Articol de Andrei Crăiţoiu, Dan Udrea, Remus Răureanu - Publicat vineri, 09 octombrie 2020 12:25 / Actualizat vineri, 09 octombrie 2020 15:19
Fostul portar Vasile Iordache, care împlinește azi 70 de ani, face o incursiune spectaculoasă în cariera de jucător și detaliază un episod șocant: presiunile teribile la care a fost supus pentru a juca la Steaua, la începutul anilor '70 și modul în care Ion Iliescu, prim-secretar la Iași atunci, încerca să-l oprească în Copou, la Poli.
- Gazeta îi dedică azi un supliment de 6 pagini lui Vasile Iordache, ajuns la 70 de ani. Acesta rememorează meciul de pe Wembley, în urma căruia a fost ofertat de Nottingham Forest, povestește cum a dormit 3 nopți în anticamera lui Ion Iliescu pentru a nu fi luat cu forța de Steaua și explică de ce crede că războiul CSA Steaua - FCSB face mult rău României. Detalii la chioșcuri sau în Gazeta Digitală, AICI!
- Ați ajuns la Steaua de la Poli Iași...
Ce peripeții și ce am pățit și cu Steaua... Vai de capul meu!
- Adică?
- Fiindcă la început n-am vrut să rămân să joc acolo după ce mă luaseră militar. Erau presiuni mari de la Poli Iași ca să revin în Copou. L-au dat afară pe tata de la serviciu și m-au amenințat că nu-l reangajează dacă nu revin la Poli. Ziarele au scris o lună de zile doar despre subiectul Vasile Iordache, că Poli Iași îl vrea înapoi, că Steaua îl dorește. La FRF, când am fost întrebat, am zis că vreau înapoi, tata era unicul întreținător al familiei, m-am gândit la el. Fiindcă n-am vrut la Steaua și eram militar, Armata m-a trimis la Râmnicu Sărat, la batalion disciplinar. Acolo, nu intra și nu ieșea nimeni.
- Ca metodă de intimidare că nu vreți să jucați la Steaua!
- Da! Și am fost încadrat ca un pușcăriaș! Aveam răni la picioare de nici nu mai puteam să merg. Îmi puneau placa de aruncător în spate ca să o car la instrucție pe dealurile alea. A fost groaznic ce am trăit! Dar Dumnezeu m-a vegheat și mi-a dat un ajutor, un șef de stat major comandant de unitate, care se afla în concediu când m-au dus acolo. El era din Iași, colonel, aflând că sunt acolo, s-a întors mai devreme din concediu și m-a luat al doilea furier al lui (n.r. - furier înseamnă ostaș care îndeplinește lucrări de birou într-o unitate sau într-o subunitate militară). Eu n-aș fi avut voie să am nicio funcție în comandament din moment ce eram considerat pușcăriaș. Stăteam în birou, dormeam, mâncam doar salam, fasole, acolo mi s-a agravat starea de sănătate, mai ales că aveam virusul hepatic. După 6 luni, nici acest șef de stat major n-a mai putut să facă față presiunilor. Ce să vă povestesc, că eram salvat de un caporal din Brașov, care îi punea pe alții să spele wc-urile în locul meu și doar când veneau ăia mari în control mă aplecam și eu să creadă că am același statut cu ceilalți pușcăriași?
- Incredibilă poveste!
- Să vă mai spun că Armata postase un soldat la intrarea din fața casei din Iași, cu ordin clar, ca dacă mă vede să mă aresteze?! I-au zis direct lui tata, cum apare Vasile, cum vi-l arestăm, să nu vă speriați, aplicăm legea marțială.
- Și până la urmă ce s-a întâmplat?
- Eu eram în atenția loturilor naționale, aveam evoluții bune. Înainte de a pleca într-un turneu în Grecia, cu echipa națională de tineret, a venit la mine un general, împreună cu Gheorghe Constantin de la Steaua. M-au luat, că vor să mă ducă la ministrul armatei. Toți îmi ziceau, te caută Steaua, du-te! Și m-am dus, iar în birou acolo m-au pus să semnez o hârtie, de încorporare în Armată, dar că un an joc la Steaua, după care mă vor lăsa să revin la Iași. Atât a fost discuția. Am semnat, din acel moment practic devenisem militar. Am plecat în Grecia, în turneu, dar s-a aflat la Iași că semnasem acea hârtie. Primul secretar de la Iași, care era Ion Iliescu, făcea presiuni să revin la Poli, Armata, care era cu Steaua, trăgea, pe partea cealaltă, să merg acolo. Când am revenit din turneu, la aeroport, mașina Primăriei din Iași, o Volga neagră, cu numărul 104, era trasă în dreapta, cu mama mea în mașină și cu șoferul. În stânga, în altă mașină erau Valentin Stănescu și Gheorghe Constantin, în limuzina armatei. Încotro să o iau?
- Și ce ați ales?
- Normal că m-am dus în mașina în care era mama! Cei din mașina armatei s-au dat jos și mi-au strigat: pleacă liniștit, ne mai vedem noi! Am urcat în 104 și la 5:30 dimineața eram la Iași. Armata a început să mă caute, de-asta au trimis santinelă la ușa casei. Cei de la Primărie m-au ascuns și 3 zile am dormit în anticamera lui Ion Iliescu! Apoi mi-au zis că s-au înțeles cu Armata, să merg 3 zile, să mă îmbrace în militar, apoi mă lasă înapoi. Am plecat și uite așa am rămas în București nu 3 zile, ci până la 70 de ani! Nu regret absolut nimic, Steaua m-a făcut om, m-a împlinit ca fotbalist! Atunci am suferit, eram un copil și mi se rupea inima că tata plătise cu postul de la serviciul lui, dar ulterior l-au reprimit.
