Articol de Luminiţa Paul - Publicat miercuri, 03 decembrie 2008 00:00
Ciprian Popa a fost, la Beijing, la un vîrf de barcă de podium, alături de colegul lui, Nicolae Flocea
"Cîteodată, mă fură gîndurile şi îmi amintesc cum am pierdut medalia". Un film scurt, alert, cu final dureros.:( Popa şi Flocea au fost la 8,4 sutimi de bronzul olimpic la Beijing, la canoe 2-1.000 de metri. Astăzi, Ciprian scutură din cap şi spune repede: "Vreau să uit. Să mă ambiţionez şi, cît vom rămîne în varianta asta, să luăm medalii. Inclusiv la Londra 2012. Îmi doresc să ajung acolo". De ce spune cît vom rămîne? "Fiindcă nu ştiu cîtă vreme voi putea face sport la nivel înalt. Am probleme cu spatele, hernie de disc, şi, la un moment dat, va trebui să mă operez", mitraliază el cuvintele, ca şi cum ar scăpa astfel de răul potenţial.
Zîmbeşte un pic stingher cînd află că e erou de carte, alături de Nicu. Finala lor de la Beijing deschide capitolul 19 al volumului "Inimi la Beijing", dedicat Olimpiadei. "A fost una dintre cele mai intense curse din viaţa mea. De ce am trecut pe lîngă medalie? Dorinţa a fost prea mare. Şi, apoi, lipsa de experienţă. Sîntem doi în barcă şi rezultatul ne priveşte pe amîndoi în egală măsură. Am fi vrut însă să nu pierdem la o diferenţă atît de mică".:S
Popa (28 de ani) şi Flocea (21) trag în aceeaşi barcă de un an şi jumătate. "El e destul de mic", spune Ciprian cu un soi de afecţiune paternă. "O să crească, are destul timp, e talentat. Mereu vorbim înainte de curse, tot anul a stat pe lîngă mine. De fapt, din februarie am făcut exact ce trebuie. Ne-am pregătit împreună pentru că sîntem o echipă". O echipă care a fost aproape de medalie, dar care nu şi-a epuizat rezerva de speranţă, de ambiţie şi de durere.
Adaptare mai bună
"Pe mine nu m-au deranjat prea tare schimbarea de fus orar şi clima de la Beijing", mărturiseşte Popa. "M-am acomodat destul de repede. E adevărat însă, cînd am ajuns, căldura m-a izbit. Şi umiditatea, te lăsa fără aer. Apoi m-am obişnuit". Antrenamentele au avut loc pe un canal adiacent. "Acolo a fost ciudat. Apa era mică, grea. Am scos timpi slabi, schimbaserăm şi barca. Cînd am concurat, m-am simţit bine", explică el.
Grijă cu mîncarea
"N-am avut probleme. Ştiam ce trebuie să mănînc şi ce nu. De fapt, dom' profesor ne spusese încă dinainte să plecăm: ". Şi atunci, cum arată masa unui sportiv care trage kilometri întregi la antrenamente, iar în cursă dă totul pentru 3 minute şi jumătate teribile? "Brînză de capră, vită, peşte. După ce s-a terminat, am trecut şi pe la McDonald's", admite Ciprian.:)
Ciprian Popa a fost, la Beijing, la un vîrf de barcă de podium, alături de colegul lui, Nicolae Flocea
"Cîteodată, mă fură gîndurile şi îmi amintesc cum am pierdut medalia". Un film scurt, alert, cu final dureros.:( Popa şi Flocea au fost la 8,4 sutimi de bronzul olimpic la Beijing, la canoe 2-1.000 de metri. Astăzi, Ciprian scutură din cap şi spune repede: "Vreau să uit. Să mă ambiţionez şi, cît vom rămîne în varianta asta, să luăm medalii. Inclusiv la Londra 2012. Îmi doresc să ajung acolo". De ce spune cît vom rămîne? "Fiindcă nu ştiu cîtă vreme voi putea face sport la nivel înalt. Am probleme cu spatele, hernie de disc, şi, la un moment dat, va trebui să mă operez", mitraliază el cuvintele, ca şi cum ar scăpa astfel de răul potenţial.
Zîmbeşte un pic stingher cînd află că e erou de carte, alături de Nicu. Finala lor de la Beijing deschide capitolul 19 al volumului " Inimi la Beijing", dedicat Olimpiadei. "A fost una dintre cele mai intense curse din viaţa mea. De ce am trecut pe lîngă medalie? Dorinţa a fost prea mare. Şi, apoi, lipsa de experienţă. Sîntem doi în barcă şi rezultatul ne priveşte pe amîndoi în egală măsură. Am fi vrut însă să nu pierdem la o diferenţă atît de mică".:S
Popa (28 de ani) şi Flocea (21) trag în aceeaşi barcă de un an şi jumătate. "El e destul de mic", spune Ciprian cu un soi de afecţiune paternă. "O să crească, are destul timp, e talentat. Mereu vorbim înainte de curse, tot anul a stat pe lîngă mine. De fapt, din februarie am făcut exact ce trebuie. Ne-am pregătit împreună pentru că sîntem o echipă". O echipă care a fost aproape de medalie, dar care nu şi-a epuizat rezerva de speranţă, de ambiţie şi de durere.
Adaptare mai bună
"Pe mine nu m-au deranjat prea tare schimbarea de fus orar şi clima de la Beijing", mărturiseşte Popa. "M-am acomodat destul de repede. E adevărat însă, cînd am ajuns, căldura m-a izbit. Şi umiditatea, te lăsa fără aer. Apoi m-am obişnuit". Antrenamentele au avut loc pe un canal adiacent. "Acolo a fost ciudat. Apa era mică, grea. Am scos timpi slabi, schimbaserăm şi barca. Cînd am concurat, m-am simţit bine", explică el.
Grijă cu mîncarea
"N-am avut probleme. Ştiam ce trebuie să mănînc şi ce nu. De fapt, dom' profesor ne spusese încă dinainte să plecăm: ". Şi atunci, cum arată masa unui sportiv care trage kilometri întregi la antrenamente, iar în cursă dă totul pentru 3 minute şi jumătate teribile? "Brînză de capră, vită, peşte. După ce s-a terminat, am trecut şi pe la McDonald's", admite Ciprian.:)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
