Articol de Ionuţ Iordache, Remus Dinu - Publicat sambata, 13 ianuarie 2024 19:58 / Actualizat duminica, 14 ianuarie 2024 00:01
Daniel Pancu, 46 de ani, a dezvăluit, în interviul acordat Gazetei în Antalya, că a fost ademenit de o echipă din Turcia la finalul anului trecut, explicând raționamentul pentru care a ales să continue pe banca naționalei U21.
- GSP are 4 reporteri în Antalya: Eduard Apostol, Remus Dinu, Cristian Preda și Ionuț Iordache sunt prezenți pe toată durata cantonamentelor echipelor din Superligă.
Selecționerul de la „tineret” exclude varianta de a abandona proiectul pe care-l are în desfășurare la U21, unde în acest moment se află bine poziționat pentru o calificare la Campionatul European de anul viitor.
Pancu, cel care deocamdată nu deține licența PRO, mărturisește că a refuzat să dea curs discuțiilor, chiar dacă interesul venise din Turcia, țara despre care spunea că i-a oferit mai mult respect decât a primit acasă, în Giulești.
Interes din Turcia pentru Daniel Pancu: „Orice se întâmplă, refuz orice acum!”
- Cum vedeți viitorul dumneavoastră? V-ați făcut un plan?
- Nu-mi mai fac niciun plan. Mă gândesc la ceea ce am de făcut în prezent. Sigur că... Aspirațiile mele sunt de a ajunge, nu mă ascund, la Beșiktaș, de a câștiga ceva important.
- Spuneați în trecut că ați mai avut discuții în campionatul Turciei, dar nu aveați atunci licență și nu v-au mai luat.
- Da. Dar și acum două săptămâni! Am primit un telefon, însă acum, orice se întâmplă, refuz orice. Nu se discută până la sfârșitul campaniei de calificare. Doamne-ajută să ne calificăm, asta înseamnă că rămân cel puțin până în 2025 la Federație.
Pancu, între meseria de antrenor și cea de selecționer: „Sincer, mă simt nesperat de bine”
- Cum este viața de selecționer comparativ cu cea de antrenor?
- Sunt două meserii total diferite. M-am obișnuit la U20, a fost o perioadă de acomodare. Sincer, mă simt nesperat de bine, nu mă așteptam să fiu așa. Antrenez o dată la trei luni, două zile pe săptămână, nu mai mult. În rest, e o altfel de muncă, dar e o experiență și sunt convins că ma va ajuta foarte mult. În momentul de față, cunosc toată masa de jucători tineri din România, sunt sigur că asta mă va ajuta foarte mult pe viitor.
- La modul general, poți fi un antrenor și un selecționer la fel de bun? De exemplu, Victor Pițurcă s-a simțit mai bine în pielea de selecționer, poate.
- Cred că poți fi și, și, să poți să te descurci și într-o parte, și într-alta. Ca selecționer, îmi lipsesc emoțiile zilnice și săptămânale. Nu e nimic altceva... Că tot fotbal facem. Doar dacă nu vreau să muncesc într-o zi nu muncesc. E de lucru, vreau să văd jucătorul ăla, vreau să văd meciul ăla. Începe week-end-ul, sunt pe stadioane. Doar că e o muncă total diferită față de cea de la club.
- Și cu ce înlocuiți acea adrenalină pe care o aveți la o echipă de club?
- În sala de forță mă relaxez cel mai bine. Apoi e munca de birou, vine week-end-ul, vin meciurile. După jocul ăla din Albania (n.r. - pierdut cu 2-3 de la 2-0), care a avut specificul lui și a avut acel scor atât de dureros... Știți, jucătorii merg la echipele de club și peste trei zile au posibilitatea unei victorii. Eu am rămas bătut o lună și ceva! La fel și ca antrenor de echipă de club... Ești învins o etapă, două, dar apoi, într-a treia, o scoți peste 10 zile. La echipa națională, ai rămas bătut... Așa rămâi o lună și ceva (râde).
- Ați avut ceva nopți nedormite după meciul din Albania...
- Am avut, da. Dar m-a ajutat foarte mult. Nu doar pe mine, pe absolut toată lumea.
Nu am cum să antrenez cu licența A. Sperăm să termin cursurile la finalul acestui an. Eu am avut și o întârziere de doi ani cu pandemia. Am început școala de antrenori în 2015 și termin în 2025. S-ar putea să bat toate recordurile din lume. Într-adevăr, cu situațiile speciale care au fost, legate de pandemie... Dar cred foarte mult în legea compensației și sunt convins că așteptarea asta o să aibă și reversul medaliei.
- Daniel Pancu, selecționer România U21
