Articol de Marius Mărgărit - Publicat luni, 09 februarie 2009 00:00
Mama lui Marian Cozma nu vrea să accepte că fiul ei nu mai este. Dezmiardă un pui de pernă pe care e imprimat chipul băiatului său şi îşi plînge, pierdută, durerea
Cartierul Tei-Toboc. Străzi, înguste, întortocheate. Oamenii stau grupuri pe la porţi. Toţi par loviţi de cuţitul care i-a curmat viaţa vecinului lor, uriaşul handbalist Marian Cozma. Într-o curte mică de pe strada Nicolae Pârâu, mama lui Marian, şi ea fostă handbalistă, aproape că nu mai are lacrimi. De cînd a aflat că fiul ei nu mai este, tot mîngîie o pernă mică, cu chipul fiului său pe ea. Soţul, Petre Cozma, şi fiica mai mică, Alexandra, au plecat în Ungaria, "să-l aducă pe Marian. Tatăl lui e puternic, i-ar prinde pe laşii aia! Dar nu ştiu dacă rezistă şi el".
Mama lui Marian Cozma nu vrea să accepte că fiul ei nu mai este. Dezmiardă un pui de pernă pe care e imprimat chipul băiatului său şi îşi plînge, pierdută, durerea
Cartierul Tei-Toboc. Străzi, înguste, întortocheate. Oamenii stau grupuri pe la porţi. Toţi par loviţi de cuţitul care i-a curmat viaţa vecinului lor, uriaşul handbalist Marian Cozma. Într-o curte mică de pe strada Nicolae Pârâu, mama lui Marian, şi ea fostă handbalistă, aproape că nu mai are lacrimi. De cînd a aflat că fiul ei nu mai este, tot mîngîie o pernă mică, cu chipul fiului său pe ea. Soţul, Petre Cozma, şi fiica mai mică, Alexandra, au plecat în Ungaria, "să-l aducă pe Marian. Tatăl lui e puternic, i-ar prinde pe laşii aia! Dar nu ştiu dacă rezistă şi el".
Sute de persoane au aprins lumânări şi au adus flori in memoria lui Marian Cozma
Treziţi în noapte
Familia Cozma aflat vestea ieri, la ora 5:00 , cînd ţîrîitul telefonului a spart liniştea casei. Mariana Cozma povesteşte: "Ne-a sunat Rareş Jurcă, prietenul şi colegul lui Marian de la «naţională». L-am auzit pe soţul meu: «Cum, mă? A murit Marian al meu?! Cum a murit?». S-a întors spre mine şi mi-a spus: «A murit fii-tu. L-au înjunghiat nişte ţigani unguri!». Nu puteam să cred, nu vreau să cred! Toată lumea îl iubea în Veszprem. Cînd ieşea în oraş îl salutau oamenii, îl fotografiau. Acolo a fost mînă pusă!".
"L-am mai salvat de două ori"
Mama îşi aminteşte că "la doi ani, Marian a fost la un pas să cadă de la etajul 4, la Piteşti. L-am salvat în ultima clipă, de pe balustradă. Cîteva luni mai tîrziu, am fost la taică-său la antrenament, tot la Piteşti. Era undeva lîngă un lac. S-a dus să dea de mîncare la lebede şi a căzut în apă. Eu l-am scos".
"Marian mergea la distracţie doar după meciuri, cu echipa. El sărea mereu să-i apere pe alţii. Era cuminte ca o fată. Se pregătea de nuntă. Acum îl îmbrăcăm în ginere!".
Mariana Cozma, mama lui Marian
