Articol de GSP - Publicat duminica, 18 noiembrie 2018 13:19
O poveste incredibilă, cum numai marile tragedii pot aduce, a venit din Paradise, de fapt din nordul Californiei, cuprins de incendiul devastator care a pârjolit zeci de mii de locuințe.
- Cristian Coman, jurnalist cu 25 de ani experiență în presă, la Pro TV, Realitatea TV, Antena 1 şi TVR 1, acum senior editor la Libertatea, scrie și pentru Gazetă.
Heather Roebuck, o mamă care abia născuse prin cezariană, a fost evacuată din spital împreună cu copilul, pentru că spitalul era înconjurat de flăcări.
După jumătate de milă – 800 de metri – ambulanța nu a mai putut înainta, iar soarta părea de neînduplecat. Mama îi spunea deja tatălui bebeșlușului să aibă grijă de cei de acasă.
De nicăieri, spune tânăra mamă, a apărut un medic pediatru care pus-o pe targă și a târât-o la distanță, apoi a fost rândul șefului pompierilor locali să ajungă întâmplător și să o aducă într-o locuință goală, neafectată de pârjol.
Dar incredibilul abia acum vine. Pe acoperiș, un paramedic a îndepărtat scânteile până dimineață. Iar cei de jos au udat pe cât posibil casa cu furtunul.
În marea de cenușă de jur-împrejur, casa lăuzei a supraviețuit, cu toți cei dinăuntru și de pe acoperiș. Miracol!, ați spune.
Peste ocean, în „lumea veche”, mai precis în România, o altă minune se petrecea în familia Dragomir.
Mitică de la Ligă, condamnat în 2016 de Tribunalul București la 7 de închisoare cu executare, a fost achitat definitiv de Curtea de Apel București. ACHITAT!
Delapidarea și evaziunea fiscală puse în spatele mult încercatului Dumitru Dragomir au dispărut ca un fum. Deasupra procesului său care a durat 7 ani a vegheat o altă instanță decât cea de la fond. Că așa e în justiție, ai dreptul la o altă părere, decisivă.
Nu pot să mă pronunț eu asupra vinovăției Oracolului de la Bălcești (n.a. Dragomir și-a profețit chiar și sentința), instanța este suverană. Dar tocmai asupra prăpastiei deschise în fața justițiabilului cred că e ceva de spus.
Între 7 ANI DE ÎNCHISOARE și NIMIC este o distanță de 7 ani. Să nu se înțeleagă că l-aș fi vrut condamnat. Sunt ziarist, așa că nu am dorințe personale în legătură cu soarta unui om.
Însă sistemul care poate să alunece de la decapitare la un sejur la 5 stele, de la arderea pe rug la baia de mulțime este cel care trebuie să ne dea frisoane.
Sus, pe acoperiș, cineva trebuie să ne apere de impredictibilul justiței, de eliminarea graniței dintre tâlhar și neprihănit, de pericolul contagiunii aleatorului. Pentru că, în România, probele care au dus la condamnare sau achitare pot să fie interpretate invers de instanța superioară.
Paralel sau nu, statul și sistemul de justiție nu trebuie să lase această confuzie să ne acopere. De aici până la diluarea protecției cetățeanului contribuabil este doar o chestiune de timp.
