Articol de Cristian Geambașu - Publicat luni, 26 septembrie 2011 00:00 / Actualizat luni, 26 septembrie 2011 09:07
Dinamoviştii au jucat ca o mare echipă în faţa unei echipe mici, lipsită de curaj şi de calitate tehnică. O victorie a experienţei bine dozate împotriva unui adversar timid ca un şoricel.
Nou. Totul miroase a nou, a curat. Oamenii şi-au pus haine de sărbătoare şi au venit la stadion. Stadionul cel nou. Petrolul are un stadion frumos, modern, simplu, minimalist.
Vezi AICI VIDEO cu rezumatul partidei Petrolul-Dinamo 1-5
Mult peste valoarea echipei, nu trebuie să se supere nimeni. Dinamo nu s-a descălţat la uşă şi a intrat în casa ploieştenilor cu aerul celui obişnuit cu locurile simandicoase. A intrat şi a pus stăpînire pe minge. Primele 10 minute au însemnat o posesie la nivelul Barcelonei. Minus calitatea individuală a jucătorilor, de unde şi ritmul de vals. Băieţii lui Vivi Răchită au aşteptat, au aşteptat. Pînă cînd, la o recuperare în defensiva bucureşteană, Moţi se hotărăşte să urce, să urmărească faza. Apărarea petrolistă nu are reacţie la centrarea lui Laurenţiu Rus, are însă acelaşi Moţi, care nu s-a întors din drum şi se află exact la întîlnirea cu mingea, undeva lîngă bara a doua a porţii lui Zendeli.
Păcat de fani
Este 1-0 pentru Dinamo şi se întîmplă ceva curios pentru stadioanele din România. Nu, echipa Petrolului nu se trezeşte din letargie. Galeria Petrolului cîntă ca şi cum nu s-ar fi întîmplat nimic. În minutul 15, Opriţa se găseşte la capătul unei acţiuni iniţiate de Florentin Dumitru şi continuate de Vali Negru. Şutul lui Opriţa iese, dar anunţă ceva important. Petrolul poate să şi atace, nu doar să-şi contemple adversarul. Mai trec încă 11 minute şi Komazek îi ia faţa lui Străuţ, care aştepta să-i vină mingea pe frunte. Dinamo rămîne totuşi stăpîna terenului, beneficiind de plusul de limpezime al lui Catălin Munteanu şi Bakaj, cărora li s-a alăturat nu o dată Kone, volant de pe stînga pe dreapta mijlocului terenului.
Jocul curge mereu spre poarta galbenilor, iar în prelungirile primei reprize Bakaj recuperează la marginea careului dinamovist şi trimite către Cătălin Munteanu. Mijlocaşul lobează elegant peste Melinte şi Barbu (un experiment ciudat al lui Răchită, fiindcă nu au mai jucat împreună) o minge spre capul lui Kone, care trimite într-o poartă părăsită de Zendeli. 2-0 pentru Dinamo şi urma o pauză zbuciumată pentru Răchită şi ai lui. Trebuie schimbat ceva, poate şi la capitolul atitudine, nu doar în formula din teren. Apostu îi ia locul lui Komazec, Roman pe cel al lui Enescu.
Final de vis pentru "cîini"
Borza şutează peste poarta lui Bălgrădean după pasa lui Opriţa şi parcă se mai mişcă ceva. Centrările care plouă în careul dinamovist scot la iveală bolile cronice ale alb-roşilor: vulnerabilitatea fundaşilor centrali şi ieşirile ezitante ale lui Bălgrădean. Cînd mingea trece de centrul terenului, Dinamo redevine suverană. Pasele merg din ce în ce mai bine, situaţiile favorabile se succed ca nişte metrouri la ora de vîrf şi ai impresia că Bakaj, Kone, Munteanu şi Niculae se joacă. Golul lui Dănciulescu, execuţie de mare atacant, a mai pus doar sare pe rană. Apoi a mai înscris un dinamovist, Nicki Mitea, acum legitimat la Petrolul. E 3-1, ba nu, fiindcă Niculae înscrie de două ori şi închide tabela la un 5-1 care sună ca o pedeapsă. Şi cam atît, în afară de amănuntul foarte semnificativ că galeria Petrolului a continuat să cînte. Totuşi, pentru cine?
Dănciulescu este pe doi în istoria golgeterilor
Cursa lui Ionel Dănciulescu în topul all-time al marcatorilor din Liga 1 a continuat aseară cu un gol de referinţă pentru atacantul lui Dinamo şi pentru istoria campionatului. Reuşita de 3-0 a lui Dănciulescu a însemnat al 198-lea gol al lui în primul eşalon şi l-a egalat astfel pe Rodio Cămătaru în top, pe poziţia a doua. Tot un dinamovist conduce topul, Dudu Georgescu, şi el rămînînd departe, cu 252 de reuşite.
