Articol de Viorel Tudorache - Publicat sambata, 09 iulie 2011 00:00 / Actualizat vineri, 08 iulie 2011 20:35
Hagi junior a jucat mijlocaş central, trăgînd după el echipa ca un lider înnăscut. Stilul de joc îl apropie însă, prin travaliu şi dăruire, mai mult de Dorinel Munteanu decît de magiile tehnice ale tatălui.
Vineri seară, pe stadionul din Buftea, grupa de juniori născuţi în 1998 a Academiei Gheorghe Hagi a devenit campioană naţională, depăşind în finală ACU Arad cu 3-0. Înconjurat de părinţi emoţionaţi, Regele a trăit o oră de tensiune şi apoi euforia victoriei alături de puştii echipei sale. În teren, cel mai tenace jucător a fost fiul său, Ianis.
Hagi, adică tatăl din galerie
Din primul minut al meciului, Ianis se poziţionează în centrul terenului. Spectatorii aşteaptă să vadă driblingurile tatălui, însă Hagi jr. pare mai degrabă un Dorinel Munteanu în miniatură: aleargă nonstop, bagă alunecări şi deposedează încruntat. Doar cînd le mai arată cu braţul colegilor unde să stea în teren aminteşte de dirijorul Hagi la "Mondiale".
La 0-0, puştiul blond lansează o pasă miraculoasă cu stîngul, iar în tribune se scandează numele Regelui. Acesta priveşte încordat finala care conţine totodată proiectul şi fiul. Gică îşi roade unghiile şi se ascunde sub o şapcă, flancat de Mircea Sandu.
Primul titlu pentru Ianis
Determinat şi inteligent, Ianis intră în combinaţii, limpezeşte atacurile şi se întoarce ambiţios după fiecare balon pierdut. "Academia" conduce cu 1-0 la pauză, dar nu e destul pentru nimeni. Galeriile formate din părinţi, nocturna de la Buftea şi zecile de jurnalişti le dau juniorilor aerul marilor competiţii.
Chiar şi la 3-0, scorul cu care îngheaţă tabela, Ianis întruchipează plăcerea pură a fotbalului. Fără să fi schiţat bucuria la vreun gol, tatăl se ridică la final afişînd un zîmbet larg: titlul pentru Academie şi Ianis campion. Cînd îi pune la gît medalia, fiul surîde împăcat: a făcut primul pas pe drumul împovărător al numelui.
Trăirile micului campion
Exuberant la marcarea golurilor, implorînd colegii să-i paseze şi răbufnind cînd deciziile lui Marius Avram i se păreau nedrepte: nu sînt doar trăirile unui copil îndrăgostit de fotbal, ci şi ipostazele unui junior cu atitudine. De altfel, Ianis a purtat o vreme banderola de căpitan, însă tatăl a insistat ca rolul de coordonator să aparţină altcuiva, de teamă să nu existe discuţii. Hagi jr. pare însă menit să fie liderul din teren.
"La vîrsta lui Ianis eram mai egoist în joc. El e doar unul dintre toţi în această echipă din care mulţi jucători vor ajunge sută la sută la naţională. Acum sînt doar copii şi trebuie să se formeze în ţară, să-şi formeze identitatea aici" (Gheorghe Hagi)
"Medaliile şi trofeele mele le pun separat de cele ale lui tata. Vreau să ajung cît mai repede la naţională, oricînd mă cheamă selecţionerul, mă duc imediat!" (Ianis Hagi)
)
)
)
)
)
)
)
)
