Articol de Vlad Nedelea, Iosif Popescu (video) - Publicat marti, 07 iunie 2022 13:30 / Actualizat marti, 07 iunie 2022 15:28
Pentru a ajunge la Zenica, locul unde România întâlnește diseară Bosnia, trebuie să treci prin Sarajevo, o capitală pe cât de mică, de doar 275.000 de locuitori, pe atât de importantă în istoria Europei și chiar a lumii.
Enes Sipovici, fost fotbalist la Farul, Oțelul și Petrolul, s-a oferit să facă pe ghidul pentru cititorii Gazetei prin orașul ce-i este casă: „Aici au început toate prostiile din Europa, inclusiv Primul Război Mondial. Pregătiți-vă pentru o incursiune în istoria unui oraș ce a sângerat mult", spune el și zâmbește trist.
O lecție de istorie predată de un fotbalist îndrăgostit în egală măsură de țara sa și de România, unde a stat 6 ani. „Ce mă bucur că ați venit pe la mine! Mereu îmi aduc aminte de România și de anii petrecuți acolo. Tuturor le spun că dacă în Bosnia am făcut școala vieții, în România am făcut facultatea".
Între două lumi
Influențele cuceritorilor ce-au trecut de-a lungul timpului prin Sarajevo chiar se simt. La pas, prin centrul orașului, treci fără să-ți dai seama de la arhitectura tipic austriacă la mirosurile specifice bazarelor turcești.
„Multe imperii au trecut pe aici, cel otoman, cel austro-ungar. Doar uitându-te la clădiri îți dai seama imediat. Arhitectura e foarte variată, o multitudine de stiluri. Sunt multe lucruri care ar putea fi făcute aici, dar oamenii nu vor să schimbe identitatea orașului. Nu vrem să fie un Sarajevo modern, vrem să rămână autentic. O să vezi moschei lângă biserici ortodoxe și catolice. Fără nicio problemă. Practic vizitezi Austria și Istanbul în același timp", povestește râzând Sipovici.
Aici a început Primul Război Mondial
Dar data care a trecut cu litere de culoarea sângelui cuvântul Sarajevo în cărțile de istorie a fost 28 iunie 1914. Atunci, Franz Ferdinand, arhiduce al Austriei și moștenitor al tronului Austro-Ungariei, a fost asasinat la Sarajevo de Gavrilo Princip, un student sârb bosniac.
Acesta făcea parte dintr-un grup de cincisprezece complici, susținuți de Mâna Neagră, o societate secretă fondată de naționaliști pro-sârbi cu legături în armata Serbiei, stat care era victima unor încercări brutale ale Austro-Ungariei de a-l controla prin tratate comerciale și piedici la exporturile sârbești. Gloanțele trimise de Princip în cuplul princiar aveau să declanșeze primul război mondial.
„Întotdeauna, toate prostiile din Europa au început aici. Bine ați venit în Sarajevo, locul unde pornesc lucrurile rele! O să vă arăt locul unde a început Primul Război Mondial. Sigur ați învățat în școală că aici a început totul. Când cetățeanul nostru, Gavrilo Princip, i-a omorât pe arhiducele Franz Ferdinand și pe soția sa, ducesa Sophie Albina Chotek. I-a împușcat și a fugit prin râul Miljacka. Înainte erau pașii lui pe asfalt lăsați, pe unde el a fugit. Dar acum au schimbat. E un muzeu și a rămas neatinsă mașina în care cei doi au murit".
Cel mai lung asediu din istoria modernă
La 80 de ani distanță, Sarajevo mai dobora un record trist. A stat sub cel mai lung asediu din istoria militară modernă, în timpul Războiului de independență din Bosnia, adică 3 ani, 8 luni, o săptămână și 6 zile, între martie 1992 și decembrie 1995. Mii de locuitori ai orașului și-au pierdut viața în urma bombardamentelor constante și a tirului lunetiștilor sârbi asupra civililor.
Astăzi, orașul se reconstruiește și se acomodează cu realitățile de după război, ca un centru major cultural și economic al țării. Urmele rămân însă. Nu doar pe clădirile din oraș, ci și în percepția oamenilor, care „au iertat, dar nu au uitat", după cum spune Enes Sipovici:
„Cicatricile războiului au rămas în Sarajevo. Vedeți pe multe clădiri urmele de gloanțe și bombe. Aveam 2 ani când a început războiul, dar încă mai am flash-uri. Aveam 5 ani când s-a terminat. Nu e o amintire frumoasă, dar e important să nu uităm perioada asta. Iertăm, dar nu uităm. Ne-au făcut mult rău".
Din păcate, Oțelul nu trece printr-o perioadă bună. Nu-mi place să o zic, dar întotdeauna când eu merg la un club, după ce plec acesta o ia la vale. Sper să revină în Liga 2, am văzut că au baraj
- Enes Sipovici
„Oamenii luptau cu mâinile goale"
Multe dintre clădiri poartă urme ale războiului, iar tristețea din glasul lui Sipovici atunci când povestește ce-au trăit oamenii în acele vremuri trădează sechelele pe care acest popor încă le duc cu ei, deși au trecut mai mult de 25 de ani de la evenimente:
„Cred că se păstrează urmele și pentru aducere aminte, dar și pentru că e greu să găsești bani pentru atât de multe renovări. O să vezi în centru. Orașul Sarajevo a fost cel mai bombardat după Al Doilea Război Mondial. Au căzut zilnic bombe timp de 4 ani. Mi-a povestit tatăl meu, oamenii nu aveau nici un pistol cu apă, se apărau cu mâinile goale".
Culmea, unul dintre cei mai buni prieteni ai lui Enes Sipovici e sârb, fost coleg la Oțelul Galați:
„Am foarte mulți prieteni sârbi, chiar cel mai bun prieten al meu e sârb, Milan Perendija, care a jucat cu mine. Au fost lucruri rele, am fost atacați dur de Serbia, care era poate a 3-a forță a lumii, după America și Rusia. Sarajevo e înconjurat de munți. Toată armata Iugoslaviei era de jur-împrejurul orașului. Un coșmar. Sper să nu se repete niciodată. Nici celui mai mare dușman al tău nu-i dorești ce ni s-a întâmplat nouă. Și uite că același lucru i se întâmplă azi Ucrainei. Sper ca toate războaiele să se termine, nu doar acolo, ci și între Palestina și Israel sau în Africa. Nu e nimic mai rău decât războiul".
Dacă ajungi în Bosnia, în Sarajevo, trebuie neapărat să te duci în centru să mănânci ceva. Sunt ca micii de la voi. Pentru mine e cel mai frumos lucru. Când plec să joc în străinătate, abia aștept să mă întorc să mănânc ceva
- Enes Sipovici
Tristețea eternă a oamenilor
Enes e dezamăgit însă de atitudinea pe care locuitorii actuali din Sarajevo o afișează. Una plină de negativism și nemulțumiri:
„Știi ce-i rău acum la oamenii din Sarajevo? Au foarte multe, dar se simt mereu nemulțumiți. Stau la o cafea sau la o șișa, pentru că oricare local are șișa (n.r. narghilea), și vorbesc urât despre situația din țară. Nu e chiar așa! Eu am altă mentalitate, pentru că am plecat de tânăr de aici. Înțeleg că e greu, nu poți avea bani foarte mulți, dar poți câștiga suficient pentru o viață normală. Eu văd mereu progresul când mă întorc, dar ei mereu îmi zic că n-am dreptate".
Sper ca tot ceea ce s-a întâmplat în Sarajevo să nu se mai repete nicăieri. E un mesaj ăsta! Dar, din păcate, nu prea învățăm din lucrurile astea. La ce văd că e în Ucraina
- Enes Sipovici
Flacăra nestinsă din centrul orașului
Undeva în centru se află „Memorialul Flacăra Veșnică" sau Vjecna Vatra, cum e cunoscută de localnici, un memorial dedicat victimelor din Al Doilea Război Mondial. A fost ridicat la data de 6 aprilie 1946 pentru a marca eliberarea de sub dominația Germaniei naziste. Flacăra a ars aproape în permanență, fiind stinsă o singură dată, în timpul asediului orașului de către forțele sârbe, doar pentru că urbea a dus lipsă de combustibil.
Aici este locul unde echipele locale sărbătoresc succesele interne: „Flacăra asta nu se stinge niciodată. A fost aprinsă și în timpul războiului. E simbolul eliberării orașului și e aprinsă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Aici, sus, pe terasă, sărbătoresc toate echipele din Sarajevo care iau titlul. Jucătorii stau sus, la balcon, iar strada e plină de suporteri. La fel a fost când ne-am calificat la Mondialul din 2014. A fost o atmosferă incredibilă aici".
101.000de oameni au murit în războiul din Bosnia
Sper să ajung iar să joc în România. M-am simțit foarte bine la voi, încă am puterea de a juca acolo. Există ceva interes, am vorbit cu cineva. Decid acum, în luna iunie
- Enes Sipovici
Mi-au plăcut oamenii din România. Nu știu de ce alții vorbesc urât despre România. Am numai lucruri bune de spus despre țara voastră. O țară extraordinar de frumoasă. Sunt multe lucruri minunate, de la muzică la mâncare
- Enes Sipovici
