Articol de Viorel Tudorache - Publicat luni, 30 noiembrie -1 00:00
Cu un bandaj ghipsat la mîna stîngă, Daniel Coman a părăsit cantonamentul “naţionalei” extrem de afectat. Speră să treacă repede peste acest moment trist şi să participe la CM 2010.
– Dani, e vorba de ghinion?
– Puţin spus ghinion. Mi s-a spulberat visul avut de cînd m-am apucat de fotbal, acela de a juca la echipa naţională şi de a participa la un turneu final.
– Chiar nu mai sînt şanse?
– Din păcate, nu. Nu-mi vine să cred că pot rata Euro. Am vorbit şi cu nea Piţi şi i-am zis că vreau să rămîn şi aşa... Poate îmi va trece mai repede, dar mi-a zis că nu se poate. Sper ca Dumnezeu să mă ajute să trec peste aceste momente.
– Eşti supărat pe Marica?
– Nu! Ciprian nu are nici o vină, el a încercat să-şi facă datoria, să marcheze. Dacă e să fie cineva vinovat pentru accidentarea mea, acela sînt eu
– Vei merge totuşi la Euro?
– Da, pentru că vreau să-i susţin pe băieţi de aproape. Le urez succes!
– Cum a fost despărţirea de băieţi?
– Toată lumea a fost lîngă mine. Asta e viaţa, trebuie să mergem înainte. Nu ne putem opune destinului şi sînt convins că Dumnezeu mă va ajuta atunci cînd voi avea mai multă nevoie. Durerea e mai mare decît dacă n-aş fi fost convocat. Am trecut prin multe pînă acum, dar ce mi s-a întîmplat nu credeam că voi trăi vreodată. Am strîns din dinţi, am apărat cu umărul lovit şi tot ce am făcut am făcut pentru a fi la Euro iar văd că nu mai pot ajunge acolo. Nu ştiu ce voi face Nu mai vreau decît să treacă mai repede acest coşmar.
