Articol de GSP - Publicat marti, 30 octombrie 2018 10:25
Laszlo Balint (39 de ani), antrenorul-blogger care a dus-o pe Snagov în fruntea Ligii 2, a explicat în ediția tipărită a Gazetei Sporturilor de unde vine pasiunea pentru scris și cum a pornit proiectul ”Pipeta fotbalului”.
- Domnule Balint, cum vă simțiți la aproape 40 de ani?
- Mai profit de zilele rămase până când voi schimba prefixul. Mă simt foarte bine, în putere, tânăr în nebunia fotbalului românesc, plin de pasiune în ceea ce înseamnă meseria mea.
- Ați avut un an de invincibilitate în campionat...
- Așa e! Pe 13 octombrie 2017 pierdusem ultima dată până la meciul cu Pandurii, de acum două etape. În 2017 fusesem învins de Aerostar, pe când eu eram la Miercurea Ciuc. Nu prea sunt atent la aceste date statistice. Importante sunt obiectivele pentru mine. E adevărat, cifrele vorbesc pentru un antrenor, dar eu pe unde am fost am încercat să mă bat pentru promovare, pentru câștigarea campionatului, chiar dacă condițiile nu au fost cele mai bune mereu.
- În ce măsură credeați că puteți fi între fruntașele clasamentului cu Snagov?
- Mă așteptam să avem un debut bun de sezon. Într-adevăr, faptul că am fost atâta timp pe primul loc a fost nesperat și pentru noi. Avem un grup foarte bine legat, mă bucur că jucătorii sunt prieteni. Nu știu dacă vom putea promova. Din punctul de vedere financiar sau al condițiilor, noi cred că ne situăm cam la jumătatea clasamentului, dar nu bugetele și condițiile joacă.
- Dacă ar fi să comparați bugetul Snagovului cu cel al Petrolului, unde vă aflați?
- Suntem mult sub ei. Cred că la sub 50% din ei. Nu avem forța lor. Ei au sponsori importanți, au suporteri, condiții de primă mână, dar eu cred că și noi putem să ne dezvoltăm.
"Dacă simt ceva necurat, spun tot"
- Meciurile din Liga a 2-a au avut mereu acest semn de întrebare legat de corectitudine, cum se simte acest lucru la nivelul antrenorilor?
- Din fericire, eu nu am avut astfel de probleme. E adevărat că circulă tot felul de zvonuri, unele demonstrate. Din păcate, vulnerabilitatea jucătorilor pleacă de la problemele financiare. Echipele nu-i plătesc, iar ei caută să facă bani mulți și repede. E un eveniment trist, care trebuie taxat aspru. E greu să fie oprit, pentru că sunt exemple și în fotbalul mare, îți dai seama că la noi e și mai dificil de stopat. În momentul în care eu voi simți ceva necurat, nu voi avea nicio ezitare să spun tot. E cel mai mare rău care se poate întâmpla fotbalului.
- Ați fost la Unirea Tărlungeni, o echipă despre care s-a vorbit că ar avea probleme de acest gen.
- Am auzit niște zvonuri și eu. Aceste discuții și supoziții au apărut și pentru că în acel moment echipa ajunsese să aibă mari probleme financiare. Nu știu în ce măsură au fost demonstrate, dar clubul a ajuns să se desființeze, ceea ce e o problemă.
" Pipeta fotbalului e proiectul meu de suflet"
- Pe lângă fotbal, mai aveți o pasiune, scrisul pe blogul Pipeta Fotbalului.
- Totul a pornit ca o pasiune complementară activității mele de zi cu zi. În momentul în care m-am hotărât să lansez acest blog eram acasă, aveam timp liber și m-am hotărât să fac ceva ca să fiu parte activă a fenomenului. Am gândit blogul ca o idee interactivă, am încercat să conving prieteni din lumea fotbalului să scrie, să-și pună amprenta. Au scris oameni de mare valoare, precum Alin Buzărin, Ioan Popoviciu, Marius Beudeanu, Mișu Ștețca.
- Detaliați puțin site-ul!
- Acolo au scris jurnaliști, antrenori de portari, psihologi din sport. Toți vin din fenomen, știu ce înseamnă acest sport. Poate fi o mână de ajutor pentru cei mai tineri în domeniu. Feedbackul primit a fost destul de bun. Oamenii mi-au mulțumit. E o satisfacție mai mare decât dacă aș fi ținut niște cursuri la Școala de Antrenori. E important pentru mine să țin acest blog viu, chiar dacă în ultima perioadă am fost prins, promit că voi ține cât mai activ blogul.
- Postați diverse texte gen cronici și pe Facebook. De ce?
- Această rețea de socializare e o modalitate de a comunica mai ușor cu oamenii care mă respectă sau mă apreciază. Mi se pare o modalitate de comunicare foarte eficientă și de a le arăta oamenilor respectul meu.
"Mi-am dorit să fac un liceu cu profil uman"
- E un soi de jurnal de antrenor?
- Da, probabil! Sunt gânduri ale mele. E foarte important ca oamenii să vadă cum gândește un antrenor înainte și după meci. Pentru mine e important ca oamenii să mă cunoască așa cum sunt cu adevărat.
- De unde pasiunea asta pentru scris?
- Așa am fost educat. Să fiu deschis, sociabil, comunicativ. Pasiunea pentru scris o am încă din școală. Eram bun la limba română chiar dacă sunt etnic maghiar. Poate tocmai de asta am avut ambiția de a ști să vorbesc corect și de a-mi perfecționa gramatica. Acum nu știu dacă sunt perfect, dar încerc să fac tot posibilul să stăpânesc limba română foarte bine. Iar cu scrisul la fel, mi-a plăcut întotdeauna. Am vrut să merg la un liceu de profil uman, n-am reușit pentru că atunci concurența era destul de mare și am intrat la profil real, mate-fizică. Fotbalul a fost mult mai tentant pentru mine însă. A fost o îmbinare fericită, am făcut un liceu bun în Brașov, pentru că nu am trecut prin el, ci am învățat, iar pe lângă am practicat și fotbalul. Nu a fost ușor, au fost sacrificii, dar acum culeg roadele.
- Cât de important este pentru un antrenor să vorbească bine?
- Extrem de important! E clar că trebuie să fie atent ce mesaj transmite, dar și cum o face. Pentru că antrenorul e liderul grupului din vestiar.
- Credeți că ați fi fost un bun jurnalist?
- Probabil! Și mi-ar fi plăcut. Îmi place să scriu, să comunic cu oamenii, iar jurnalismul implică acest lucru. Nu știu cât de bun aș fi fost, dar măcar aș fi avut intrare în acest domeniu. Aveți o meserie frumoasă și sunteți norocoși că faceți parte din acest domeniu.
CV Laszlo Balint
- fost fundaș central, s-a retras la 32 de ani
- a adunat 82 de meciuri în Liga 1
- a jucat la Brașov, CFR, UTA, Unirea Urziceni, Diosgyor și Unirea Tărlungeni. S-a retras în 2011
- a antrenat Tărlungeni, FC Brașov (secund), Clinceni, Târgu Mureș, Miercurea Ciuc și Sportul Snagov
