Articol de Cristian Geambașu - Publicat marti, 06 decembrie 2011 00:00 / Actualizat marti, 06 decembrie 2011 10:06
Steaua a înviat după primul gol al lui Rusescu, Dinamo s-a tăiat ca maioneza. Concentrare contra precipitare, ghici cine cîştigă!
Dinamo. Echilibru, linişte, stăpînire de sine. Steaua. Voinţă, concentrare, efort. Două echipe bine înfipte. Strînse şi elastice, după cum curge faza. Ciobotariu şi Ilie Stan şi-au făcut lecţiile, oamenii din teren au ochii larg deschişi. Spre joc, spre adversar. Vedem ceva care chiar seamănă a derby, nu doar că poartă eticheta cu pricina. Meciul are şi calitate, şi ritm, nu doar tensiune. Steaua cunoaşte antidotul, presing mai ales la rampele dinamoviste Kone şi Cătălin Munteanu. Dinamo răspunde punînd jos mingea şi simplificînd traseele spre poarta lui Tătăruşanu.
Vezi AICI rezumatul VIDEO al meciului Dinamo-Steaua 1-3
Handbal bulgăresc
Trec numai 6 minute pînă la prima ocazie a roş-albilor. Niculae ratează un şut care se transformă în pasă pentru Alexe, care îl deschide scurt pe Dănciulescu. Şut peste transversală, dar efervescenţa dinamovistă continuă şi peste numai 60 de secunde este rîndul lui Niculae să nu găsesecă spaţiul porţii după o centrare cu stil a unui Alexe activ şi conectat la evenimente cum nu prea îl mai văzusem în ultima vreme. Este nevoie totuşi de o greşeală personală pentru ca impresia de simetrie tactică să fie alterată. Iliev boxează o minge care venea spre capul lui Marius Niculae, acţiunea se petrece în careul de 16 metri stelist, iar Balaj nu are nici un dubiu. Penalty. Este minutul 21, "Săgeată" ştie că a marcat tot din "11" metri şi primul lui gol dintr-un derby Dinamo-Steaua şi se duce hotărît să bată. Loveşte la fel de hotărît, Tătăruşanu ghiceşte direcţia mingii, dar aceasta zboară din el spre transversală, îl loveşte în spate şi cade în plasă. Potopul de înjurături al portarului stelist nu vizează pe nimeni anume, dar graţie tehnologiei video actuale poate fi savurat fără să ştii să citeşti pe buze.
Rusescu, el însuşi
Celebrarea golului era în curs atunci cînd şutul formidabil al lui Rusescu muşca iarba din faţa lui Bălgrădean. Portarul lui Dinamo sare în contratimp şi este 1-1 după numai un minut de la golul lui Niculae. Efectul egalării este previzibil şi cumva de neevitat. Dinamo acuză şocul şi se îndoaie, Steaua adulmecă rănile adversarului. Nikolici (40) îşi aruncă masca, apoi pleacă spre buturile dinamoviste. Este oprit cu greu de Dragoş Grigore şi de Moţi. Ultimul este lovit de una din ghetele muntenegreanului, rămîne căzut în careul mic, acţiunea continuă, culmea, cei care o fac sînt chiar coechipierii lui Moţi, apoi mingea ajunge la stelişti, ba chiar la acelaşi Nikolici nemascat, nefardat care ratează singur cu Bălgrădean în fluierăturile unui stadion inflamat, fiindcă Moţi zace în acelaşi loc implorînd intervenţia medicului şi a Proniei Cereşti. Căci Steaua domină finalul de repriză în mod neaşteptat. Pentru cine neaşteptat? Poate că pentru toată lumea. Mai puţin Rusescu?
Rusescu ca Gerd Muller
Liviu Ganea începe repriza a doua în locul lui Marius Alexe care s-a stins după o jumătate de oră. Ciobotariu vorbeşte puţin, dar e dispus să rişte. Dinamo pare să fi înţeles că o echipă care s-a bătut de la egal la egal cu Schalke nu poate fi învinsă decît apelînd la armele tradiţionale. Pase rapide şi deschiderea jocului pe extreme. Dănciulescu (53) prinde o lovitură de cap după centrarea lui Diabate, dar Tătăruşanu este atent şi prinde în doi, ba nu, în trei timpi. Răspunde Rusescu (57), tot el, după un contraatac purtat de Tănase, dar şutul merge lent, ca la promenadă, spre Bălgrădean care a devenit mai atent după păţania de la golul lui Rusescu. Are şi de ce, dar degeaba. Acelaşi Rusescu îi pedepseşte, pe el, pe Moţi şi pe Grigore, care dorm în ghete. Vîrful stelist înscrie cu un şut parşiv după o pivotare care seamănă izbitor cu golul lui Gerd Muller în poarta Olandei, din finala Cupei Mondiale '74. Este 2-1 pentru Steaua şi rămîne o jumătate de oră pentru ca "maşina de pase" dinamovistă să îşi arate eficienţa.
Asediu, dar Costea junior aruncă apă fiartă în capul lui Dinamo
Traseele sînt complicate, iar filmul din teren aduce cu episodul Vorskla Poltava. Privirea îngheţată a lui Cornel Dinu spune mai mult decît toată tactica din teren, care valorează puţin atunci cînd Cătălin Munteanu iese din joc, iar cel care duce atacul rămîne Kone. Munteanu bate elegant lovitura liberă din minutul 77, dar estetica nu punctează pe tabelă. Timpul curge pentru Steaua, Ţucudean îl înlocuieşte pe Luchin, numai că Steaua ştie să pună frînă prin posesie şi presiune prin Nikolici şi Tănase, care aleargă ca nişte semifondişti care tocmai au declanşat finişul cursei. Liniştea s-a mutat în tabăra galbenilor foşti roş-albaştri, care îşi momesc rivalii, inclusiv prin faulturi în faţa careului propriu. Începe ceva care miroase a asediu la poarta lui Tătăruşanu, un asediu cu catapulte cum a fost şi şutul lui Niculae care a îndoit transversale. Steaua rezistă totuşi, nu se îndoaie şi după 7 ani pleacă din Groapă cu toate punctele. Nu înainte ca nou intratul Mihai Costea să-l umilească puţin pe Moţi şi să înscrie în poarta modestului şi umflatului Bălgrădean. O victorie a lucidităţii, a fotbalului. Şi a unei anumite forme de revoltă împotriva unei echipe dinamoviste blazate. Blazate de ce?
