Articol de Bogdan Fechită - Publicat vineri, 06 martie 2020 12:35
GSP.ro scrie despre istoria cluburilor care au dispărut din prim-planul fotbalului european și mondial. Astăzi: Unirea Tricolor București, echipă cu un titlu de campioană în palmares.
Povestea Unirii Tricolor începe în septembrie 1914, lună în care echipa a fost înființată de elevii de liceu din zona Obor, dornici să experimenteze acest sport, relativ nou apărut în România.
Inițial, echipa s-a numit „Teiul”, iar meciurile erau amicale. Pasul spre competiții a venit abia după Primul Război Mondial, iar prima performanță a fost titlul de campioană a regiunii București în sezonul 1921/1922.
Titlul a venit la pachet cu calificarea în semifinalele campionatului național, unde trebuia să evolueze cu Victoria Cluj, însă din cauza lipsei banilor pentru deplasare, a pierdut meciul la „masă verde”, 0-3.
De la Teiul la Unirea Tricolor
Între timp, echipa își schimbase numele în „Tricolor”, iar după fuziunea din 1926 cu un alt club din zona Oborului, „Unirea”, echipa e redenumită „Unirea Tricolor”.
În sezonul următor, 1926/1927, câștigă din nou campionatul în regiunea București, dar urmează din nou o înfrângere în semifinalele campionatului național, 1-4 cu Colțea Brașov.
Anii din Divizia A
Din 1932, Unirea Tricolor participă în Divizia A. În primul sezon a făcut parte din Serie a II-a și a terminat pe locul 3, după Universitatea Cluj și CAO Oradea. Urmează un sezon puțin mai bun, când termină pe locul doi, după Ripensia Timișoara, în aceeași serie.
Din 1934/1935, Divizia A se dispută într-o singură serie, iar primul astfel de sezon se încheie cu Unirea Tricolor pe locul 9. Anul următor e chiar la un pas de retrogradare, dar termină pe locul 11 din 12, cu doar trei puncte peste Universitatea Cluj, echipă ce va merge în Divizia B.
Controversa legionară
Anii care urmează nu sunt prea favorabili echipei din Obor. Termină pe ultimele poziții, dar e salvată de la retrogradare nu de rezultate, ci de influența legionarilor. De altfel, aici se află cea mai mare controversă din existența echipei.
În 1940, Unirea Tricolor retrogradează, dar e menținută în prima ligă pe criteriul etnic. Autoritățile au dorit să păstreze în sport doar echipele formate exclusiv din români, iar prin această decizie au dezavantajat cluburile muncitorești, formate preponderent din etnici maghiari sau evrei.
Mai multe echipe, jucători și arbitri au fost eliminați din campionat, iar Unirea Tricolor a prins un culoar favorabil ce a propulasat-o chiar spre titlul de campioană, cucerit în sezonul 1940/1941. În acel sezon a surclasat Rapidul și Ripensia Timișoara.
Anii de pribegie
Câștigarea titlului a fost momentul culminant al echipei din Obor. Ulterior, campionatul a fost suspendat din cauza celui de-Al Doilea Război Mondial, iar după finalul conflagrației a mai disputat un singur sezon în Divizia A, în 1947/1948, pe care îl încheie pe locul 15.
În mijlocul acestui campionat, echipa trece sub patronajul Ministerului Afacerilor Interne, alături de Ciocanul București. O scurtă perioadă Dinamo însemna atât Ciocanul, cât și Unirea Tricolor, ambele echipe evoluând cu acest nume. Pe urmă, deoarece a retrogradat, Unirea Tricolor a devenit Dinamo B, în timp ce echipa Ciocanul a fost considerată Dinamo A.
Istoria Unirii Tricolor nu se încheie, însă, o dată cu această preluare, ci urmează câțiva ani de pribegie.
La un an după retrogradare, Dinamo B (fosta Unirea Tricolor) reușește promovarea în prima ligă, însă nu putea promova deoarece acolo se afla deja Dinamo A, așa că se mută la Brașov și devine Dinamo Brașov. Aici reușește din nou promovarea și mai bifează câteva sezoane în Divizia A sub această denumire, până în 1956.
Pe urmă se mută din nou, de această dată la Cluj, pentru un singur sezon, iar în 1958 echipa se desființează, iar lotul de jucători ajunge la Dinamo Bacău, precedsoara echipei FCM Bacău.
Încercare de revenire
La începutul anilor 2010, echipa era din nou activă, în Liga IV - București și țintea promovarea în Liga 3, sperând să ducă mai departe spiritul echipei din Obor. Evolua pe terenurile bazei „Laromet” din Bucureștii Noi, însă în ultimii ani clubul a dispărut din nou din competiții.
Jucători legendari:
- Constantin Rădulescu
- Titus Ozon
- Valeriu Nicolae Niculescu
- Petre Rădulescu
- Ion Bogdan
- Traian Iordache
