Articol de Cătălin Tolontan - Publicat duminica, 23 septembrie 2018 12:00
Câțiva nedemocrați au confiscat o mișcare democratică și au mers mult prea departe, urmărindu-l, filmându-l și trăgând de ușa blocului președintelui Curții Constituționale a României.
Ei înșiși explică, cu fală, că l-au urmărit până acasă pe judecător și i-au strigat ”Sluga PSD!”.
Valer Dorneanu intră în scară fără probleme, dar între grupul care l-a urmărit dându-i cu ”Huo!” și portarul blocului are loc un schimb de replici violente.
Trezindu-se cu hărmălaie și în mjlocul insultelor, portarul se enervează, face o mișcare agresivă cu mâna, apoi intră în scară, iar unul dintre protestatari, care abia leagă două vorbe, scandând aceleași atribute mecanice, încearcă să deschidă ușa imobilului.
S-a ajuns prea departe! Iar cei care se bucură să se gândească ce s-ar fi întâmplat dacă scena ar fi avut loc în fața locuinței Laurei Kovesi!
În toată lumea, societatea le ia magistraților din drepturi, tocmai ca să le conserve autonomia și obiectivitatea.
Nu au voie să aibă firme, să facă politică sau să fie plătiți pentru munci pe care alți oameni și le pot vinde fără restricții.
Le este impusă până și abținerea de a intra în dezbaterile publice. După expresia judecătorului Curții Supreme a SUA, Oliver Wendell Holmes: ”Noi, aici, suntem foarte tăcuți, dar e liniștea din miezul furtunii”.
În același timp, aceeași societate le oferă procurorilor și judecătorilor dreptul la protecția lor și, dacă e cazul, a familiei, și le asigură un grad de intimitate, tocmai ca să-și îndeplinească rolul de magistrați!
Niciun om nu merită urmărit cu scandări și insulte până în fața casei, dar, în cazul unui magistrat, e cu atât mai periculos. În cazul lor, expunerea adresei și hărțuirea ne afectează pe toți.
Căci magistrații nu-și apără întâi propriile drepturi, ci pe cele ale cetățenilor. Iar dacă n-o fac, există alte căi de a-i sancționa, nu aceea de a le trage de ușa blocului, de le filma adresa și de a o populariza, iresponsabil, pe net!
Când vorbim de hărțuirea fizică și psihică, e irelevant dacă ne place sau nu Valer Dorneanu. Sau dacă suntem de acord cu activitatea CCR.
România e cunoscută deja ca o țară în care încrederea în instituții e bazată pe partizanat. Dacă sunt ”ai noștri”, credem în DNA. Dacă nu, nu! La fel se întâmplă cu CCR, Parchetul General și alte instituții care aparțin nu partidelor, nu străzii, ci statului de drept.
Convingerile înfocate și respectul netulburat pentru convingerile altora stau la baza atitudinii democratice. Pentru democrație și pentru respectul fiecărei vieți ies oamenii în stradă, de la „Colectiv” încoace. David Foster Wallace numea asta ”Cetățenie pentru avansați”.
În schimb, ce fac Cristian Dide, Marin Ceaușescu și ceilalți care apar pe imagini e cea mai bună metodă ca să compromită # rezist, mișcarea pe care, în fanatismul lor, se comportă de parcă au confiscat-o!
Prin ce reprezintă ei, judecătorii sunt ultima pavăză între noi și cele mai joase instincte ale noastre.
Dacă începem să-i hărțuim, rămânem față în față nu cu forma avansată a dreptului de a fi cetățean, ci cu democrația la fără frecvență.
