Articol de Alin Grigore - Publicat duminica, 13 noiembrie 2016 15:29
Andrei Otineanu are doar 22 de ani și a văzut deja în ultimii doi ani o mulțime de meciuri în cele 7 țări pe care le-a vizitat.
E student la ASE, dar acum e plecat cu o bursă Erasmus să studieze la Lodz, Polonia. Când era mic a vrut să devină fotbalist, iar după liceu visa să intre în lumea jurnalismului sportiv.
Cu toate astea a ales un alt drum și acum e nelipsit de la meciurile internaționale, unde atmosfera din tribune primează întotdeauna. Andrei a acordat un interviu pentru GSP.ro în care a vorbit despre pasiunea sa.
- Andrei, cum e să îmbini utilul cu plăcutul, adică să vezi lumea și să mergi și la meciurile de fotbal?
- În opinia mea, nu cred că există pe lumea asta un hobby mai frumos decât călătoritul. Avem norocul de a ne afla într-o perioadă în care poate plătim mai puţin pe un bilet de avion dus-întors de la Bucureşti până la Milano, decât pe unul de tren până la Timişoara. Pentru mine e chiar păcat să ajung într-o ţară străină şi să nu văd un meci de fotbal, cine ştie când voi mai avea ocazia asta. Ţin minte şi acum că prin 2007 am ratat un trofeu TIM în care jucau Maldini, Kaka, Zanetti sau Del Piero, poate atunci nu mi-am dat seama, dar realizez ce regrete am acum. Mi se pare mult mai interesant să călătoreşti cu un scop anume, fie el meci, concert sau festival, decât ca simplu turist.
- Descrie-mi un pic cum decurge o zi din viața ta înainte de a pleca într-o deplasare.
- Nu am un ritual anume, însă mereu simt cum nerăbdarea mă apasă. Poate cea mai mare frică e de a nu uita ceva important, dar până acum nu m-am trezit la aeroport fără biletele de avion sau buletin.
- Cum a apărut această pasiune în viața ta?
- În vara lui 2014 am fost adăugat pe un grup de facebook în care diferiţi suporteri postau poze de la meciurile pe care le urmăreau. Mi s-a părut foarte tare să văd o asemenea comunitate, iar din acel moment mi-am propus să împart şi eu experienţele pe care le trăiesc.
- Când a fost prima excursie internațională pe care ai făcut-o și cum a fost?
- La câteva săptămâni după ce am intrat în acel grup am plecat cu familia la Praga. Normal am vrut să o văd pe Sparta, dar am ajuns în capitala Cehiei după ce meciul deja începuse. Ca alternativă am ales Bohemians, o echipă de cartier comparabilă cu Progresul Bucureşti. După o mică încurcătură între fusul orar şi ora de începere de pe Soccerway, m-am trezit acolo mult mai devreme decât plănuisem. Partida trebuia să înceapă la 3, dar la 1 şi jumătate, curtea interioară era plină de oameni ce savurau cârnaţi şi litri de bere. Imaginea mi s-a întipărit automat în minte şi mi-am dat seama că ăsta e fotbalul pe care care îl caut. Până la urmă e doar un joc şi trebuie privit într-un mod cât mai relaxat.
- Care e cea mai plăcută amintire dintr-o excursie? Dar cea mai urâtă?
- Un moment memorabil a fost în aprilie, atunci când am fost să văd Milan-Juve. Eram cam 60 de români în Piazza del Duomo şi am început să cântăm în italiană, moment în care toţi turişii asiatici s-au adunat în jurul nostru pentru poze şi filmuleţe. Nu pot spune că am avut amintiri urâte, dar la finala Cupei Italiei de la Roma, tot cu cei de la Juve, am pierdut cred eu nemeritat, iar dezamăgirea a fost foarte mare.
- Câte excursii ai la activ?
- Am văzut până acum fotbal în 7 ţări diferite, punând aici la socoteală România şi Polonia, unde locuisesc acum. Special pentru meciuri am fost la Razgrad, Milano, Roma şi Hamburg, însă am mai urmărit partide în Praga, Birmingham sau Berlin.
- Cam cât costă să faci o excursie într-o altă țară și să mergi și la meciuri?
- Aproape de fiecare dată încerc să îmi stabilesc excursia în funcţie de zborurile low cost şi o partidă tare din zonă. Totul variază în funcţie de hotelul ales, preţurile din ţara respectivă sau biletul de meci, dar dacă totul se face din timp, cu 200-250 de euro se poate organiza o aventură pe cinste.
- Presupun că nu mergi singur la meciuri. Ai o anumită ”gașcă” cu care pleci la drum?
- Pentru meciurile Milanului avem un fan club în România, dar pentru alte deplasări mai „car” prieteni după mine. Poate iniţial nu sunt foarte atraşi de idee, dar după ce meciurile se termină nu i-am auzit să se plângă. De asemenea, prin intermediul grupului de care vorbeam mai devreme am interacţionat cu foarte mulţi străini şi am cunoştinţe în principalele capitale ale Europei.
- Ce planuri de viitor ai legate de hobby-ul tău?
- La sfârşitul sezonului trecut mi-am făcut un wish-list de 8 meciuri pentru 2016-2017. Până acum am reuşit să bifez doar Legia Varşovia-Lech Poznan, dar la primăvară plănuiesc să merg şi la Schalke-Dortmund, respectiv Derby della Lanterna dintre Genoa şi Sampdoria. Îmi mai fac cu ochiul marile confruntări din Grecia şi poate o vizită la Londra sau Praga. Cu siguranţă o să fiu prezent şi la partida dintre Polonia şi România, va reprezenta pentru mine primul meci în deplasare alături de "tricolori".
- Dar cu ce echipă din România simpatizezi? Dar din străinătate?
- Fiind născut şi crescut în Piteşti, FC Argeş reprezintă echipa mea de suflet. Din păcate, din cauza unor interese ce nu ţin cont de pasiunea suporterilor, am ajuns iar să nu mai avem pe cine susţine. Din străinătate este deja evident că sunt susţinător înfocat al celor de la AC Milan.
- Cu ce te ocupi acum în afară de a fi student?
- În momentul de faţă beneficiez de o bursă Erasmus şi studiez timp de un an în Lodz, Polonia. În timpul liber scriu pe blogul personal, andreiotineanu.com, iar experienţele de la meciuri le prezint prin poze pe pagina de facebook Romanian Groundhopper, respectiv prin filmări pe canalul de YouTube cu acelaşi nume. De asemenea, colaborez cu cei de la Copa90 pe anumite proiecte punctuale.
