Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat vineri, 22 decembrie 2023 12:00
Maricica Puică (73 de ani) a început să practice atletismul la 15 ani, iar cel mai bun an al său a fost 1984, la Jocurile Olimpice de la Los Angeles când a cucerit primul titlul olimpic al probei de 3000 m pentru femei din istoria Jocurilor Olimpice. La aceeași ediție a obținut și medalia de bronz la proba de 1500 m. Pentru sutele de premii și medalii, Gazeta Sporturilor îi oferă doamnei Marica Puică premiul de „Legendă GSP” 2023.
- Doamna Puică, Gazeta Sporturilor vă oferă un premiu de legendă pentru performanțele incredibile pe care le-ați avut în sportul românesc! Cum sunteți, ce mai faceți?
- Vă mulțumesc și îmi face o plăcere deosebită. Am niște emoții foarte mari. Pentru că sunt atât de încântată la chestii de genul acesta, că lumea își mai aduce aminte de noi, după zeci și zeci de ani. Pentru mine este o onoare, emoțiile sunt foarte puternice, dar sunt foarte încântată de acest frumos premiu.
Maricica Puică: „Când vorbesc încep să tremur, încep să-mi aduc aminte”
- Ați avut o viață frumoasă, cu multe realizări. Copilăria cum a fost, grea, cu sacrificii multe?
- A fost foarte grea copilăria, dar a fost frumoasă. În ziua de azi, iertați-mă, dar nu mai văd așa copilărie. Să fii liber în curte... Era greu și cu mâncarea, dar noi creșteam animale, totul era bio. Grădină cu legume, fructe, absolut tot. Greu mai vezi în ziua de azi așa ceva. Așa pot să spun și despre sport în copilăria mea.
Este frumos, dar în același timp și dureros, îți aduce aminte de anii copilăriei, anii tinereții și, mai ales, anii de performanță. Când vorbesc încep să tremur, încep să-mi aduc aminte de viața sportivă. Îmi aduc aminte de soțul meu, care e plecat dintre noi. Chestiile astea mă răscolesc. Mă bucuram dacă era și el alături, măcar la o premiere, două, de acest gen
Maricica Puică, campioană olimpică
„Greu vezi un copil care să se sacrifice”
- Evident că și în sport a fost dificil!
- Și în sport a fost foarte, foarte greu, și nu vreau să sperii pe nimeni. Dar, în același timp, era o bucurie, era o satisfacție când urcai podiumul. Fie că era locul unu, doi, trei. Totuși era o medalie! Mai târziu voiai numai locul unu, dar îți și impunea regimul să iei numai aur, aur, aur. Greu, dar foarte frumos a fost.
- Spuneți-mi...
- Mă uit la copiii de astăzi care fac performanță, greu vezi un copil care să se sacrifice. Am mai văzut și antrenori care nu mai găsesc copii pe care să-i atragă. Pentru o plachetă, pentru o ciocolată... Am mai spus, de ce să muncească când ei au? Când părinții le dau totul de-a gata. Chiar dacă părinții o duc mai greu, tot spun: "Să n-o ducă el cum am dus-o eu!". Dar nu-și dau seama că le fac rău acestor copilași.
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
