Articol de GSP - Publicat vineri, 05 decembrie 2014 00:00 / Actualizat vineri, 05 decembrie 2014 22:24
La 33 ani, braşoveanul stabilit la Cluj-Napoca este "necunoscutul" care a ajuns, în doi ani, campion al României la darts şi adversar pentru jucători de top de pe Mapamond.
E vara lui iunie 2012. La Tîrgu-Mureş se aleg cei patru componenţi ai echipei naţionale de darts. “Jucătorul Adrian Frim trebuie să se prezinte pentru partidă”, se-aude vocea crainicului . “Cine e, mă, Adrian Frim?”, e întrebarea care stă pe buzele tuturor. Nimeni nu-l ştie. Apare dintr-o dată, stă cîteva minute şi pleacă învingător. Încă nu realizează, vede totul ca pe o simplă victorie, însă tocmai a intrat în echipa naţională. Nu avea nici măcar un an de cînd trecuse la profesionişti!
Cel poreclit “ InFRIMcibilul” de jucătorii din Cluj-Napoca e născut la Braşov, în ’81. Prin anii 2000, cînd trebuia să înceapă, ca tot omul, o facultate, a trebuit să se mute în inima Ardealului. Are chiar două facultăţi, nu s-a oprit la una. A făcut Politehnica şi Ştiinţe Economice, ambele în Cluj.
“Făceam Cluj-Bucuresti, în 5 minute luam bătaie şi mă întorceam”
La început juca darts ca oricine altcineva, în diverse localuri. “Eram un adept al puburilor”, recunoaşte. O bere şi o partidă la bordul amărît de darts din colţ părea a fi reţeta. Nu nimerea tot timpul, dar era o plăcere. Nici prin vise nu-i trecea că avea să ajungă campion naţional şi să joace împotriva celor de la televizor.
Aventura a început atunci cînd unul din prietenii cu care mai juca ocazional s-a gîndit să-i pună "o pilă". Zsoltan Bathory, unu din fondatorii dartsului din Cluj, a început să-l caute. “ Îi tot zicea că am o aruncare extraordinară, că dau bine. Aveam un local atunci. Tipu ăsta m-a găsit acolo, a stat ceva pe capul meu. «Hai, hai. Hai, hai», dar m-a convins să mă apuc să joc serios. El e cel care m-a iniţiat”.
Îi vine să rîdă cînd îşi aminteşte de primele competiţii. “La toate concursurile la care mă duceam, luam bătaie din primul tur. Cheltuiam o grămadă de bani. Plecăm seara spre Bucureşti, ajungeam, ne înscriam pe la 9-10 dimineaţa, primul meci îl aveam pe la ora 15:00, în cinci minute, maxim, luam bătaie şi porneam maşina să mergem spre casă!”.
Glume şi miştouri cu Wayne Mardle
Aparent, jocul de darts e un sport de birt, pe care-l joacă oricine în timp ce bea şi o bere. Adrian explică: “Cînd treci la profesionişti, treaba se schimbă. Nu ai voie nici să joci îmbrăcat oricum. Nici măcar în blugi, îţi trebuie pantaloni de stofă. Nu poţi juca în tricou sau în pulovere, îţi trebuie cămaşă sau măcar un tricou polo. Adidaşii, de asemenea, nu sînt permişi. Nu ai voie să bei înainte. Sînt multe restricţii. Nu e un joc pentru oricine”.
În noiembrie 2011 trece la profesionişti. Gata cu băutura şi meciurile din diverse puburi Tot în acea perioadă începe şi Campionatul Naţional, apoi Masters România, unde ia locul 3 şi ajunge în echipa naţională. Îşi aduce cu plăcere aminte de acele momente “Am produs surprize foarte mari. Pe mine nu mă cunoştea nimeni. Habar nu aveau organizatorii unde să mă caute, cine sînt sau cum arăt. Şi am luat locul trei”.
Tot în acea perioadă, fostul mare jucător de darts Wayne Mardle a avut o scurtă vizită în România. Românul nostru l-a avut ca adversar într-o mică partidă pe care nu o va uita uşor: “Jucam cu săgeţile lui. Săgeţile Wayne Mardle. Am făcut un show destul de frumos, zic eu. Ştiam că n-am nici o şansă, dar am început să-l imit. Dacă el dădea 81, eu dădeam 81, dacă dădea 60, eu 60. Mă întorceam către el şi-i spuneam: "Normal că pot. Doar joc cu săgeţile tale!". Rîdea. E ceva să te distrezi cu un jucător de nivelul ăla!”.
“Ar trebui să plăteşti ca să faci o poză cu mine”
Anul acesta capitala României a ţinut capul de afiş în darts. A organizat Campionatul European, cîştigat de galezi. România n-a prea avut noroc, după ce a căzut în grupă cu Scoţia, Franţa şi Cehia. Totuşi, Frim a produs o surpriză la întîlnirea de la simplu, unde a întîlnit chiar unul dintre reprezentanţii Scoţiei.
La poza dinainte de meci, adversarul Craig Baxter i-a spus cu o mică aroganţă: “Ar trebui să plăteşti pentru poza asta. Fii mîndru!”. Scoţianul a luat bătaie, 4-1 pentru Frim. “La sfîrşit a venit în lobby-ul unde stau jucătorii şi mi-a dat, în semn de recunoştinţă, fluturaşii de la săgeţile lui”, îşi aminteşte românul.
Sport în care ieşi pe zero, practicat de oameni “cu carte”
Premiile pentru concursurile cele mai bine văzute pot urca pînă la zeci de mii de lire. În România lucrurile sînt la polul opus, cîteva zeci de lire. Asta numai dacă ieşi pe primele locuri, preferabil chiar pe primul. “Momentan, în România nu se cîştigă aproape deloc. Deci ieşi pe plus doar dacă termini tot timpul pe podium. Atunci poţi spune că ai cîştigat un bănuţ”, descrie campionul cîştigurile de la noi.
Adrian dădea înainte sute de lei pentru a participa la concursuri, de unde nu ieşea cu nimic. Benzina, mîncarea, înscrierea, toate îi mîncau cîte ceva din buzunar. “La noi, practicanţii acestui sport sînt oameni cu facultate, cu o stare bună socială şi financiară. Doctori, avocaţi, ăştia îşi permit. E o cheltuială destul de mare la nivel profesionist”.
Jucătorul lucrează ca manager de vînzări în prezent şi are destul de puţin timp pentru darts. Conchide pe un ton glumeţ: “Uneori încep să visez că dorm”. Continuă: “Acum nu mă mai antrenez aproape deloc. Dacă o fac de două ori pe săptămînă, e extraordinar. Oricum, competiţiile sînt în weekend şi , în general, o dată pe lună!”.
Autor: Bogdan Obuf
