Articol de Remus Dinu - Publicat sambata, 25 decembrie 2021 14:50 / Actualizat sambata, 25 decembrie 2021 17:36
Câți dinamoviști își mai aduc aminte de Anoh Attoukora? Venit în Liga 1 în 2007, prin vestita „filieră Mircea Rednic”, ivorianul a prins un singur meci oficial la Dinamo, într-o deplasare cu Pandurii. Mai multe sunt însă amintirile pe care africanul le-a strâns în cei 3 ani petrecuți în România.
Anoh Apollinaire Attoukora Sfondo s-a născut în Coasta de Fildeș, în Adjamé, o comună aparținând capitalei economice Abidjan. Cu selecții în reprezentativele U17 și U19 ale Cote d’Ivoire, mijlocașul s-a făcut remarcat la Stella Club d'Adjamé, o echipă din campionatul intern, de unde a și făcut pasul spre Liga 1.
Attoukora, un singur meci la Dinamo în trei ani
Fotbalistul african a ajuns la Dinamo în 2007, anul ultimului titlu al „câinilor”, la cererea expresă a lui Rednic. În trei ani de zile, a prins o singură apariție la prima echipă, mai exact 27 de minute într-un meci de la Târgu Jiu, când l-a înlocuit pe Torje.
- Debutul lui Attoukora la Dinamo, în iulie 2008 / Sursă foto: Arhivă Gazeta Sporturilor
În rest, Attoukora a bifat un cantonament extern cu Dinamo și multe, foarte multe partide la „satelit”, printre care s-au intercalat și diverse accidentări.
La mai bine de un deceniu de când a plecat din România, Anoh Attoukora a acceptat să facă o retrospectivă a celor trei ani în care Bucureștiul i-a fost casă, într-un interviu acordat în exclusivitate pentru GSP.ro. Fotbalistul nu s-a lăsat, are 32 de ani și joacă în ligile inferioare din Franța, la Aviron Bayonnais FC.
Amintirile lui Anoh Attoukora: „Rednic a insistat să mă aducă, a venit după mine în Franța”
„Am venit în România în 2007, când aveam 18 ani. Când am ajuns la Dinamo, am început la echipa a doua. Abia după un an am avut șansa să fac pasul la prima echipă. Din păcate pentru mine, am jucat un singur meci, cu Pandurii, apoi m-am accidentat. Dar am jucat mult la echipa a doua.
Mircea Rednic a fost cel care a insistat să mă aducă. Țin minte că a venit să mă vadă în timpul unui turneu internațional care avea loc în Franța. Într-adevăr, am muncit foarte mult pentru a-mi câștiga un loc în echipă, dar, din păcate, nu am avut șanse să joc pentru a-mi arăta calitățile.
Nu am fost dezamăgit de Rednic, fiindcă el m-a recrutat acolo și tot el mi-a dat șansa să joc la prima echipă. În plus, el a plecat atunci de la club, iar asta nu m-a ajutat foarte mult”, a spus ivorianul, pentru GSP.ro.
Prietenii mei apropiați erau Ze Kalanga, George Blay și Zie Diabate.
- Anoh Attoukora, fost mijlocaș Dinamo
Anoh Attoukora: „Îmi plăcea foarte mult cașcavalul pane”
Dincolo de experiența de la Dinamo, Anoh Attoukora spune că nu era un client al cluburilor de noapte. Ivorianul adora să mănânce cașcaval pane și regretă că n-a vizitat mai mult țara noastră.
„Să fiu sincer, în tot timpul petrecut la București, nu am frecventat cluburile de noapte. Eram încă foarte tânăr și preferam să mă concentrez pe fotbal. Am amintiri foarte frumoase din România. Drept dovadă, m-am și întors acolo.
Ca orice străin, am avut ceva problema la început cu mâncarea, dar cu timpul am început să o apreciez. Îmi plăcea foarte mult cașcavalul pane.
În afara deplasărilor pe care le făceam cu echipa, nu am vizitat foarte mult țara voastră. Dar mergeam în Ploiești și în Pitești, două orașe unde aveam prieteni studenți”, rememorează Anoh.
Încă joc fotbal, la un club din sud-vestul Franței. Aș reveni cu mare plăcere dacă aș primi o ofertă din partea lui Dinamo sau din partea oricărui alt club.
- Anoh Attoukora, fost mijlocaș Dinamo
- Attoukora îl înlocuiește pe John Galliquio, într-un amical al roș-albilor / FOTO: Arhivă Gazeta Sporturilor
Attoukora: „Rasism? Pe străzi da, în vestiar nu”
Din păcate, la fel ca alți fotbaliști străini care au evoluat în România, Attoukora a avut de îndurat diverse remarci rasiste. Ivorianul spune că nu le-a pus niciodată la suflet:
„Știi cum e, rasismul e prezent peste tot. Într-adevăr, am avut de suferit, însă nu în vestiar, ci pe străzi. Nu am ținut cont de asta, mi-am spus că așa sunt oamenii peste tot”.
