Articol de Oana Duşmănescu - Publicat joi, 09 mai 2013 00:00 / Actualizat miercuri, 08 mai 2013 19:47
Aşa crede profesorul de matematică Daniel Georgescu. Argumentele lui, mai jos
Gazeta Sporturilor a lansat o dezbatere care caută să răspundă la întrebarea "E bine venit proiectul Ministerului Educaţiei de a introduce mai multe ore de sport pentru elevii din clasele I-IV?". Toată discuţia se referă la schimbarea din programa şcolară la clasele mici (0-IV), care va interveni din toamnă.
Din anul şcolar 2013-2014, orele de educaţie fizică se vor suplimenta pentru elevii care merg la şcoală în clasele mici. Primele trei clase vor avea cîte trei ore de matematică pe săptămînă, iar cei din clasele a III-a şi a IV-a vor avea patru, spre deosebire de planul-cadru pentru anul şcolar curent, unde erau stabilite 4-5 ore de matematică la clasa pregătitoare şi cîte 3-4 ore de matematică pentru clasele I-IV. În schimb, copiii din clasele 0, I şi a II-a vor avea în orar, pe lîngă cele două ore de sport, încă două, de muzică şi mişcare. Cei din clasele a III-a şi a IV-a vor merge la două ore de sport şi la încă una, de joc şi mişcare.
Daniel Georgescu (42 de ani) este profesor de matematică la unul dintre liceele de top din Bucureşti, Colegiul Naţional Sfîntul Sava. Practică scrima în timpul liber şi arată mai tînăr pentru că, spune el, "chiar sînt mai tînăr".
- Ce părere ai, Daniel, despre sporirea numărului de ore de sport şi scăderea numărului de ore de matematică la clasele mici?
- Mi se pare greşit cum se pune problema. Nu cred că sportul concurează cu matematica. Ele se completează! Avem antrenamentul trupului şi antrenamentul minţii. Sportivii adevăraţi sînt sportivii inteligenţi şi dezvoltaţi în mai multe ramuri.
- Tu practici de vreo 8 ani scrima la nivel de amatori.
- Da. Şi mă ajut de matematică. Există fraze de arme, există calcule, iar progresul este important, chiar dacă nu eşti profesionist.
Recuperarea ar fi dificilă
- Ce soluţie ar trebui aplicată dacă numărul de ore de matematică de la clasele mici va fi diminuat?
- Una radicală. Schimbaţi programa la matematică! Matematica e grea însă, îţi trebuie atenţie, ore întregi de răbdare ca s-o predai şi s-o înţelegi. Cu mai multe ore de sport, materia de la matematică ar trebui diluată pentru a putea fi asimilată. Şi asta ar avea consecinţe. O diluăm la 1-4, la 5-8, la liceu. Şi ce facem la facultăţile specializate? Cum recuperăm? Doar făcînd, poate, 7 ani de facultate! Ar fi inadmisibil pentru un absolvent de facultate din secolul nostru să înveţe mai puţine lucruri decît unul din secolul trecut.
- Deci nu de la matematică ai tăia orele...
- Nu. Sînt, clar, în favoarea sportului! Dar matematica este vastă, ramificată. Are pretenţii. Îţi oferă satisfacţii şi vrea multe înapoi. Şi sportul, de fapt, cam la fel. Un profesor de matematică lucrează ca un sportiv de performanţă. Tot timpul şi în acelaşi ritm.
Copii sportivi, dar şi conştiincioşi
- Trei sau patru ore ţi se par multe pe săptămînă?
- Parcă e mult, dacă e să ne gîndim că nu sînt săli, nu sînt profesori. Pe de altă parte, copiii din ziua de azi stau lipiţi de calculator, acolo e informaţia. Contactul cu realitatea e greu. E mai bine totuşi sport decît site-uri nepotrivite pentru vîrsta lor. Îi schimbă ca oameni, nu ştiu să aleagă. Activitatea fizică e un remediu foarte bun.
- Liceenii cum privesc sportul?
- La orele mele se vorbeşte despre sport. Dar, independent de acest lucru, am avut un elev care făcea tenis de performanţă. Cinci antrenamente pe zi şi apoi venea şi lua 10 la matematică. Nu se uita aiurea la televizor, nu stătea în cluburi. Altul făcea rugby. Cu tot cu cantonamente şi absenţe, era mult peste medie la materia mea. Pentru mine, ei sînt adolescenţii cool, adevăraţii şmecheri care îmi plac mie.
- Într-un liceu cum se desfăşoară o oră de sport?
- Depinde. Şi depinde de profesor. Există profesori serioşi, care îi pun pe copii la treabă. Dar am auzit de cazuri care apar cu ţigara în colţul gurii, unii chiar şi puţin băuţi. Dacă profesorii de sport ar arăta aşa cum trebuie, dacă s-ar purta cum trebuie, copiii ar face şi ei mai mult sport în şcoală.
Competiţia ar fi esenţială
- Medicul sportiv Alin Popescu spunea, într-un interviu din Gazetă, că sportul de echipă e esenţial.
- Este. Dezvoltă capacitatea de integrare, te dezinhibă, este antidot pentru autoizolare. Pe de altă parte, sportul individual te face să gîndeşti singur, să depinzi de tine. Dacă am găsi un echilibru, ar fi cel mai bine.
- Ce mai lipseşte sportului şcolar?
- Competiţia. La cupele interlicee de baschet sau fotbal vin copii de la cluburi, care sînt aproape profesionişti. Eu aş vrea să văd mai mulţi amatori! Copii obişnuiţi, care fac sport doar la şcoală.
- Dacă ar fi după tine, de unde ai tăia?
- Este foarte complicat să tai de undeva. Trebuie să te întrebi ce este esenţial în viaţa unui copil. Nu aş tăia literatura sau limbile străine. Nici istoria, predată corect - este o chestiune de identitate. Mai degrabă geografia. Să te informezi pe net despre cîţi metri are un munte e simplu. Să afli chichiţele istoriei şi să nu te laşi manipulat este mult mai important.
- Deci, trei sau patru ore de sport pe săptămînă?
- Trei ar fi bine. Patru sînt multe. Sau mărim orarul şi le împăcăm pe toate. Dacă profesorii de sport s-ar impune şi şi-ar face treaba după carte, trei ore ar fi însă potrivite.
"Îţi trebuie antrenamente numai ca să poţi să predai matematica"
Daniel Georgescu, profesor de matematică
"Sîntem obligaţi să ne hrănim cu mîncare din ce în ce mai proastă şi să respirăm aer din ce în ce mai poluat. Şi din aceste motive sportul în plus face bine"
Daniel Georgescu, profesor de matematică
11 ani de experienţă la catedră are Daniel Georgescu
Reacţii de la cititori
În continuare, pe secţiunea Sportul în şcoli, cititorii ziarului - părinţi, profesori, oameni de sport - îşi spun părerile pro şi contra referitor la mărirea numărului de ore de sport şi educaţie fizică la nivelul primului ciclu şcolar. 91 la sută dintre cei aproape 4.000 de oameni care au votat sînt de acord cu această iniţiativă.
Scorpie Titi, 41 de ani, profesor: "Trebuie regîndit întregul sistem de educaţie fizică şi sportivă de la noi. Dacă nu sîntem în stare să facem un sistem care să se plieze pe realităţile şcolii, dar şi ale mentalităţii noastre, ar fi bine să copiem, să imităm unul deja consacrat. Nu e o ruşine să iei ceea ce alţii au probat deja ca fiind eficient".
Dan, 45 de ani, părinte: "Sînt de acord cu introducerea a 3-4 ore de sport, dar cu o condiţie. Aceste ore să fie făcute de profesionişti, de profesori de specialitate, pentru că dacă ele sînt făcute de învăţătoare, ideea pornită generos este moartă din faşă. Învăţătoarele vor face cu ei tot aritmetică şi citire şi vor juca "lapte gros". Ele vor sta îmbrăcate în rochii şi pantofi cu toc, iar copiii în paltoane, să nu "răcească"".
Cezar Ionică, 27 de ani, sportiv: "Numărul orelor ar trebui să fie egal sau mai mare ca restul materiilor cu condiţia să se îndeplinească următoarele condiţii: vestiare dotate cu duşuri, cabine unde copilul să-şi lase hainele şi nu în ultimul rînd profesori calificaţi în educaţie fizică şi sport cu specializare într-un sport anume. De preferat judo sau alt sport de contact. Şi un nutriţionist care să se ocupe de copiii care vor să facă performanţă şi de cei care sînt obezi. Teren de antrenament, pistă de alergat, bazin de înot".
