Articol de GSP - Publicat sambata, 19 ianuarie 2013 00:00 / Actualizat vineri, 18 ianuarie 2013 20:34
Din interviuri cu fotbaliştii de aur ai Băniei şi cu adversarii lor, adăugînd oglinda artiştilor, jurnaliştilor şi oamenilor decisivi în politica vremii, Ion Jianu a creat portretul-fluviu al acelui ocean de iubire care a fost Ştiinţa anilor '80.
Cartea se deschide ciudat în mîine, tocmai spre final. Cîrţu la clape, Boldici la baterie, Negrilă şi Tilihoi la un şpriţ. Sunt tineri, cu soţiile frumoase alături şi cu golurile celebre la tîmplă, şi ţîşnesc nonşalanţi din arhivele foto ca sunetul decisiv al uşii trîntite după divorţ. De la coadă la cap, cu litere albastre pe albul generos al hîrtiei, cu intrigile olteneşti fără de care nu se poate şi cu poezia lui Fănuş, Păunescu şi Tudor Gheorghe: aşa am citit într-o noapte o carte despre o echipă pentru care s-au trăit cîteva milioane de vieţi.
Documentar BBC cu viaţa ca viaţă
După fotografiile tulburătoare, în sens invers, se conturează stroboscopul candid şi aspru al vremii: cum au trăit personalităţile Craiova Maxima? Un melanj cuceritor, documentar BBC mutat cu sunetişti şi istorici în pîntecul unei Românii fotbalistice cu ore de euforie şi nopţi de zbucium. De ce s-a opus Securitatea operării lui Balaci în Germania, cum l-a sfătuit Lucescu pe Hagi să nu meargă la Ştiinţa şi de ce l-a refuzat Craiova pe Boloni.
Apoi, editorialul "înfrîngerii" lui Eugen Barbu, răsunătorul "M-ai învins, Rodioane!". Cum s-a îmbolnăvit Ţopescu de "craiovită" şi declaraţia de dragoste a lui Amza Pellea, după 0-0 cu Benfica, una care poate sta pe frontispiciul oricărui proiect de lume mai bună: "Nu am primit în viaţa mea un cadou mai frumos ca această egalitate".
Eriksson, Tilihoi şi portretele în aquaforte
Perspectiva se schimbă la mijlocul cărţii: Craiova Maxima prin ochii lui Tresor şi Briegel, Giresse îşi aminteşte oltenii de pe banca reprezentativei Mali, Sven-Goran Eriksson, antrenor la Leicester, analizează Ştiinţa de parcă meciurile de-atunci se reproduc iute, acum, pe un laptop poznaş cu parametrii deopotrivă sentimentali şi lucizi.
Am lăsat la final ce mi s-a părut mai fascinant: partea de interviuri cu jucătorii de legendă ai oltenilor şi oamenii din jurul echipei. Sînt mărturii de excepţie, întregite la capăt cu o găselniţă pentru care îl invidiez, admit, pe Ion Jianu: de la Cîrţu la Tilihoi şi de la Negrilă la Nae Ungureanu, fotbaliştii alcătuiesc miniportrete coechipierilor! Se naşte astfel un chip întreg, unul în aquaforte, mai veridic şi mai luminos decît s-ar putea altminteri.
Craiova care scurta orele de fizică
Pesemne nici nu visam, mulţi dintre noi, că Nadia Comăneci era în tribune la meciurile de glorie ale Craiovei, că Sebastian Domozină a strîns 1.000 de transmisiuni radio de la meciurile oltenilor ori că Balaci era editorialist la revista "Ramuri"! Ei bine, cu vocea şi cuvintele lor, sînt toţi aceşti oameni acolo, în carte.
Ce-a fost Craiova Maxima? Pentru noi, cei tineri, rezumă admirabil Daniel Nanu în postfaţă. O maşină cu număr de Maramureş, vopsită alb-albastru precum cele de Miliţie, trecînd prin Tîrgu-Jiu cu numele eroilor pe capotă şi uşi. Oraşe pustii pentru un meci cu Kaiserslautern. Orele scurtate în şcoli în ziua luptei cu Benfica. Ce-a rămas Craiova? Îi defineşte destinul Marin Sorescu, anticipînd senzaţional: "Întotdeauna am spus că Europa e mică şi n-avem adversari decît în ţară"
"Astăzi se joacă pe bani, pe lovele, pe biştari şi pe imperii cucerite fără nicio luptă. Maeştrii Craiovei Maxima nu evoluau pe bigi-bigi sau pe mărgele de sticlă, şi tocmai de aceea ei erau mai aproape de cîştig şi de adevăr, iar cîştigul era imensitatea inimilor noastre, în care îi primeam cu încălţări cu tot..." ( Fănuş Neagu, în Prefaţă)
Titlu: "Frumoşii nebuni ai Craiovei Maxima"
Autor: Ion Jianu
Coperta: Marius Albu
Editura: Editura de Sud (Craiova), ediţia a II-a, 2012, 384 pagini
Preţ: 40 RON
