Articol de GSP - Publicat marti, 30 martie 2010 00:00
"Moţăţei" Ştefan Iovan a primit cea mai mare recompensă la Sevilla. Pentru că Stoica era suspendat, el a fost primul român care a ridicat Cupa Campionilor Europeni deasupra capului
Atunci, în 1981, spectatorii s-au uitat lung la noul venit la Steaua, "un puşti de 21 de ani, a fost pe la Bistriţa şi la Reşiţa, da' e de Luceafărul, adică superjucător. E născut pe 23 august…", a fost caracterizarea făcută unui fotbalist adus din Moţăţei. Au fost mai multe meciuri în care a greşit. Dar ochii specialiştilor au văzut valoarea. Şi atunci se înjura cu năduf, dar oamenii înţelegeau fotbalul şi vedeau fibra unui fotbalist, ca într-un uriaş tomograf al calităţilor şi defectelor mereu acceptabile!
Povestea ridicării trofeului la Sevilla
S-a întîmplat altfel. Iovan a oscilat cînd în dreapta, cînd în centrul apărării şi chiar la mijloc. Avea un fel special de a atinge balonul, nu faulta decît din imprudenţă, ţinea mereu capul ridicat, lucru extrem de rar la apărători, şi trăgea tare, de la distanţe greu accesibile fotbalului nostru. Şi-a cîştigat locul în echipă, a devenit tot mai bun, peste doi ani ajungea la "naţională" şi tribunele au început să-i strige numele. Şi vedeai zîmbetul larg şi cînd faza îl trăgea la mijlocul terenului. Nu se dădea înapoi de la nici un moment al jocului.
A fost căpitanul de la Sevilla, în absenţa lui Tudorel Stoica. Adevărul e că statistica echilibrului şi a constanţei în joc a fost mereu la nivel european pentru cel alintat "Moţăţăei". Are în palmares Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, 6 titluri de campion al României şi 3 Cupe ale României. Poveste extraordinară, spusă chiar de eroul nostru: "La Sevilla, după ce am cîştigat finala, căpitanul urma să primească trofeul. Adică eu, pentru că Tudorel nu jucase. Probabil că toată lumea se întreabă şi acum de ce nu am ridicat-o deasupra capului, să mă văd şi eu în poză. Păi, de unde să ştiu că e atît de înaltă? Eu am apucat-o de toarte, ca românul. Abia cînd eram cu ea sus mi-am dat seama că nu mă văd. Haios, nu? Doamne, ce bucurie am trăit în seara aia magică!".
Respectat de fotbaliştii de azi
Azi e antrenor, dar într-o lume care nu mai are răbdare. Dacă ar avea şi ar ridica puţin
privirea ar vedea că Iovan are o impecabilă reputaţie de secund, că jucătorii îi simt flerul şi ştiinţa. Acesta e omul care a prins o singură etapă ca antrenor principal, la Steaua. Pentru că vremurile s-au schimbat. Dar el a rămas acelaşi!
CV Ştefan Iovan
Data naşterii: 23.08.1960
Debut în Liga I: 04.09.1977, FCM Reşiţa - FC Bihor 3-0
A jucat la: Gloria Bistriţa (1976-1977), FCM Reşiţa (1977-1978, 1979-1980, 1996-1997), Luceafărul (1978-1979), Steaua (1981-1990, 1992), Brighton (1991-1992), Rapid (1993-1995), Electroputere (1995-1996)
Debut la echipa naţională: 30.03.1983, România - Iugoslavia 0-2
Palmares:
- Cupa Campionilor Europeni cu Steaua (1986)
- Supercupa Europei cu Steaua (1987)
- finalist al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua (1989)
- 6 titluri de campion al României cu Steaua ('84-'85, '85-'86, '86-'87, '87-'88, '88-'89, '91-'92)
- 3 Cupe ale României cu Steaua ('84-'85, '86-'87, '88-'89)
"Moţăţei" Ştefan Iovan a primit cea mai mare recompensă la Sevilla. Pentru că Stoica era suspendat, el a fost primul român care a ridicat Cupa Campionilor Europeni deasupra capului
Atunci, în 1981, spectatorii s-au uitat lung la noul venit la Steaua, "un puşti de 21 de ani, a fost pe la Bistriţa şi la Reşiţa, da' e de Luceafărul, adică superjucător. E născut pe 23 august…", a fost caracterizarea făcută unui fotbalist adus din Moţăţei. Au fost mai multe meciuri în care a greşit. Dar ochii specialiştilor au văzut valoarea. Şi atunci se înjura cu năduf, dar oamenii înţelegeau fotbalul şi vedeau fibra unui fotbalist, ca într-un uriaş tomograf al calităţilor şi defectelor mereu acceptabile!
Povestea ridicării trofeului la Sevilla
S-a întîmplat altfel. Iovan a oscilat cînd în dreapta, cînd în centrul apărării şi chiar la mijloc. Avea un fel special de a atinge balonul, nu faulta decît din imprudenţă, ţinea mereu capul ridicat, lucru extrem de rar la apărători, şi trăgea tare, de la distanţe greu accesibile fotbalului nostru. Şi-a cîştigat locul în echipă, a devenit tot mai bun, peste doi ani ajungea la "naţională" şi tribunele au început să-i strige numele. Şi vedeai zîmbetul larg şi cînd faza îl trăgea la mijlocul terenului. Nu se dădea înapoi de la nici un moment al jocului.
A fost căpitanul de la Sevilla, în absenţa lui Tudorel Stoica. Adevărul e că statistica echilibrului şi a constanţei în joc a fost mereu la nivel european pentru cel alintat "Moţăţăei". Are în palmares Cupa Campionilor Europeni, Supercupa Europei, 6 titluri de campion al României şi 3 Cupe ale României. Poveste extraordinară, spusă chiar de eroul nostru: "La Sevilla, după ce am cîştigat finala, căpitanul urma să primească trofeul. Adică eu, pentru că Tudorel nu jucase. Probabil că toată lumea se întreabă şi acum de ce nu am ridicat-o deasupra capului, să mă văd şi eu în poză. Păi, de unde să ştiu că e atît de înaltă? Eu am apucat-o de toarte, ca românul. Abia cînd eram cu ea sus mi-am dat seama că nu mă văd. Haios, nu? Doamne, ce bucurie am trăit în seara aia magică!".
Respectat de fotbaliştii de azi
Azi e antrenor, dar într-o lume care nu mai are răbdare. Dacă ar avea şi ar ridica puţin
privirea ar vedea că Iovan are o impecabilă reputaţie de secund, că jucătorii îi simt flerul şi ştiinţa. Acesta e omul care a prins o singură etapă ca antrenor principal, la Steaua. Pentru că vremurile s-au schimbat. Dar el a rămas acelaşi!
CV Ştefan Iovan
Data naşterii: 23.08.1960
Debut în Liga I: 04.09.1977, FCM Reşiţa - FC Bihor 3-0
A jucat la: Gloria Bistriţa (1976-1977), FCM Reşiţa (1977-1978, 1979-1980, 1996-1997), Luceafărul (1978-1979), Steaua (1981-1990, 1992), Brighton (1991-1992), Rapid (1993-1995), Electroputere (1995-1996)
Debut la echipa naţională: 30.03.1983, România - Iugoslavia 0-2
Palmares:
- Cupa Campionilor Europeni cu Steaua (1986)
- Supercupa Europei cu Steaua (1987)
- finalist al Cupei Campionilor Europeni cu Steaua (1989)
- 6 titluri de campion al României cu Steaua ('84-'85, '85-'86, '86-'87, '87-'88, '88-'89, '91-'92)
- 3 Cupe ale României cu Steaua ('84-'85, '86-'87, '88-'89)
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
