Articol de Cătălin Tolontan - Publicat luni, 07 ianuarie 2019 10:04
Ieri a fost o zi cu emoții. Un accident tehnic în serverele Gazetei Sporturilor a fost pe punctul de a amâna cu o zi ediția specială dedicată celebrării lui Ilie Dumitrescu la 50 de ani de viață.
Așteptând ”să se repare serverul”, ca să nu o luăm razna, ne-am amuzat că e exact cum ne-a făcut el nouă la World Cup 1994!
În acea vară, așteptarea a durat trei meciuri. Ilie Dumitrescu juca din rău în mai rău.
Mondialul din America se anunța cu totul altfel pentru copilul teribil al campionatului intern. Deși stelist, Ilie depășise granițele fanatismului standard al suporterilor și era privit drept o speranță a tuturor.
Tehnica și ambiția sa, își exersa stângul, piciorul slab, cu orele la antrenamentele din ultimii ani, îl transformaseră într-un jucător de la care se aștepta explozia carierei.
Dar ”minunea” începe rău turneul.
În meciul câștigat cu 3-1 de ”tricolori” împotriva Columbiei, Iordănescu îl schimbă în minutul 68.
La înfrângerea cu 4-1 din fața Elveției, părăsește terenul în minutul 70. Poporul de microbiști din țară începe să murmure.
În fața SUA câștigăm cu 1-0, Ilie rămâne în teren, fără mari realizări, și opinia publică e deja împotriva deciziei lui Iordănescu de a merge necondiționat pe mâna lui Dumitrescu.
Vine ”optimea de finală” cu Argentina. ”Iliuță” e, din nou, în primii 11! Nemulțumirea atinge cote de seism în țară când se anunță echipele de start.
Dar Ilie Dumitrescu prinde meciul carierei! Globul de Aur nu a venit din senin, n-a fost o îmbrățișare norocoasă a destinului, ci rezultatul felului în care acest copil amărât, provenind dintr-o familie de romi, a înțeles să-și respecte și să-și dezvolte talentul.
Viața lui întreagă e o lecție împotriva prejudecăților și discriminării.
În primele 20 de minute, Ilie Dumitrescu înscrie două goluri pentru România, în meci eliminator și în fața unuia dintre giganții fotbalului mondial!
Primul gol e din lovitură liberă, un cross când toată lumea se aștepta la o centrare. Al doilea vine chiar cu piciorul stâng, după pasa fabuloasă a lui Hagi, încununare a celei mai frumoase faze de construcție ofensivă din istoria unei naționale despre care mereu s-a spus că ”joacă la temporizare”.
Ca totul să se încheie pe unda de lumină a curcubeului, Ilie ia mingea din propriul teren, aleargă precum un apucat, are răbdare, temporizează și îi pasează impecabil lui Hagi pentru 3-1!
Într-o generație de virtuozi, Dumitrescu și Hagi au fost exemplificarea tehnicității. Ieri, la emisiunea de pe Digi Sport, provocat de Daniel Nanu să alcătuiască echipa favorită, dintre cei alături de care a jucat, Ilie a distribuit în apărare și ca mijlocași defensivi doar fotbaliști români.
În ”față” însă, printre mijlocași laterali, de creație și vârfuri, doar Hagi a avut loc în clasorul numelor de legendă pe care Ilie le-a întâlnit în același vestiar.
Ca și acum 24 de ani, lucrurile s-au încheiat cu bine.
Spre seară am aflat că ”serverul merge”, orice o însemna asta. Ediția specială a Gazetei e astăzi în toată țara și elogiază munca lui Ilie Dumitrescu. ”Se repară” e un impersonal derutant.
De fapt, oamenii de la IT au remediat povestea, așa cum Ilie și-a recuperat demnitatea în vara lui ’94 și ne-a oferit nouă încrederea că putem să concurăm cu oricine.
Nu e rău deloc pentru un băiat slăbănog, pornit acum 50 de ani din Rahova.
