Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat luni, 25 decembrie 2023 11:00
Gheorghe Popescu (56 de ani) a scris o pagină de istorie importantă pentru fotbalul românesc. De șase ori desemnat „Fotbalistul anului” în România, câștigător al titlului cu Steaua, PSV și Galatasaray, căpitan al Barcelonei și al echipei naționale a României, Gică Popescu primește premiul de „Legendă GSP” în 2023.
- Domnule Popescu, ați sacrificat aproape tot pentru a face performanță. Aveți vreun regret că ați trecut peste anumite momente pe care ați fi vrut să le trăiți?
- Dacă mi-ar spune cineva că aș putea să retrăiesc momentele pe care le-am trăit în fotbal făcând dublul sacrificiilor pe care le-am făcut, într-o secundă aș spune da! Am trăit momente atât de frumoase, momente atât de dulci, atât de însemnate încât aș fi în stare s-o iau de la capăt muncind de trei ori mai mult și sacrificând de patru ori mai mult.
- Cum credeți că vă vede lumea, domnule Popescu, după toți anii de fotbalist cu performanțe notabile?
- Întotdeauna o să mă mândresc cu faptul că am fost căpitanul unuia dintre cele mai importante cluburi din lume, Barcelona. Că am purtat de aproape 40 de ori banderola de căpitan al echipei naționale.
- E unul dintre cele mai importante momente din cariera dumneavoastră?
- Lucru care mă onorează enorm! Pentru mine, echipa națională a reprezentat vitrina de lux a carierei mele. Sunt momentele pe care le-am trăit cel mai intens când am îmbrăcat tricoul echipei naționale și am făcut performanță. Dacă la club ești legat printr-un contract, la echipa națională ești legat cu sufletul. Legat de tricoul echipei naționale, care îți dă o satisfacție pe care nu ți-l dă niciun alt club indiferent de mărimea lui.
- După meciurile memorabile erați ori în cantonamente, ori în drum spre casă. Cum trăiați momentele când vedeați exploziile de bucurie din țară?
- Îmi aduc aminte că la Mondialul din '94, fiecare ședință tehnică pe care o făcea nea Puiu o termina cu imaginile de la manifestările de bucurie de la București. Și era cea mai importantă încărcătură psihică pe care ne-o putea da. Noi întotdeauna am fost legați de public, întotdeauna am jucat pentru public și-am dorit să facem publicul fericit. Legătura pe care am avut-o cu publicul a fost una extraordinară.
Povești din 1994 » "Eram cu tigăile pe stradă de bucurie pentru ei, apoi mă antrenam umăr la umăr"
Citește și:
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
