Articol de GSP - Publicat vineri, 19 decembrie 2008 00:00
Narcis Coman a fost primul portar care a cîştigat trofeul de cel mai bun fotbalist român al anului, în 1978. Atunci, l-a învins pe bunul său prieten, Nicolae Dobrin
Narcis Coman, 62 de ani. Dar poveşti pentru cinci vieţi de om. "Unele sînt doar legende. Oamenii au fost răi şi pe vremuri, şi acum. Dar nu mi-e ruşine deloc. E viaţa mea şi nu aş schimba nimic!", spune Narcis Coman.
Portar! Doar portar!
S-a născut la Giurgiu, pe 5 noiembrie 1946. La 13 ani, face pentru prima dată cunoştinţă cu mingea. Primul post, cel de portar. "Nu am fost atacant, fundaş şi am ajuns portar. Nu, prima dragoste a rămas mereu. Portar. O dragoste care durează de 48 de ani şi pe care nu am înşelat-o niciodată", povesteşte Coman.
Viaţă de haiduc
În '65, ajunge la UTA, unde, la 19 ani, devine titular, prinde lotul UEFA al României, dar se lipeşte şi de o suspendare pe un an, după un chef de pomină cu Murfatlar. L-a salvat însă Dinamo şi aşa a ajuns la Piteşti.
"E cea mai frumoasă perioadă din ce am trăit! O viaţă de haiduc am dus în Trivale! Fotbal, şpriţuri şi femei! În ordinea asta, pentru că fotbalul era extrem de important pentru noi", spune zîmbind Coman. Explică apoi istoriile cu ţuica "Ochii lui Dobrin" şi coniacul "Sufletul lui Coman: "Vrăjeli! Nu am băut niciodată tărie. Nici eu, nici Gicu. Dar bere şi vin, cît cuprinde! Cisterne aliniate pînă la New York!".
I-a învins pe Dobrin şi pe Dudu
În '78, Coman avea 32 de ani şi juca la Tîrgovişte. În acel sezon a evoluat în 32 de partide din prima ligă, iar echipa a terminat pe locul 9 în clasament. Faptul că un portar cîştiga trofeul de cel mai bun fotbalist român era o premieră. "Socrul m-a anunţat, dar era mereu pus pe şotii! Cînd s-a jurat că nu minte, era să cad de pe scaun. Păi, eu în faţa lui Dobrin şi a lui Dudu?", povesteşte acum portarul. Încheie: "Gicu m-a felicitat pentru trofeu! I-am şi zis: . M-a îmbrăţişat. De fericire, normal că am băut şi un şpriţ!".
"Ştiu despre legenda că aş fi avut peste o mie de femei. Nu le-am numărat însă niciodată! Dar au fost destule! Mulatre, chinezoaice! Eram eu drăguţ, dar trebuia să ai şi ceva în buzunar să le scoţi la o friptură"
Narcis Coman
"Am jucat pentru oameni. Eram iubiţi. Se ţineau după noi pe stradă. În cîrciumi nu plăteam niciodată!"
Narcis Coman
"Se bate atît monedă pe băutură. Da, am băut şpriţuri! Dar noi ştiam să le bem. Nu ne-au afectat niciodată viaţa sportivă"
Narcis Coman
"Dobrin a fost o parte din Dumnezeu"
"Ce dacă beam pînă dimineaţa? Atunci ne apucau pariurile. Mergeam direct pe teren şi îmi trăgea la poartă. Ne apuca şi ora zece acolo. Uneori cîştigam eu, alteori îl mai lăsam şi pe Gicu". Vestea morţii lui Dobrin l-a devastat. "M-am simţit ca şi cum ar fi dispărut mama sau tata. Gicu nu a fost om, a fost o parte din Dumnezeu, un înger", spune Narcis Coman.
Narcis Coman a fost primul portar care a cîştigat trofeul de cel mai bun fotbalist român al anului, în 1978. Atunci, l-a învins pe bunul său prieten, Nicolae Dobrin
Narcis Coman, 62 de ani. Dar poveşti pentru cinci vieţi de om. "Unele sînt doar legende. Oamenii au fost răi şi pe vremuri, şi acum. Dar nu mi-e ruşine deloc. E viaţa mea şi nu aş schimba nimic!", spune Narcis Coman.
Portar! Doar portar!
S-a născut la Giurgiu, pe 5 noiembrie 1946. La 13 ani, face pentru prima dată cunoştinţă cu mingea. Primul post, cel de portar. "Nu am fost atacant, fundaş şi am ajuns portar. Nu, prima dragoste a rămas mereu. Portar. O dragoste care durează de 48 de ani şi pe care nu am înşelat-o niciodată", povesteşte Coman.
Viaţă de haiduc
În '65, ajunge la UTA, unde, la 19 ani, devine titular, prinde lotul UEFA al României, dar se lipeşte şi de o suspendare pe un an, după un chef de pomină cu Murfatlar. L-a salvat însă Dinamo şi aşa a ajuns la Piteşti.
"E cea mai frumoasă perioadă din ce am trăit! O viaţă de haiduc am dus în Trivale! Fotbal, şpriţuri şi femei! În ordinea asta, pentru că fotbalul era extrem de important pentru noi", spune zîmbind Coman. Explică apoi istoriile cu ţuica "Ochii lui Dobrin" şi coniacul "Sufletul lui Coman: "Vrăjeli! Nu am băut niciodată tărie. Nici eu, nici Gicu. Dar bere şi vin, cît cuprinde! Cisterne aliniate pînă la New York!".
I-a învins pe Dobrin şi pe Dudu
În '78, Coman avea 32 de ani şi juca la Tîrgovişte. În acel sezon a evoluat în 32 de partide din prima ligă, iar echipa a terminat pe locul 9 în clasament. Faptul că un portar cîştiga trofeul de cel mai bun fotbalist român era o premieră. "Socrul m-a anunţat, dar era mereu pus pe şotii! Cînd s-a jurat că nu minte, era să cad de pe scaun. Păi, eu în faţa lui Dobrin şi a lui Dudu?", povesteşte acum portarul. Încheie: "Gicu m-a felicitat pentru trofeu! I-am şi zis: . M-a îmbrăţişat. De fericire, normal că am băut şi un şpriţ!".
"Ştiu despre legenda că aş fi avut peste o mie de femei. Nu le-am numărat însă niciodată! Dar au fost destule! Mulatre, chinezoaice! Eram eu drăguţ, dar trebuia să ai şi ceva în buzunar să le scoţi la o friptură"
Narcis Coman
"Am jucat pentru oameni. Eram iubiţi. Se ţineau după noi pe stradă. În cîrciumi nu plăteam niciodată!"
Narcis Coman
"Se bate atît monedă pe băutură. Da, am băut şpriţuri! Dar noi ştiam să le bem. Nu ne-au afectat niciodată viaţa sportivă"
Narcis Coman
"Dobrin a fost o parte din Dumnezeu"
"Ce dacă beam pînă dimineaţa? Atunci ne apucau pariurile. Mergeam direct pe teren şi îmi trăgea la poartă. Ne apuca şi ora zece acolo. Uneori cîştigam eu, alteori îl mai lăsam şi pe Gicu". Vestea morţii lui Dobrin l-a devastat. "M-am simţit ca şi cum ar fi dispărut mama sau tata. Gicu nu a fost om, a fost o parte din Dumnezeu, un înger", spune Narcis Coman.
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
