Mărturia unui supravieţuitor al masacrului de la Munchen: "Mă simt vinovat. Prietenii mei au murit, eu nu"

"Nu sînt o victimă. Sînt un supravieţuitor", spune Melamed, care a reprezentat Israelul la două ediţii ale Olimpiadelor. "Atunci Olimpiada era un fenomen necunoscut. Era un tărîm virgin, acum nu mai e. Acum trebuie să ne gîndim la terorism. Trebuie să planificăm totul. Şi totul e foarte scump. Iar lucrul acesta minunat care odinioară oprea politică, oprea războaiele este acum contaminat. Contaminat pentru totdeauna", spune el.

Securitate sporită

Cu toate acestea, fostul înotător, acum în vîrstă de 67 de ani, spune că de-abia aşteaptă Olimpiada de la Londra (27 iulie-12 august). Va vedea, probabil, şi schimbările din domeniul securităţii. La Munchen, în 1972, au fost pe străzi 2.140 de poliţişti. Jocurile Olimpice de la Londra vor dispune de 23.700 de poliţişti. Bugetul rezervat măsurilor de securitate la Olimpiada de pe Tamisa se ridică la 1,3 miliarde de euro, cea mai scumpă operaţiune pe timp de pace din istorie.

Melamed trăieşte la New York. Înoată zilnic în piscina unui club de lîngă locuinţa sa şi tot acolo este şi antrenor. Elevii lui nu au ştiut cine e, pînă nu l-au căutat pe Internet. "Mă simt ciudat cînd lumea află cine sînt. Mă simt puţin vinovat. Prietenii mei au murit. Eu nu", spune Avraham Melamed.

Melamed a concurat la Jocurile Olimpice de la Tokyo (1964), Ciudad de Mexico (1968) şi Munchen. Niciodată nu a fost aproape de medalii. A studiat din 1970 în SUA şi a înotat. A fost de cinci ori campion naţional în America. În mod ironic, Israelul nu l-a selecţionat ca sportiv pentru Olimpiada de la Munchen. Decizia a creat vîlvă în ţara lui natală, aşa că un ziar l-a trimis pe Melamed în Germania ca reporter fără acreditare. Dar pentru că era antrenorul personal al unei înotătoare israeliene a fost invitat să stea în Satul Olimpic.

Au fugit pe ieşirea de serviciu

Fostul sportiv spune că, în acea noapte, teroriştii s-au strecurat în Satul olimpic cu uşurinţa unui copil care a întîrziat seara acasă. Chiar înainte de venirea zorilor, Melamed a fost trezit din somn de o împuşcătură şi de ţipete. "Se auzea de parcă în camera vecină un televizor era dat la maximum, iar lumea se uita la un western", spune Melamed.

În apartamentul de alături, antrenorul de lupte Moshe Weinberg fusese împuşcat. Era un bun prieten de-al lui Melamed. După ce l-au împuşcat pe Weinberg, teroriştii - membri ai grupării palestiniene Septembrie Negru - l-au obligat să-i ducă în apartamentul unor sportivi. Weinberg a ocolit Apartamentul 2, unde se aflau Melamed şi alţi locuitori ocazionali şi i-a dus în 3, unde erau luptători şi halterofili. S-a gîndit, probabil, că e vorba de oameni puternici, care îi pot contracara pe terorişti. Cei din camera 2 au reuşit să fugă pe ieşirea de serviciu.

Cei 11 au fost ucişi după ore întregi de negociere şi după o operaţie militară eşuată. "Ne-au lăsat să intrăm în camera unde erau prietenii noştri. Toate lucrurile lor erau acolo, într-o baltă de sînge. Parcă era un vis pe care îl trăiam din afară. Simţeam doar furie", spune Melamed.

Viaţa merge mai departe

 

Pe Avraham Melamed l-a ajutat mult faptul că nu s-a mai întors în Israel. "M-am schimbat. Acel eveniment a fost ca o tornadă. A venit repede, dar a trecut", crede el. A terminat facultate, a devenit programator la New York. S-a însurat, a avut copii, a divorţat. Îi vine să creadă că au trecut 40 de ani de la Olimpiada aceea de la Munchen? "Nu-mi mai vine să cred nici că nu mai pot înota 200 metri fluture, dar asta e. Nu mai cred una, nu mai cred alta, dar trebuie să trăiesc mai departe".