Articol de Aurelian Rotea - Publicat miercuri, 16 octombrie 2019 08:59
Înaintea derby-ului din Regie dintre Rapid și Petrolul, Virgil Dridea (78 de ani), fost jucător și antrenor al Petrolului, a vorbit despre însemnătatea acestei rivalități în anii 60.
- Meciul se joacă astăzi, de la ora 16:00, în cadrul etapei #12 din Liga 2 și va fi liveSCORE pe GSP.ro.
- Vezi AICI programul etapei
- Vezi AICI clasamentul Ligii 2
„Primvs Derby”, așa a fost numit duelul dintre Rapid și Petrolul. Vremurile în care cele două formații se luptau pentru câștigarea titlului sunt de domeniul trecutului, dar indiferent de competiția în care cele două echipe se întâlnesc, galeriile lor fac spectacol. Episodul 90 al acestei rivalități se dispută azi, de la ora 16:00, pe stadionul din Regie. Virgil Dridea, 79 de ani, gloria Petrolului din anii 60 și unul dintre artizanii ultimului titlu al ploieștenilor, a rememorat câteva episoade inedite din acele timpuri.
- Domnule Dridea, ultimul titlu al Petrolului datează din sezonul 1965-1966, când ploieștenii s-au impus chiar în fața Rapidului. Meciul direct a fost decis de un gol superb marcat de dumneavoastră.
- Acele amintiri îmi sunt foarte clare, chiar și acum. Meciul s-a jucat pe 31 martie 1966, iar acel gol, marcat direct din corner, nu a fost deloc o întâmplare. Am mai avut realizări de genul acela în acea ediție, am marcat din corner și într-un meci cu Dinamo. Noi aveam în preocupările noastre astfel de execuții, pe care le exersam la antrenamente. Nici n-a bătut vântul, nici nu m-am încălțat cu ghetele invers, așa cum spun unii în glumă când un jucător reușește astfel goluri. A fost o execuție asumată, am vrut să trimit mingea exact acolo unde am trimis-o și am câștigat cu 1-0.
- Unii spun că fratele dumneavoastră, Mircea Dridea, era cel mai bun executant de lovituri libere din țară, iar dumneavoastră cel mai bun executant de cornere. Subscrieți?
- Suporterii au dreptate, eu și fratele meu ne specializasem în astfel de lucruri. În ziua de azi fotbaliștii români bat loviturile de colț cu același picior, de pe ambele părți. Excepție de la această regulă face doar Ianis Hagi, care văd că lovește mingea la fel de bine cu ambele picioare, iar acest lucru este cu totul deosebit. Eu eram jucător de picior stâng și executam loviturile de colț de pe partea dreaptă cu interiorul, imprimând un efect deosebit, care doar cu interiorul este posibil.
- Cum erau la acea vreme duelurile dintre Petrolul și Rapid?
- Îmi este foarte vie și acum impresia când la meciurile importante, cu miză, cum erau cele cu Rapid, bătrânul nostru stadion, care acum a rămas doar o amintire, era arhiplin cu 3-4 ore înaintea meciului. Acele partide erau similare cu cele dintre Dinamo și Steaua, în ziua de azi. Rapid și Petrolul erau cele mai iubite echipe, două echipe sindicaliste, ce nu aparțineau ministerelor, cu fani ce veneau din mediul muncitoresc. Partidele erau foarte disputate, dovadă fiind disputa de anul următor pe care n-am reușit s-o câștigăm, când Rapid a luat titlul. Echipa lor era plină de vedete, precum Ion Ionescu, Nichi Dumitriu, Greavu, Motroc, Năsturescu sau Codreanu.
- Cum a fost experiența titlului din 66, ultimul din istoria Petrolului?
- Ultimul titlu din istorie, din păcate, a fost obținut într-un campionat cu anumite curiozități. Pe atunci sezonul se desfășura în intervalul toamnă-primăvară. La startul acestuia eram într-o situație foarte delicată, câțiva componenți ai lotului încercau să plece la alte echipe, unii pentru facultate, alții pentru alte interese. La începutul sezonului ne puneam problema dacă putem încropi o echipă. În primul joc, disputat la Pitești și câștigat cu 4-1 am avut doar 2 sau 3 rezerve. După aceea s-a declanșat o mare încredere în jucători, echipa tocmai ce intrase pe mâna lui Constantin Cernăianu, un antrenor tânăr, foarte apropriat de noi, în compania căruia ne simțeam foarte bine. Atmosfera era propice, rezultatele bune începuseră să se strângă, iar noi am adunat toate acestea ca niște furnici harnice și am ajuns într-un moment cheie, meciul cu Rapid, peste care am trecut cu bine și am reușit să ieșim încoronați la finalul stagiunii.
- Au urmat cupele europene.
- Da, duelurile cu Liverpool. S-au împlinit 53 de ani de la succesul nostru cu 3-1 la Ploiești în fața acestei uriașe echipe, Petrolul fiind singura echipă românească care a reușit să învingă Liverpool. Primul meci a fost pierdut cu 2-0 pe Anfield, într-o partidă în care am avut deopotrivă și șansă, și neșansă. Din păcate, Iuhas s-a accidentat în prima repriză, iar la acea vreme nu erau schimbări permise decât în cazul portarilor, așă că am fost practic în 9 jucători de câmp, fiindcă el a făcut doar figurație pe teren. Am pierdut cu 2-0, însă ocaziile ratate în tur ne-au dat curaj pentru meciul de la Ploiești, câștigat cu 3-1. Țin minte că prin minutul 80 am avut un penalty pe care arbitrul rus nu a vrut să-l acorde. Dacă îl primeam, puteam să eliminăm marele Liverpool.
„L-am bătut pe Lucescu într-un meci de poveste”
- Ați învins Rapidul și din postură de antrenor, în 2000, când la cârma giuleștenilor era chiar Mircea Lucescu, iar Rapid era campioana en-titre.
- Da, am învins cu 4-2 la Ploiești, pe 1 aprilie 2000, iar arbitrul a acordat un penalty discutabil zic eu Rapidului. M-am temut ca acest gol va afecta meciul. Am început însă să dominăm și am obținut victoria. A fost un meci de poveste, eu și Mircea Lucescu ieșisem la marginea terenului pentru a da indicații echipelor, ambii deplasându-ne cu spatele spre centru, moment în care total accidental ne-am ciocnit, spre deliciul tribunelor. Rapid avea o echipă foarte bună.
- Cum vedeți meciul de miercuri?
- Eu urmăresc toate jocurile Petrolului, fac parte din fondatorii acestui nou proiect. Am văzut din curiozitate și meciurile Rapidului, unde inimosul Pancu dorește să facă surpriza diviziei B. Lucru care nu ar fi exclus să se întâmple, deși echipa trebuie să treacă prin acest proces de omogenizare. Aceeași situație este și la Petrolul, echipele arată foarte bine pe hârtie, însă jocul lasă de dorit, începutul nostru în al doilea an în eșalonul secund nu este de bun augur. La ora actuală Rapid e mai îndrăzneață, la Petrolul văd mai multe ezitări. Cred că totuși este un meci deschis.
- Ce părere aveți despre parcursul echipei cu Flavius Stoican?
- Aici sunt multe de spus, eu vreau să înțeleg situația fiecărui antrenor, nu vreau să mă înfig, nu există antrenori care să nu treacă prin momente delicate. A făcut treabă bună la Iași, aici nu prea îi merge. Nu-l văd singurul vinovat, eu cred că s-au făcut niște greșeli de selecție. Nu cred că Stoican s-a ocupat de aducerea jucătorilor, de multe ori ochiul agenților nu se potrivește cu ochiul antrenorilor. La momentul actual nu cred că avem un lot care să poată atinge obiective înalte.
- Vă doriți ca Petrolul și Rapid să promoveze împreună în acest an?
- La această întrebare vă răspund cu "da" de 3 ori. Pentru prima divizie echipele precum Petrolul, Rapid, UTA sau U Cluj sunt un ingredient extrem de important.
