Diletantism pe 15 milioane de euro » Recepția pentru hipodromul de la Ploiești s-a mutat în octombrie

Constructorul susține că și-a încheiat misiunea și poate preda lucrarea la cheie, dar noul complex de la marginea oraşului are în continuare toate şansele să devină un fiasco de manual.

Iar primul motiv este acela că Primăria n-a declanşat nici acum procedurile pentru găsirea unui operator de specialitate, capabil să gestioneze cursele de pe arena cu o tradiţie de aproape şase decenii.

Recepție mutată la sfârșitul lui octombrie

Baza hipică ar trebui să intre deocamdată în administrarea clubului municipalităţii, CSM Ploieşti, numai că vidul de specialişti echivalează cu o condamnare la moarte a curselor de trap şi galop.

"E adevărat că nu discutăm despre un chioşc şi e nevoie de o societate competentă în materie. Am căutat calea legală şi transparentă pentru o licitaţie, dar, înainte de alegerile locale, am considerat că e mai bine să aşteptăm un pic demararea operaţiunilor ca să nu existe niciun fel de interpretări politice", spunea recent primarul interimar Cristian Ganea (PSD).

El a pierdut însă la urne postul în favoarea liberalului Adrian Dobre, care preia din mers un mastodont cu picioare de lut.
Dar semnele continuă să fie deprimante.

Termenul pentru finalizarea recepției s-a mutat din iunie la sfârșitul lui octombrie, Dobre acuză existența unor documente antedatate și a trimis în Comisia de Disciplină 19 persoane implicate în procedura de la hipodrom, iar opozanții vorbesc de răfuieli politice în locul unor măsuri rapide de punere în funcțiune a complexului.

"Vom vedea ce va decide Consiliul Local pentru o eventuală licitație în vederea desemnării unui operator, în funcție și de avizele de la juridic și economic", anunță Dobre. E același film al unei tărăgăneli infinite.

Oferta irlandeză pierdută într-un sertar al Primăriei

Între timp, încă de la sfârşitul lunii martie, a venit deja o scrisoare de intenţie pentru preluarea hipodromului pe 20 de ani, cu drept de prelungire la finalul perioadei. Irlandezii de la "Darbytech", una dintre cele mai prestigioase companii în domeniu, ar dori să se implice cu investiţii majore la nivel naţional. Cu titlu informativ, ţara băieţilor de la U2 e a treia putere hipică pe plan mondial, după SUA şi Australia.

"Au pregătit un buget de 600 de milioane de euro pentru un proiect dedicat exclusiv României. Ar urma să ridice şi să gestioneze hipodromuri la Craiova, Timişoara, Iaşi şi pe litoral. La Ploieşti ar garanta de la prima reuniune premii de 10.000 de euro pe cursă", explică Marian Manea, proprietar de cai.

Adresa irlandezilor a rămas însă până acum fără răspuns, pierdută printr-un fișet de la Primărie. "N-am găsit încă sertarul secret", glumește, amar, primarul Dobre. Documentul e însă clar ca lumina zilei: căutați, vă rugăm, numărul de înregistrare 6072/22.03.2016!

Companiile de pariuri țin distanța

"Ar fi necesar un minimum garantat de 1.000 de euro pe cursă de aşa natură încât să scoţi măcar banii de întreţinere a unui cal. Pentru locul întâi ar reveni circa 450 de euro brut, dar rămâi cu mai puţin de 300 de euro după ce scazi taxele, impozitele, drepturile financiare pentru jockeu, potcovar", spune Tiberiu Nan, alt deţinător de cai din Ploieşti.

El subliniază că, în Uniunea Europeană, Ungaria are cele mai scăzute premii medii, în jur de 1.500 de euro pe cursă, dar derbyul de trap de la Budapesta îi aduce câştigătorului 22.000 de euro.

În fapt, sumele ar trebui să provină din pariuri, care reprezintă motorul reuniunilor hipice pe întregul mapamond. Şi la acest capitol e teritoriu arid în proiectul de la Ploieşti, atâta vreme cât nu sunt asigurate curse competitive.

"Au fost o glumă testele făcute la piste"

Până una-alta, diletantismul își face de cap. Calitatea pistelor a fost testată o dată cu trei, patru cai, s-a concluzionat că totul e OK, dar specialiștii au altă părere. "Probele efective se fac în condiții de curse, câteva zile la rând, cu șapte, opt cai care să alerge ca într-o reuniune veritabilă.

Ceea ce s-a realizat la Ploiești e o glumă", remarcă Ovidiu Vâjială, manager de curse, unul dintre puţinii români implicaţi în industria hipică pe plan mondial.

Tot el îşi arată stupoarea: "Se pune problema la Ploieşti să fie date spre administrare unei companii doar pistele şi cursele. Dar restaurantele, cafenelele şi celelalte spaţii să fie cedate altor persoane pentru gestionare.

E o nebunie! Hipodromul e un tot unitar. Vă dau un exemplu. De obicei, proprietarii de cai şi invitaţii lor au spaţii rezervate în care primesc gratuit servicii de catering şi hospitality pe durata reuniunilor. Ia închipuiţi-vă că la noi vin oamenii, stau la curse, socializează, iar la final nea Cutare, care are restaurantul, le înmânează nota de plată umflată pentru icre, caşcaval şi apă! De râs! Nu există nicăieri aşa ceva".

Embargo din partea proprietarilor privați

Peste toate, pluteşte în aer spectrul unui iminent embargo din partea proprietarilor privaţi de cai, care refuză să alerge dacă activitatea nu e organizată ca la carte: pariuri, premii decente, regulament clar, specialişti în zona de administrare a curselor, pistă separată de antrenament.

Ar însemna ca la start să se alinieze doar bidiviii hergheliilor de stat, adică un carnaval amator în familie, cu şanse zero să atragă interesul companiilor de betting şi porţi închise spre recunoaşterea rezultatelor la nivel internaţional.

Concluzia o trage tot Ovidiu Vâjială: "Numărul de cai nu reprezintă o problemă. În orice moment, se pot reloca din Franța sau Irlanda camioane întregi cu cai, după modelul din Cehia, unde industria hipică a fost repopulată exact în acest fel. Nu se va putea mișca însă nimic în stil profesionist dacă nu va exista o organizare clară, o legislație adecvată, un operator priceput, posibilitatea de a paria pe curse și specialiști implicați la toate nivelurile".

Deocamdată, avem însă o singură certitudine: organigrama va fi acoperită în curând cu 45 de inși pregătiți să pape cu nesaț bani de la buget ca să tundă iarba, să șteargă praful de pe scaune sau să se plimbe cu tractorul pe gazon. Dar măcar un potcovar există?

"O autoritate naţională ar trebui să se ocupe inclusiv cu stabilirea cu un an înainte a tuturor curselor şi publicarea unui program al reuniunilor hipice, cu premiile de rigoare garantate pe fiecare cursă. Am relaţii în lumea arabă, unde ştiu jokey din India sau Pakistan dispuşi să alerge la Ploieşti. Dar pe ce bani?!"
Ovidiu Vâjială, manager de curse

87 e numărul derby-urilor de trap ale României desfășurate din 1924 pînă în prezent: ultimii 51 de cîștigători au fost încoronați pe hipodromul de la Ploiești

"Majoritatea curselor au fost trucate"

Driverul Viorel Gheorghe, alias "Ulise", recunoaşte că, în ultimii ani înainte de demolarea vechiului hipodrom, cursele de trap au fost falsificate cu largul concurs al jockeylor

În lumea turfului, driverul Viorel Gheorghe, a cărui poreclă celebră e "Ulise", e cunoscut drept unul dintre personajele cele mai exotice. Aleargă de ani buni pe hipodromul din Ploieşti, iar înaintea inaugurării noului complex vorbeşte despre culisele curselor de trap.

- În ultimul deceniu se discuta asiduu despre falsificarea curselor la Ploieşti. Au existat astfel de aranjamente?
- Au existat nenumărate curse trucate! Marea majoritate! Iar asta s-a întâmplat din cauza unui manageriat prost şi a unor arbitraje foarte slabe. De aceea e important ca pe noul hipodrom să existe o organizare bine pusă la punct, cu specialişti la toate nivelurile, ca să nu mai fie întreţinută tentaţia aranjamentelor în curse şi să fie reduse posibilităţile unor astfel de înţelegeri subterane.
"Ne strângeam 20 de nebuni şi pariam câte zece lei pe genunchi"
- Dar cine participa şi cum se producea trucarea curselor?
- Pai, eram vreo 20 de nebuni care ne adunam în tribună şi pariam fiecare câte zece lei la fiecare cursă. Câştigătorul lua vreo două sute de lei. Nu mai erau demult pariuri organizate oficial. Cam asta era valoarea adevărată a hipodromului în ultimii ani! Iar aceste trucări le făceau driverii din sulky.
- În ce fel?
- Fiecare avea obiectivul lui. «Astăzi îmi las calul în pace ca să mă bată X. Merg eu apoi la câştig şi o să stea celălalt liniştit». Erau chestii de orgoliu, dar şi pentru a face palmares de victorii cailor. Arbitrii erau vai de steaua lor, n-aveau nicio treabă! Domne, s-au realizat multe ghiduşii la curse!