Articol de Cătălin Tolontan - Publicat vineri, 25 ianuarie 2019 12:07
Până și în centrul celei mai aprinse polemici rămâne loc pentru scânteia de rațiune care ne face pe toți egali.
Acum trei luni, discutam la Turda, în casa lui Ion Rațiu, cu un grup de 20 de tineri jurnaliști de investigație și reportaje despre ”momentul în care publicul ne spune că nu e momentul să publicăm ceva”.
Sunt jurnaliști de la Digi 24, Adevărul, news.ro, Pagina de Media și de la ziare locale țesute cu multă muncă în realitatea comunităților lor.
Reporterii împărtășesc stresul acelui moment, foarte des întâlnit în meseria de ziarist, în care ”deși am scris toată viața despre neregulile lui Mazăre, dacă scoatem la iveală o singură faptă care pare că-i e favorabilă fostului primar, nimic din ce am făcut înainte pare că nu mai contează și suntem numiți nostalgici după Mazăre”, după cum explică ziarista constănțeană Andreea Pavel. ”Dar noi am dezvăluit afacerile care au dus la dosarul penal al lui Mazăre, cum să fim suspectați chiar noi?!”, mărturisește ea, exasperată.
Ce poți face în acel moment, ne întrebăm cu toții. ”Uneori, vin zeci de insulte în comentariile pe net”, observă un alt tânăr ziarist.
Mulți dintre cei 20, așezați în cerc, dau amărâți din cap. Nu există jurnalist care să-și fi făcut treaba de a informa publicul, cu fapte socotite tabu, și să nu fi trecut printr-un val de jigniri. Undeva, pe un perete al mansardei largi în care are loc întâlnirea stă o fotografie mare cu Ion Rațiu. „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge ca să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!“.
Nu există o formulă pentru acest moment în care curg reproșurile. ”Dar mulți dintre ei sunt troli sau postaci”, spune altcineva, ca o consolare. ”E adevărat că doar 1 din 1.000 de cititori comentează. Dar nu, cei mai mulți nu sunt postaci. Încercați să stați de vorbă cu oamenii. Răspundeți la insulte cu argumente și cu politețe. De cele mai multe ori, cititorii realizează că, dacă ar fi față în față cu un om, nu ar folosi acele cuvinte și revin asupra vorbelor”.
***
Au trecut trei luni.
”Băi limbricule cum poți să fii așa de mizerabil și să ataci o femeie care a adoptat un copil. De ce nu vorbești de fam Iohannis, care a participat la vanzarea de copii din satul de lângă Sibiu?? Ești un jurnalist mediocru care linge acolo unde trebuie ca să fie important!! Ești un laș ordinar”.
Urmează răspunsul ziaristului. Ce zice omul, la al doilea mesaj?
”Îmi cer scuze pt cuvintele dure pe care le-am spus. Regret!!!! Multa sanatate!!”.
Cum se încheie dialogul?
”E în regulă, accept scuzele, oricare dintre noi ne enervăm în anumite momente. Suntem oameni, nu mașini”.
Și, revenind în casa lui Ion Rațiu, pentru că suntem oameni și nu mașini ”să nu ne mai luăm atât de în serios noi, ziariștii, că suntem doar mesageri”.
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
