Ce nu mi-a plăcut la Gazeta Sporturilor

Am semnat 10 ani la Gazeta Sporturilor opinii până în 2018. Dar înainte de colaborator, în primul rând am fost un cititor. Din calitatea asta scriu aceste rânduri.

Ca un cititor de sport, aș vrea nu doar laude pentru ceea ce a fost Gazeta Sporturilor, ci și critici despre ceea ce nu a fost acest ziar, mai ales în ultimii ani. Poate că e momentul ca unii jurnaliști ai publicației să-și asume și eșecul și chiar să se disculpe în fața cititorilor. Nu vreau să asistăm la tiparul, "despre morți numai de bine!". În prezent semnez opinii la Libertatea, "sora Gazetei".

Așadar, ce nu mi-a plăcut în ultimii ani la Gazeta Sporturilor. În primul rând, nu mi-a plăcut "Becaliada". Adică abundența de articole cu Gigi Becali, în care orice derapaj al patronului FCSB, orice declarație lipsită de sens de bun simț, orice gogomănie a latifundiarului se transforma într-un breaking news în ziar.

Ziarul parcă devenise un ecou al acestui stăpân de oameni, cum singur se autointitula, iar scuza era că Becali controla cea mai iubită echipă de fotbal din România.

Cred că e o scuză cel puțin ieftină și care zgârie la logica cititorilor educați cu care se mândrea ziarul. La ce bun să te chinui să transpui corect gramatical niște declarații cel puțin discutabile ale unui patron care se crede purtătorul de cuvânt al Domnului.

Mi-a plăcut ancheta Colectiv, filmul nominalizat la Oscar, dar nu mi-a plăcut că o anchetă atât de importantă pentru societate a luat fața sportului într-un ziar închinat sportului. 

Cred că pe moment a fost un boom pentru ziar, dar pe termen lung a fost mai degrabă o pierdere. Suporterii care intrau să citească știri de sport, regăseau pe primele pagini o anchetă dură despre corupția din sistemul medical. În timp acești suporteri s-au reorientat spre alte publicații sportive, dovadă că au apărut câteva și ele coexistă, așadar cerere este.

Mi-a plăcut că jurnaliștii au făcut scut în fața lui Cătălin Țepelin, dar nu mi-a plăcut că toată discuția s-a mutat către casele de pariuri care ar vrea chipurile să se impună în contentul ziarului și nu aveau loc de scutul Țepelin. 

Chiar nimeni nu putea să ridice două degete și să îndrăznească să afirme că poate Cătălin Țepelin a avut pur și simplu performanțe pe care șefii trustului nu le-au considerat suficiente? Oare nu e posibil ca într-o economie de piață, doar competențele să primeze, și nu tot felul de interese obscure?

Voi cumpăra ultima ediție tipărită. În provincie, in cartierul meu a supraviețuit un singur chioșc de ziare și acolo se vând mai mult rechizite. Printre penare și carioci sper ca mâine să o găsesc doar pe Nadia, Hagi sau Pațachin. Măcar de data asta Gigi să fie uitat.