Articol de Justin Gafiuc - Publicat joi, 25 martie 2021 10:19 / Actualizat joi, 25 martie 2021 19:01
GSP inaugurează un nou proiect editorial: Dosarele Gazetei • O abordare tip documentar a marilor dezbateri din istoria sportului românesc, cu detalii neștiute scoase acum la iveală, documentare riguroasă, imagini de arhivă, discuții cu personajele vremii. Astăzi: Capodopera lui Il Luce. Cinci ani pentru o «haită» dezintegrată într-o vară.
Din toamna lui 1985, când a preluat în paralel Dinamo și naționala timp de aproape un an, până la plecarea din ”Groapă”, în vara lui 1990, Mircea Lucescu a construit cea mai spectaculoasă echipă din istoria „câinilor”.
Marea trupă a lui Dinamo, cu epopeea magică a sezonului de vârf 1989-1990, event și semifinale în Cupa Cupelor, a început să se contureze odată cu numirea lui Mircea Lucescu pe banca roș-albilor.
"După ce am pierdut la națională cu Irlanda de Nord, în condiții inacceptabile, în octombrie 1985, m-au rugat să preiau și Dinamo, care se afla pe locul 7. Am venit la insistențele generalului Diaconescu. La primele antrenamente, când am văzut câte mașini din provincie sunt în curte, mi-am dat seama că nu acesta e viitorul și că trebuie să promovăm tineri, să vedem ce avem în curte. Aveam nevoie de tineri care să-și dorească să-i depășească pe cei de la Steaua, să aibă ambiția de a ajunge la prima reprezentativă", explică azi Il Luce.
Dinamo, amical cu Ajax pentru juniori
Detaliază: "Urmăream copii de 13-14-15 ani, le organizam turnee celor de la centrul de juniori, să capete experiență internațională repede, le-am aranjat chiar un meci cu Ajax, cu ajutorul lui Mircea Petescu. Așa i-am remarcat și promovat pe Lupescu și Răducioiu, pe care i-am aruncat în luptă la 16-17 ani".
"Cu tinerii am făcut un turneu de 40 de zile, cu autocarul, prin Germania, Elveția, Italia. I-am ajutat să se cunoască, să se împrietenească. Mai opream mașina, îi puneam să alerge 7-8 kilometri, ne opream din orășel în orășel ca să jucăm chiar și cu formații de liga a treia".
Dinamo, cu Lucescu: „Educație, atitudine, disciplină”
Lucescu punctează că "educația a fost principalul pilon din filosofia mea, alături de atitudine și disciplină. Pe urmă vin selecția, instruirea. Despre asta le-am vorbit mereu, să-i fac să înțeleagă drumul corect spre performanță".
Nea Mircea exemplul atipic al lui Lupu: "Pe Dănuț mi l-a semnalat cineva, am mers să-l văd la un meci al naționalei de juniori la Plopeni. Acolo am discutat cu el și l-am convins să vină la Dinamo. Un băiat inteligent provenit din docurile Galațiului, cu obișnuințele căpătate acolo. Foarte talentat, dacă ar fi rămas cu mine ajungea unul dintre cei mai mari jucători ai României. Am ținut mult la el. Din păcate, din valoarea lui și a altor jucători, dar și din munca mea, s-au înfruptat niște hiene după Revoluție".
Mai departe sunt poveștile fiecăruia, un puzzle care a dus la tabloul celei mai remarcabile echipe din istoria "câinilor".
Când am ajuns la Dinamo, am găsit o echipă pe care trebuia s-o urmăresc prin restaurante. De asta jucătorii de la Corvinul au ajuns să aibă 90 de meciuri în națională, iar lotul pe care-l găsisem la Dinamo a rezistat doar un an cu mine.
- Mircea Lucescu
Dinamo '90 a fost peste Steaua '86! Foarte mulți în fotbalul european, printre care Arrigo Sacchi și Vujadin Boskov, considerau că Dinamo '90 ar fi cucerit Cupa Campionilor, dacă nu se destrăma. Nu uitați că erau 7 jucători sub 21 de ani!
- Mircea Lucescu
Cât am lucrat la națională, eram prieten cu Valentin Ceaușescu. Când am preluat Dinamo, am devenit rivali. În loc să mă lupt cu Ienei sau cu Iordănescu, mă luptam politic cu Valentin! Luptam cu arme inegale. Nu dețineam forță politică, doar puteam construi o echipă care să ofere Stelei o concurență pe măsură.
- Mircea Lucescu
Eu m-am bucurat când Steaua a cucerit Cupa Campionilor! Știam că se vor face eforturi și la Dinamo să ne apropiem de ei. Că noi aveam cele mai mici prime din campionat în momentul ăla. Eu câștigam mai mult la Hunedoara. Tata și ceilalți de acasă nu mă credeau când le spuneam cât de puțini bani luam la Dinamo! Aveam prime de 650 de lei la victorie, iar la Corvinul aveam 4.000 de lei!
Steaua era cu familia Ceaușescu, noi eram cu Ministerul de Interne și cu Securitatea. Controlam diferite cluburi: Victoria și Moreni erau cu noi, Târgu Mureș, Scornicești și Oradea erau cu Steaua. «Sateliții» ăștia aveau prime când jucau cu rivala, adică ASA avea prime ca să ne încurce pe noi, Flacăra primea bani ca să joace tare cu Steaua.
- Ioan Andone
Cred că puteam fi cea mai bună echipă din Europa. Nu ne era teamă de nimeni, nu ne domina niciun adversar. Aveam deja doi ani împreună și încă eram tineri. Cei mai mulți dintre noi erau de 21, 22 de ani.
- Ioan Ovidiu Sabău
Dinamo tot voia să mă ia şi eu nu doream să vin înspre Dinamo. Mi se părea că nu pot eu să mă înţeleg cu nea Mircea. Era el la vremea aia tânăr, brunet, creţ, mai încruntat şi mi se părea că e om rău. Şi până la urmă m-au trecut la ordin. Eu n-am semnat nici o hârtie de transfer la Dinamo. Ei m-au luat aşa, prin învăluire.
- Claudiu Vaișcovici, la TelekomSport
Echipa standard a lui Dinamo în '89-'90
Rezultatele înregistrate în sezonul '89-'90 al Cupei Cupelor
- 2-0 și 0-1 cu Dinamo Tirana (goluri Mateuț, Mihăescu)
- 6-1 și 2-0 cu Panathinaikos Atena (Rednic, Mateuț - 2, Sabău - 2, Klein / Răducioiu, Mateuț)
- 2-1 și 2-0 cu Partizan Belgrad (Răducioiu - 2 / Lupescu, Răducioiu)
- 0-1 și 0-1 cu Anderlecht Bruxelles
De ce generația '90 a lui Dinamo în dauna celei din '84
Istoria lui Dinamo pune față în față două generații remarcabile. A fost mai întâi trupa de la începutul anilor '80, cu Dudu Georgescu, Țălnar, Orac sau Dinu, care a trecut de Interul lui Bergomi și Altobelli ('81) și a ajuns până în semifinalele Cupei Campionilor Europeni '83-'84, după eliminarea răsunătoare a lui Hamburg (foto), deținătoarea trofeului. Plus o dublă memorabilă cu Liverpool în penultimul act al CCE.
A venit apoi grupul de la finalul aceluiași deceniu, în care Andone și Rednic au fost numitorul comun către vestiarul lui Răducioiu, Lupescu, Lupu și Klein, sub bagheta lui Mircea Lucescu. De ce i-am ales pe aceștia? Pentru că impactul în fotbalul românesc a fost mai pregnant decât în cazul predecesorilor, chiar dacă performanța unei semifinale CCE e superioară celei similare din Cupa Cupelor 1990.
Dar, mișcare facilitată și de căderea comunismului, generația lui Il Luce s-a dezvoltat mai amplu: prezență masivă în lotul pentru CM 1990 Italia, transferuri în campionate de top ale continentului, performanțe individuale replicate la cluburile din străinătate, vizibilitate globală net superioară, beneficii întoarse de-a lungul a încă unui deceniu către echipa națională, cu calificări înșiruite la Mondiale și Europene.
