CEI MAI BUNI Dean Zandbergen, Jucătorul lunii octombrie » „Oamenii să vorbească despre mine și la patru ani după ce plec de la Dinamo!”

Dincolo de fotbal, Dean Zandbergen a povestit despre drumul anevoios către profesionism, sacrificiile făcute de-a lungul carierei, viața în Capitală și posibilitatea de a reprezenta naționala Indoneziei, țara din care provine familia mamei sale.

Iar când vorbește despre Dinamo, mesajul său este limpede: își dorește să lase o amprentă atât de puternică, încât suporterii să-și amintească de el mult timp după ce va părăsi Ștefan cel Mare.

Debut în Derby de România: „Am fost foarte recunoscător pentru tot ce am trăit atunci”

- Dean Zandbergen, „Olandezul Zburător” din „haită”, felicitări pentru primul premiu de „Jucătorul lunii” în România! Cum te simți?
- Minunat Nu sunt aici de foarte mult timp și deja am primit acest premiu. Nu aș spune că mi se face pielea de găină, dar este un sentiment foarte plăcut.

- Au trecut două luni de când te-ai alăturat lui Dinamo. Cum ai descrie experiența ta de până acum? S-a ridicat la nivelul așteptărilor?
- Da. La început nu știam la ce să mă aștept, am făcut acest pas oarecum în necunoștință de cauză. Sigur, cunoșteam câte ceva despre istoria clubului, dar nu urmărisem niciodată un meci întreg al echipei. Când am ajuns aici și am trăit atmosfera derby-ului, mi-am spus imediat: „Da, aici mă simt ca acasă!”. Cred că m-am adaptat destul de repede. Îmi place foarte mult aici, atât la antrenamente și alături de coechipierii mei, cât și în afara fotbalului. Orașul, cultura, totul. Sunt foarte fericit că am făcut acest pas.

- Ți-ai făcut debutul chiar de ziua ta, într-un derby împotriva celor de la FCSB. Suporterii, care așteptau de foarte mult timp un atacant, te-au întâmpinat de parcă ai fi fost aici dintotdeauna. Cum ai trăit acea seară? Ai obținut și un penalty, pe care, în cele din urmă, Danny Armstrong l-a ratat.
- Da, se mai întâmplă și astfel de lucruri. Dar a fost incredibil! Toată lumea aplauda și îmi cânta „La mulți ani!”. A fost cu adevărat o nebunie, pentru că nici înaintea acelui meci nu știam la ce să mă aștept. Nu am jucat pe Arena Națională, dar poate că a fost chiar mai bine să evoluez pe un stadion plin, cu toată lumea susținându-ne. În cele din urmă, am câștigat meciul și am reușit să contribui la victorie. Când intri pe teren, simți energia suporterilor. Am fost foarte recunoscător pentru tot ce am trăit atunci.

Dean Zandbergen

Dean Zandbergen, cucerit de Dinamo: „Am simțit că vin într-o familie”

- Se zvonește că ai avut oferte și din alte părți. Ce te-a convins să alegi România, o țară aflată la aproape 2.000 de kilometri de casă?
- Cred că planul pe care mi l-a prezentat mister a contat foarte mult. Este important să continui să joci atunci când mergi la un alt club. Am vorbit cu el de două ori, cred, înainte să vin aici, iar planul mi s-a părut foarte bun. M-am uitat și la istoria clubului. Dinamo este un club mare, cu foarte mulți suporteri în toată țara, nu doar în București. Văd asta și la meciurile din deplasare, unde suntem însoțiți de foarte mulți fani dinamoviști, indiferent unde jucăm. Am simțit că vin într-o familie. Mă bucur că am făcut acest pas și acum sper să realizăm lucruri frumoase împreună.

- Dinamo traversează una dintre cele mai bune perioade din ultimele două decenii. Clubul a trecut prin momente dificile, inclusiv printr-o retrogradare în urmă cu câțiva ani. Simți presiunea de a reprezenta un club cu așteptări atât de mari din partea suporterilor, mai ales ținând cont de ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani?
- Bineînțeles. Când joci pentru un club mare precum Dinamo, așteptările sunt întotdeauna ridicate, miza este mare și îți dorești să câștigi cât mai multe trofee. Dar acum construim ceva frumos. Mergem înainte, meci de meci, și până acum ne descurcăm destul de bine. De când am venit aici, nu am pierdut niciun meci. Cred că sunt deja șapte sau opt partide, ceea ce este un lucru foarte frumos. Așa cum ai spus, au trecut aproape două decenii, iar dacă vom continua să jucăm în acest fel, se pot întâmpla lucruri frumoase.

- Principalul tău obiectiv pentru actualul sezon este să joci în Europa anul viitor?
- Bineînțeles, îți dorești să ajungi cât mai sus, iar dacă am reuși asta, ar fi extraordinar. Dar acum ne concentrăm mai mult asupra echipei, asupra felului în care jucăm și asupra următorului adversar. Așa cum am spus, luăm fiecare meci în parte. La finalul sezonului vom vedea unde ne aflăm și sper să fim în fruntea clasamentului.

Daniel Armstrong, Diogo Pinto și Dean Zandbergen

- Care a fost momentul tău preferat la Dinamo până acum?
- Cu siguranță, meciul împotriva FCSB. A fost ziua mea de naștere, mi-am făcut debutul, am câștigat partida și am obținut un penalty pentru echipă. Dar și primul meu gol a fost un moment foarte frumos. Din păcate, l-am marcat în deplasare. În schimb, în ultimul meci din Cupă am reușit să înscriu în fața suporterilor noștri, pe Arena Națională, și a fost un sentiment extraordinar.

Drumul dificil al lui Dean Zandbergen spre fotbalul profesionist: „Poate eram puțin prea leneș”

- Cum a început călătoria ta în fotbal? Știu că, la un moment dat, a trebuit să ai și un loc de muncă obișnuit, în paralel cu visul de a deveni fotbalist profesionist. Ce te-a motivat să continui?
- De la o vârstă fragedă știam că am calități pentru fotbal, dar cred că exista ceva care mă împiedica să dau totul. Poate eram puțin prea leneș. Știi cum este la 15-16 ani, nu prea vrei să muncești din greu. Din fericire, tatăl meu îmi spunea mereu: „Ai ceva în tine, folosește-te de asta!”. Pe măsură ce am crescut, parcă s-a produs un declic și m-am dedicat complet fotbalului. Pe lângă antrenamentele obișnuite, am început să fac și ședințe suplimentare de pregătire, care m-au ajutat foarte mult să mă dezvolt. Acum sunt aici, dar drumul meu spre fotbalul profesionist nu a fost deloc unul ușor.

- Ești practic un erou pentru suporterii de la Venlo. A fost dificil să te desparți de clubul din Olanda?
- Nu aș spune asta, pentru că am avut și momente dificile la Venlo. În cele din urmă, am marcat 15 goluri acolo, iar când ești atacant și înscrii de 15 ori, capeți mai multă încredere în tine. Și în acest sezon, înainte să plec, marcasem patru goluri în patru meciuri. Cred că, dacă nu încetezi să crezi în tine, multe lucruri devin posibile.

- Care este cea mai mare diferență pe care ai observat-o până acum între fotbalul din Olanda și cel din România?
- Cred că în liga în a doua, cea în care am jucat în Olanda, se marchează mult mai multe goluri și se pune ceva mai puțin accent pe apărare. Partea tactică este poate mai puțin importantă. Când am ajuns aici, am observat imediat că unele echipe preferă să se retragă în apărare și să aștepte oportunități de contraatac. Este o situație cu care trebuie să te obișnuiești atunci când joci pentru o echipă mai bună. Bineînțeles, este dificil să treci de opt jucători aflați în apărare și să marchezi, dar până acum ne-am descurcat destul de bine.

Dean Zandbergen

„Mi-au plăcut foarte mult Zlatan Ibrahimovic, Kun Aguero, Harry Kane și Lewandowski”

- Care fundaș din campionatul României ți-a dat cele mai mari bătăi de cap până acum?
- Nu aș ști să numesc pe cineva anume. Cred că am avut un meci destul de dificil împotriva celor de la CFR Cluj. Nu aș spune că fundașii lor m-au dominat sau ceva de genul acesta, dar, ca echipă, s-au descurcat destul de bine. În cele din urmă, am demonstrat o mentalitate bună și am reușit să revenim.

- Ai avut un atacant pe care l-ai admirat în copilărie, cineva de la care ai încercat să înveți, un idol?
- Nu am avut unul singur, dar mi-au plăcut foarte mult Zlatan Ibrahimovic, Kun Aguero, Harry Kane și Lewandowski. Sunt tipuri diferite de atacanți. Există foarte mulți atacanți buni ale căror videoclipuri le poți urmări și de la care poți învăța câte ceva. L-am admirat mereu și pe Dennis Bergkamp, dar și pe ceilalți mari jucători olandezi. Când ești olandez, te uiți întotdeauna la asemenea fotbaliști. Dacă ar trebui să aleg unul singur, probabil că ar fi Bergkamp.

- Ce echipă susții în Eredivisie?
- În principal, Ajax, dar nu sunt cel mai mare fan al fotbalului olandez. Îmi place mai mult cel englez.

- Pe cine susții din Premier League?
- Îmi place foarte mult Liverpool, dar și Manchester United, deși nu o duce prea bine acum. Sunt cluburi care îți transmit acel sentiment de familie, exact ceea ce am simțit și când am venit la Dinamo. Parcă eram deja aici de câțiva ani și acum mă întorceam la club. Așa m-am simțit și când am venit aici. Am simțit imediat că fac parte dintr-o familie.

- Așadar, în contrast, susții două mari rivale?
- Da, știu! Dar îmi plac mai degrabă structura acestor cluburi și sentimentul de familie pe care îl transmit.

Momentele de cumpănă din cariera olandezului: „Am slăbit șase kilograme în doar trei zile”

- Cum te-ai adaptat la viața în București?
- Destul de bine până acum. Sunt aici de două luni și cred că m-am acomodat foarte repede. Prietena mea este tot timpul aici, iar tatăl meu vine la fiecare meci de acasă, așa că îl văd foarte des. Weekendul trecut a venit întreaga familie, inclusiv frații mei. La fiecare meci de acasă vine cineva. În primul an, toată lumea vrea să vadă stadionul și să cunoască acest club.

Am o locuință în care mă simt bine și îmi place să mă relaxez în timpul liber. Ies la cină, mă plimb prin parc sau merg la cumpărături în mall-uri. Îmi place foarte mult orașul. Singura problemă este traficul, care depinde foarte mult de ziua în care circuli. Duminica, de exemplu, este mult mai liniște. Dar, în general, mă simt foarte bine aici.

Dean Zandbergen

- Care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-ai făcut pentru fotbal?
- Am trecut prin câteva momente dificile în drumul meu spre fotbalul profesionist. Acum câțiva ani m-am îmbolnăvit și am ajuns la spital, unde am stat trei zile. Am slăbit aproximativ șase kilograme în doar trei zile. Era și COVID în acea perioadă și a fost o perioadă foarte grea. A trebuit să pun din nou kilogramele pierdute, iar antrenamentele erau imposibile, pentru că întreaga țară era închisă.

Dean Zandbergen

- OK!
- Din punct de vedere mental, a fost o încercare foarte dificilă pentru mine. În ceea ce privește sacrificiile, încerc mereu să mă perfecționez și să învăț lucruri noi. Cred că una dintre cele mai mari calități ale mele este că nu renunț niciodată. Nu îmi spun din start că nu pot face ceva. Prefer să încerc, iar dacă nu reușesc, măcar știu că am făcut tot ce am putut. În acest moment, lucrurile merg bine, dar vreau să continui să progresez și să fiu constant. Îmi doresc să mă dezvolt permanent, atât ca fotbalist, cât și ca om.

Tratative cu naționala celei de-a patra țări ca populație din lume: „M-au contactat!”

- Ai cumva origini indoneziene?
- Da, am origini indoneziene din partea mamei mele. Și cei de la echipa națională ne-au contactat.

- Există deja discuții despre tine în presa indoneziană...
- Da, știu. Nu am vrut să mă implic prea mult personal în această situație, pentru că nu vreau să-mi afecteze fotbalul. Tatăl meu este și impresarul meu, așa că el s-a ocupat de toate discuțiile și a organizat mai multe întâlniri cu oamenii de acolo. În prezent, încearcă să pună la punct documentele necesare. Nu știu exact în ce stadiu se află lucrurile acum. Vom vedea dacă este posibil sau nu. Dacă nu se va putea, ar fi păcat, dar dacă se va concretiza, ar fi extraordinar.

- Deci există o șansă să joci pentru naționala Indoneziei? Ai accepta o eventuală convocare?
- Dacă există această posibilitate, aș accepta, bineînțeles!

Cum ar vrea să și-l amintească suporterii: „Ca unul care și-a dat viața pentru club”

- Dacă ai putea schimba un singur lucru la fotbalul modern, care ar fi acela?
- Sunt foarte multe lucruri...

- Nu îți place VAR-ul, mai ales ca atacant, când ești surprins în ofsaid?
- Este ceva destul de nou pentru mine, pentru că la fostul meu club nu exista VAR.

- Deci este prima dată când joci într-un campionat cu VAR?
- Da. Poate că aș alege VAR-ul tocmai pentru că nu eram obișnuit cu el. Pe de altă parte, poate fi și în avantajul tău, așa că nu l-aș elimina imediat. Dar uneori văd anumite faze în alte meciuri, câte un henț, de exemplu, și mă gândesc: „Nu este chiar atât de grav!”. Apoi arbitrul acordă penalty și îmi spun: „Da, scoateți-l!”.

Zandbergen

- Cum te-ai descrie în trei cuvinte?
- Sunt un tip vesel, râd mereu, sunt deschis și îmi place să vorbesc cu toată lumea. Aș spune și că sunt foarte muncitor. Știu că poate nu sunt cel mai tehnic fotbalist, dar muncesc întotdeauna din greu, atât pentru echipă, cât și pentru mine. Iar al treilea cuvânt ar fi „pasionat”, mai ales când vine vorba despre fotbal. Mi-a plăcut dintotdeauna, urmăresc foarte multe meciuri și ador să joc. Așa cum am spus, încerc mereu să evoluez, să devin un om mai bun și un fotbalist mai bun. Muncesc foarte mult pentru asta.

- Și, în încheiere, când aventura ta la Dinamo se va sfârși, cum ți-ai dori să își amintească suporterii de tine?
- Ca de un jucător care și-a dat viața pentru echipă și pentru întregul club. Bineînțeles, ar fi frumos să marchez foarte multe goluri și să ofer multe pase decisive. Dar, mai presus de toate, vreau să las ceva în urmă. Așa cum ai spus și tu, mi-aș dori ca oamenii să vorbească despre mine și la trei sau patru ani după ce voi pleca de la Dinamo. Asta încerc să realizez.