Exclusiv Victor Pițurcă l-a descris simplu pe Nae Ungureanu: „Un om de nota 10 șl un fotbalist de nota 100!”

Lui Victor Pițurcă îi este foarte greu să vorbească la trecut despre fostul fundaș stânga: „Îl cunoșteam din copilărie. Eram prieteni și adversari vechi, el juca la Școala Sportivă, eu la Universitatea. Nu mi-a venit să cred când am auzit că a murit. Teribilă veste!".

Victor Pițurcă: „Primul gând a fost la bucuria lui de după golul cu Spania!"

Fostul selecționer mărturisește că „primul gând, când am auzit că s-a dus «Roșu», cum i se spunea, primul meu gând a zburat la meciul acela din '87, cu Spania, în Ghencea, când a dat el golul acela frumos, de 3-0.

Asta mi-a venit prima dată în minte, bucuria aia a lui de după gol. Parcă a și fost primul lui gol la echipa națională. Marcasem eu, Mateuț, apoi a înscris și el".

Și-a amintit apoi că „eu l-am avut o perioadă și ca jucător, la Steaua, după ce m-am întors din Franța. Fiindcă Nae a fost longeviv, încă mai juca. Era un om de nota 10 și un fotbalist de nota 100! Profesionist până la capăt, odată nu l-am văzut s-o lase mai moale, să ceară vreun favor, că doar fusesem colegi atâta timp.

Nu exista așa ceva! A fost poate cel mai bun fundaș stânga din fotbalul românesc. Unde a fost, și-a făcut treaba la maxim. Rău pe teren, puteai să te bazezi pe el cu orice adversar, un mare prieten în afara gazonului. Ne văzusem anul trecut când și-a inaugurat Gigi Nețoiu ferma, apoi când a candidat la alegeri. Încă nu-mi vine să cred că nu mai e!".

+32 FOTO

„Traia prea intens meciurile, poate l-a afectat mult și înfrângerea cu Ararat"

Cu 5 ani în urmă, Nae Ungureanu suferise un atac cerebral. Dar continua să se ducă la meciurile Universității Craiova, deși se consuma foarte mult.

Victor Pițurcă spune că „mai vorbeam cu băieții din marea echipă a Craiovei și îmi povesteau că Nae se enerva pe la meciuri, gesticula, trăia cu mare intensitate ratările, momentele tensionate ale partidelor. Se înroșea la față, era mai afectat decât toți.

Probabil că s-a consumat prea mult și la meciul pierdut de Universitatea cu Ararat. Mai ales că a fost acel final dramatic. Și poate că și asta i-a grăbit sfârșitul, supărarea asta, mai ales că el avusese acea problemă mai veche și nu prea avea voie să se enerveze așa.

Dar așa a fost să fie. Uite că ne tot ducem cei din acea generație. Dar eu o să rămân cu imaginea aia despre el, cu bucuria aia a lui, de nedescris, de la acel meci cu Spania".