Articol de Marius Mărgărit - Publicat marti, 09 august 2011 00:00 / Actualizat marti, 09 august 2011 00:16
“Naţionala” ar putea avea parte de o galerie spectaculoasă la “amicalul” cu San Marino. În zona Rimini lucrează sau sînt
în vacanţă mii de români.
La Rimini, unde “tricolorii” şi-au stabilit cartierul general pentru “amicalul” cu San Marino, e cuptor. Sînt 35 de grade, paradis pentru turişti, dar transpiraţie mai multă pentru sportivi. Atmosfera de vacanţă domină totul în una dintre cele mai rîvnite staţiuni de pe malul
Adriaticii, unde vestigiile istorice fac parte din spectacolul cotidian al oraşului.
Rimini are numai 150.000 de locuitori şi e jumătate cît Bucureştiul. Are însă peste 1.000 de hoteluri şi alte cîteva mii de baruri, cafenele, discoteci şi cluburi de noapte. La ora la care au ajuns “tricolorii”, plajele erau totuşi puţin populate. “Între 13:00 şi 16:00 e cam greu să stai la soare. Arde rău!”, spun localnicii.
Avalanşă de români
Am întîlnit primii români chiar pe plajă. Lucrează ca ospătari la micuţul restaurant al Grand Hotel Rimini. Dragoş e din Bucureşti, Cătălin e din Tulcea. Au 35 de ani şi sînt aici de vreo 7. Cîştigă bine, 1.500-1.700 de euro pe lună şi muncesc 10-12 ore pe zi. Au doar o zi liberă pe săptămînă.
Nu sînt mari microbişti, dar speră să-şi convingă şeful să-i lase la meciul României de mîine. “Sînt mii de români aici. Mulţi şi-au deschis magazine prin centru. Oricum, ca nivel de trai, e mai bine decît acasă”.
Şeful securităţii restaurantului e foarte mulţumit de ei: “Sînt băieţi super. Oameni de calitate. Există puţini români care fac probleme în Italia, dar din cauza lor au de suferit toţi”. Iar preţurile sînt mari. Un prînz e 30 de euro de persoană, o cafea e 2 euro, o bere 5.
Oraşul-muzeu
Rimini pare rupt în două. De-o parte, cei 15 kilometri de plajă, marea, hoteluri luxoase. Dincolo, vestigiile romane, vechi de mii de ani. Aici, fără briză, e şi mai greu de respirat. Poate de aceea, maga zinele sînt închise la jumătatea zilei.
Nu şi terasele. Turiştii se mută de pe plajă în oraş. La fiecare secundă se aud scîrţîituri de frîne. Nu de maşină. Pe biciclete sau pe scutere, oamenii brăzdează străduţele vechi înguste sau pieţele largi, între Arcul lui Augustus, din secolul al II-lea, şi podul lui Tiberiu, mai vechi cu vreo 100 de ani.
Pe el au trecut legiunile romane, iar acum circulă maşini ultimul tip. Şi rezistă! Dedicaţie la acordeon: de la Costel pentru Bănel
În Piaza Tri Martiri, se aude şi un acordeon. Nici nu mai e nevoie să ghicim. E român, îl cheamă Costel şi e de lîngă Brăila. “Am venit acum cîteva zile, pentru nişte nunţi. Am zis să încerc şi pe stradă, dar e subţire rău. O să mă întorc acasă”.
Nu ştia că “naţionala” e în Rimini: “Îl cunosc pe Bănel, e de prin zonă cu mine. Ne-am şi văzut de cîteva ori pe stradă, dar n-am vorbit. Poate trec pe la ei, le fac o cîntare şi poate mă mai scot”. Peste tot, românii îşi caută norocul departe de casă. Rimini nu face
excepţie.
5 premii Oscar a cîştigat reputatul regizor italian Federico
