Articol de GSP - Publicat duminica, 29 decembrie 2019 13:42
Arman Karamian, fratele geamăn al lui Artavazd, trăiește de 15 ani în România.
Cariera lui Arman e legată de România. A sosit în 2004 la Rapid, apoi și-a mai trecut în CV FC Brașov, Gloria Bistrița, Ceahlăul, Poli Timișoara, FCSB, Unirea Urziceni sau Academica Clinceni. A împlinit 40 de ani și antrenează la juniorii Concordiei Chiajna. Curând ar putea face pasul spre naționala țării de unde provine.
- Arman, sunt 15 ani de când ești departe de casă și stabilit aici, în România...
- Da, deja pot spune că e casa mea. A doua casă, chiar și prima dacă stau să mă gândesc că-s 15 ani de când sunt aici. Îmi place aici, m-am stabilit cu familia, muncesc. E foarte bine!
- De ce ai ales să te stabilești aici?
- Am stat mult timp, mi-a plăcut. Apoi s-au născut și băieții aici. Am luat și cetățenia. Am zis că e bine să rămân. Plus că îți dai seama că Europa nu poate fi comparată cu partea asiatică, acolo unde e Armenia.
"Sunt de 15 ani aici, dar n-am uitat de Armenia"
- Ai venit în 2004 în România, te gândeai că aici vei rămâne?
- Niciodată! Păi, înainte fusesem în Grecia și Ucraina. Așa a vrut Dumnezeu, să stau aici. Acum am băieți fotbaliști, care mi-aș dori să evolueze ca mine și ca fratele meu.
- Știai ceva despre România înainte?
- Eram tineri și eu, și fratele meu când am venit. Îți dai seama că știam despre Hagi, puțin despre Mutu. Despre România chiar nu știam nimic!
- Impactul care a fost?
- Noi am venit să jucăm fotbal, nu să ne plimbăm și să vizităm țara. Dar ca fotbal nu puteai compara ceea ce era în Armenia cu ce am găsit în România. Nici acum nu poți compara.
- Ce ai păstrat din tradițiile armenești?
- Chiar dacă am spus că prima mea țară acum e România, nu pot să uit Armenia, unde m-am născut și am crescut. În familia mea se vorbește armeană. Sunt la curent cu tot ce se întâmplă în Armenia, deci n-am cum să uit vreodată. Cu băieții vorbesc armeană, dar în teren vorbim română. E obligatoriu să știe și armeană, așa e normal.
- Ai 3 copii, 3 băieți, toți fotbaliști.
- Da, pe cel mare l-ați putut vedea. E născut în 2004, joacă în Liga Elitelor la 2003. Cel mijlociu e în 2005, iar cel mai mic în 2008.
- Surik, cel mare, a jucat deja pentru naționala României, nu?
- Da, are deja două meciuri. Sperăm să-l mai cheme. Tehnic seamănă cu mine, dar viteza și puterea de muncă le are de la Artiom, fratele meu, pentru că el juca bandă, cam ce joacă și Surik.
"A fost ciudat să-l văd pe Surik la imnul României"
- Cum a fost debutul lui?
- Eram la Piatra Neamț. A fost puțin ciudat. Îți dai seama, eu mereu am ascultat imnul Armeniei, iar copilul meu a cântat imnul României. Dar a fost frumos. Mai ales că a și marcat contra Moldovei.
- Totuși încă poate evolua pentru Armenia, ar merge acolo la naționala mare?
- Știți care e situația? Depinde cine și-l dorește mai mult. Avantajul meu e că sunt cetățean armean, acolo sunt fotbaliști mai puțini, campionatul e mai slab. Cred că are mari șanse să joace și pentru Armenia. Pentru că, vrem, nu vrem, va veni sigur și acel moment, când va fi chemat acolo. Noi însă vom alege România dacă cei de aici vor face pasul și-l vor chema. Altfel naționala rămâne națională și poate juca și pentru Armenia.
- Ești exigent cu el? Îl antrenezi la Chiajna...
- Da, pe teren sau de față cu alți colegi nu îmi spune "tată", vorbește cu mine cu "domn' profesor".
- Ai spus că și ceilalți doi joacă fotbal. În cât timp vom avea un nou cuplu Karamian în Liga 1?
- Cred că în scurt timp. Cred că atunci când vor avea 16-17 ani vor putea juca la acel nivel. Așa cum a fost și în cazul meu. Ei au tot acel background fotbalistic pe care eu îl pregătesc și acasă cu ei.
- Ce se întâmplă acum cu fotbalul armean?
- Cred că ați văzut ultimul meci, 1-9 cu Italia. A ieșit mare scandal la noi în țară. Koren Hovhanisan, care e la noi precum Hagi în România, va candida pentru șefia federației. Dacă iese, eu și Artiom vom fi acolo, în Federație cu el. Fie că vom fi la U17, U19, U21 sau chiar la naționala mare. Ca antrenori! Ne pregătim, de ce nu? Avem bagajul acumulat aici, muncim de 10 ani. Se poate!
"Jean Pădureanu, cel mai corect patron"
- Revenind la România, ce știai despre Rapid când ai venit aici?
- În 2000 am jucat cu Mika Aștarak contra Rapidului. Am pierdut 0-3 în Giulești, am bătut acasă 1-0. Atunci am văzut stadionul. Știam că e o echipă bună, de tradiție. Îmi rămăseseră în cap acele momente. Din păcate, n-am prea jucat la Rapid. N-am primit nicio șansă. Mereu îi ceream lui Răzvan Lucescu să mă lase să joc. Am jucat în 8 meciuri numai câte 20-30 de minute. N-ai cum să te simți extraordinar când joci așa puțin. Răzvan sau Copos, nu știu cine a fost de vină. Cert e că n-am primit șanse! Am dovedit apoi la Steaua că puteam da mai multe. 5 goluri am marcat împotriva Rapidului. A fost ca o răzbunare, uite că le-am arătat că aveam valoare să joc la ei.
- Au urmat Brașov, Bistrița...
- Au fost doi ani în care am tot fost împrumutat. Inclusiv la Piatra Neamț. L-am prins pe Jean Pădureanu la Bistrița. A fost cel mai corect patron pe care l-am întâlnit în viața mea! Eu am avut la un moment dat probleme cu viza, a trebuit să plec o perioadă. Iar când m-am întors, domnul Pădureanu a venit după mine la București și mi-a dat restul banilor din contract. Mi-a zis că el nu poate mânca banii unui fotbalist care a muncit. Nu pot să uit asta!
- Timișoara și FCSB au fost punctele tale maxime.
- Da, la Steaua eu am fost cel mai bun mijlocaș de bandă din țară. Am marcat 6 goluri. Fotbalul românesc ne-a dat multe, de asta îmi doresc ca băieții mei să joace pentru România. Dar aici nu ține numai de noi, ci și de Federația Română de Fotbal. Pentru că sunt convins că armenii vor face totul să-i ia pe copiii mei.
"Piți nu m-a vrut la Steaua"
- De Mihai Stoichiță ce te leagă? El a fost cel care v-a adus în România...
- Și acum vorbesc cu domnul Stoichiță. E tatăl meu, fratele meu mai mare, prietenul meu. El ne-a adus această viață mai bună. Dar nici noi nu l-am făcut niciodată de râs atunci când a garantat pentru noi, când a dat cu pumnul în masă pentru noi. Și la Steaua, și la națională. Toată familia mea nu va uita ceea ce a făcut Stoichiță pentru noi. Niciodată!
- Ai lucrat și cu Gigi Becali...
- Noi n-am avut nicio problemă cu el. Am plecat atunci de la Steaua din cauza lui Pițurcă, nu știu dacă cineva știe. Când a venit el, a zis că nu vrea să lucreze cu frații Karamian. Asta ne-au zis oamenii de la Steaua. N-aveam ce să mai facem. Mi-a părut rău, pentru că eram pe val. Puteam să mai arătăm la Steaua, să câștigăm ceva.
- Cum te uiti acum, după 15 ani aici, la un meci România - Armenia?
- O spun mereu. Cine e mai bun să câștige! România a fost mai bună! Îmi pare rău când joacă una împotriva celeilalte. Sunt două țări de care mă leagă multe. Tocmai de asta spun să câștige cine-i mai bun.
- Ai spus că sunt șanse mari să mergi în Armenia la echipa națională. Te rupi definitiv de România?
- Nu, aici am casa, am mașina, am cetățenie. Copiii sunt aici la școală.
- Deci îi lași aici?
- Îți dai seama că dacă merg la U17, U19, automat îi iau cu mine acolo. Asta e clar! Astea-s însă niște lucruri de viitor, nu știu ce va fi. Vom vedea!
"Fotbalul era mai bun în trecut decât acum în Armenia. Lumea nu cunoștea țara, era foarte greu de ajuns în Champions League sau Europa League. Dar oamenii erau talentați, am avut și acea echipă Ararat, care a câștigat în '73-'75 cupe și campionate. Acum au venit niște oameni care nu știu fotbal și au distrus tot"
"Îmi aduc aminte când am intrat pentru prima dată în casa lui Marian Iancu. A zis atunci că a intrat norocul în casa lui. Serios îți spun! Atunci am semnat contractul, i-a plăcut de noi"
"Fratele meu este în Statele Unite. Antrenează două grupe de juniori de la clubul Golden State. Ne tot cheamă și pe noi, dar nu pot pleca. Acolo nivelul fotbalistic e mai jos decât în România. În viitor, cine știe ce va fi?"
"Și dacă mai stau încă 20 de ani, tot o să spun mereu că FCSB e cea mai importantă echipă din România. A câștigat atâtea cupe și campionate! Nu poate șterge nimeni asta din istorie"
"Cei mai buni prieteni ai mei din fotbal sunt Vali Bădoi și Dan Alexa. Cu ei doi m-am înțeles foarte bine. Am păstrat legătura, doi prieteni foarte buni cu care am și făcut performanță la Timișoara"
Arman Karamian
50 de meciuriși 5 goluri a adunat Arman Karamian pentru naționala Armeniei
18 goluriîn 102 meciuri a strâns Karamian în Liga 1
