Articol de Răzvan Luţac - Publicat vineri, 14 iunie 2019 10:13
Reporterul Gazetei Răzvan Luțac a testat cu bicicleta două porțiuni dintr-o etapă a ediției centenare a Turului Italiei și a fost depășit până și de septuagenari.
În vinerea de dinaintea Paștelui, cu puțină lume rămasă prin redacție, o scurtă analiză a cazării din care scriu articolul de față împreună cu fotoreporterul GSP Raed Krishan.
- Mamă, cât de mișto arată!
- Super, verde, tot.
- Știi ce ar merge aici?
- Biciclete.
- Exact. Biciclete.
- Doar că nu mai am de când am plecat de la Valea Vișeului, de acasă. Și sunt ceva ani.
Nu-l știți pe Raed, dar el, hotărât, m-a urcat în mașină și ne-am dus la un magazin de biciclete. Și am cumpărat una pe loc. Scopul ei era, în principal, să fie luată la Euro, să ne țină de urât și de picioare între cazare și cantonamentul echipei. Adică 11 kilometri dus, 11 întors, 22 pe zi, ce-i, nimica toată pe lângă mers la muncă în Pipera cu ea!
Am intrat pe Street View, hm, niște curbe, aia e, e ok, ne descurcăm. Când am ajuns aici, am descoperit adevărul. Pe unde urma să urcăm noi trecuse Turul Italiei la ciclism din 2017. Pantă, 10%. La ei fusese coborâre. La noi, urcare.
Urcuș spre Passo del Carnaio
Aici nu-l includ pe Raed. El are experiență, bicicletă de multă vreme. Și s-a descurcat. Eu, cumpărată acum o lună și jumătate, folosită prin București, până la Pipera. OK, nu sunt începător, am avut una în copilărie, apoi, în unele deplasări, am închiriat pentru neutralizat anumite mâncăruri mai grase și salvat orașele de noxele mașinii.
Atenție, orașele. Însă nu și trasee montane.
Cum este cel de la Bagno din Romagna, stațiune de renume pentru inima Italiei.
Aici, pe traseul dintre Florența și Marea Adriatică, participanții la Turul Italiei au coborât, în 2017, de pe Pasul del Carnaio, unde este cazată echipa GSP, în stațiunea aflată în vale, apoi au urcat muntele unde stă echipa națională și l-au coborât pe traseul folosit și de Gazetă.
Însă indigoul traseului centenar nu e de bun augur pentru cine nu-i obișnuit.
Traseu făcut zilnic de sute de persoane
Din loc în loc, pe cei 11 kilometri au rămas semnele etapei, etapă cu numărul 11 atunci. Panouri pe margine cu logo-ul roz al Giro d'Italia printre serpentine, serpentine care, atenție, au o pantă și de peste 10%.
Coborârea din Pasul del Carnaio a fost plăcută, fără incidente. La fel, traversarea stațiunii din vale. Apoi a început prima luptă. Cea cu diferența de nivel până la cantonamentul "tricolor", de la 400 de metri la aproximativ 700.
Un traseu pe care-l fac, zilnic, sute de cicliști pregătiți. Deși e deja o modă, n-am văzut foarte mulți cu biciclete electrice. Lumea ține la tradiție. Iar biciclete "de vitrină" sunt puse pe garduri, în curți, ca un omagiu al zonei pentru sportul care, aici, se uită de sus la fotbal.
Și la propriu, și la figurat!
Bătrânii: "Problemă?"
Primele sute de metri din cățărare, specialistul GSP în ciclism, Mitruț Docan, s-ar amuza teribil, au fost infernale. La un moment dat, un bătrân care a început urcușul după mine m-a prins din urmă și m-a văzut rămas la un scurt popas.
"Aveți probleme?", mi-a spus, foarte îngrijorat. Avea peste 60 de ani, eu spun poate și 70!, însă o condiție fizică de invidiat și o cursieră de poveste. L-am asigurat că e doar de la burtă și lipsa de experiență prin gesturi sugestive, a râs și a plecat.
Nu l-am mai prins din urmă. Nici pe el, nici pe Raed!
Dar am strâns din dinți. Am ajuns la Hotel Miramonti cu doar 10 minute înaintea întâlnirii cu Denis Drăguș. Noroc că aveam tricou de rezervă!
Plecasem cu o oră și jumătate înainte. 11 kilometri în 90 de minute.
Concluzia nu e una de jale. Însă un traseu de Giro, chiar și o mică bucățică din el, trebuie parcurs după mult antrenament.
Și cu pinioanele bine setate.
1.500de persoane au participat la Gran Fondo del Capitano, cursă ciclistă disputată duminică în Bagno di Romagna: 140 de kilometri, 3.100 m diferență de nivel
Citește și:
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
){kind=small}
