Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat vineri, 26 februarie 2021 12:20 / Actualizat vineri, 26 februarie 2021 12:30
The Ringer, site-ul american cumpărat în 2020 de Spotify cu 200 de milioane de dolari, a dedicat un amplu articol României și Gazetei Sporturilor, „o celebrare a reportajului de investigație care tocmai a trecut pe lista scurtă pentru două Oscaruri”.
Ca să surprindă contextul, autorul a vorbit cu mai mulți oameni, inclusiv cu profesorul britanic de științe politice Tom Gallagher, un cunoscător pe termen lung al României
Site de sport, cultură pop, tehnologie și politică, The Ringer a fost fondat în 2016 de unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști americani, Bill Simmons, plecat de la postul de televiziune ESPN.
The Ringer a fost dezvoltat ca un site de știri, o casă de producție video și o rețea de peste 20 de podcasturi ale mai multor jurnaliști americani sau vedete ale sportului care au fost invitate să aibă propria emisiune.
În 2020, rețeaua de streaming Spotify a cumpărat The Ringer pentru o sumă confidențială, evaluată de Forbes la aproape 200 de milioane de dolari. Achiziția a făcut parte dintr-un proces mai larg al suedezilor de la Spotify, care au pornit ca un serviciu de streaming de muzică și încearcă să se dezvolte spre multe zone de conținut audio, printre care sport, cultură și tehnologie.
Unul dintre jurnaliștii The Ringer, Bryan Curtis, a fost curios cum de investigațiile despre corupția din sănătate, publicate de Gazeta Sporturilor, un ziar românesc de sport cu vechime de peste 95 de ani, au ajuns să fie printre subiectele filmului documentar "Colectiv".
The Ringer a scris un articol despre drumul de la munca unui ziar de sport spre lista scurtă a Premiilor Oscar.
Ca să înțeleagă contextul României, l-a intervievat și pe profesorul de științe politice Tom Gallagher
„Cum arată reporterii de investigație înainte de a publica o poveste de senzație? Noul documentar Colectiv ne lasă să aruncăm o privire”, își începe Curtis articolul. El i-a intervievat în mai multe rânduri pe Alexander Nanau, regizorul filmului "Colectiv", pe profesorul britanic de științe politice Tom Gallagher, autor al mai multor cărți despre România, și pe jurnalistul Gazetei, Cătălin Tolontan.
Publicația americană descrie normele aplicate de echipa unui ziar de sport până la a deveni unul "dintre cei mai credibili scormonitori de nelegiuiri din țară". Jurnalistul trasează cadrul general al presei de sport europene și găzduiește explicațiile reporterilor români sportivi, care spun că "suntem instruiți din prima zi să nu fim plăcuți publicului".
Jurnaliștii au explicat că, între pasiunea fanilor echipelor, vei fi oricum apostrofat ca jurnalist, indiferent cum relatezi o știre, despre un meci sau despre o poveste.
"Misiuni de aflare a faptelor, nu de cosmetizare a faptelor"
De aceea, scrie The Ringer, "Gazeta își asumă o poziție non-partizană care este similară unui ziar american".
"Când Gazeta a lansat investigații politice, le-a gestionat în aceeași manieră. A făcut din investigațiile sale misiuni de aflare a faptelor, și nu misiuni de cosmetizare a faptelor"
The Ringer
A fost avantajul unui ziar de sport într-un mediu extrem de politizat și de partinic, observă ziaristul american: "În 2007, România a aderat la Uniunea Europeană. Graba în care țara și-a privatizat economia, o condiție pentru a deveni membru UE, a permis mogulilor locali să cumpere ziare și posturi TV. Mogulii, care nu aveau nevoie de jurnaliști ce își băgau nasul peste tot, au închis unele publicații și le-au transformat pe altele în canale partizane". "Media, după ce purtase armura strălucitoare vreme de 15 ani, a pătruns în zona crepusculară", a spus Tom Gallagher, autorul cărții "Furtul unei națiuni: România de la comunism încoace".
Investigațiile Ridzi și Udrea
The Ringer consemnează și faptul că deși Gazeta Sporturilor a fost deținută, până la achiziția din 2018 de către elvețienii de la Ringier, de către Dan Voiculescu, mogulul media nu s-a amestecat în conținutul editorial al ziarului, chiar și când a ajuns pe prima pagină a acestuia în timpul investigației ministrului Monica Iacob Ridzi. Asta chiar dacă, potrivit lui Tom Gallagher, citat de ziaristul newyorkez, televiziunile aceluiași mogul, Antenele, ajunseseră să "creeze o atmosferă în care nu puteai avea încredere în nimeni".
În privința relației cu Gazeta, Voiculescu, amintește ziaristul american, s-a mărginit la a-și anunța public respingerea. "Pentru mine, Cătălin Tolontan nu mai există", a declarat Voiculescu la momentul respectiv, scrie The Ringer.
Jurnalistul din State relatează și despre cazul "Gala Bute": despre investigația Gazetei, condamnarea Elenei Udrea, fuga din țară a acesteia și anularea ulterioară a condamnării, procesul repornind.
"A cere comentarii e un act ceremonios precum depunerea unui jurământ de credință"
Curtis insistă pe felul în care poate fi observată meseria de jurnalist în filmul documentar "Colectiv". El îl citează pe regizorul Alexander Nanau. Tragedia de la "Colectiv" și mișcările de stradă l-au făcut pe artist să filmeze în redacție și pe teren, cu jurnaliștii.
"Cinci luni de căutări ale echipei lui Tolontan au produs documente, teste de laborator, chiar și o fotografie a proprietarului companiei în automobilul său Porsche. Acum, Tolontan dă puțin frâu liber paranoiei de redacție. "Ar putea fi atât de malefici încât să ne dea documente false?", o întreabă el pe Mirela Neag, un reporter. Documentele sunt reale. Ceasul își continuă numărătoarea inversă către deadline.
- "Te doare capul?", o întreabă Tolontan pe Neag.
- "Nu", spune ea.
- "Să-l sunăm pe ministrul sănătății".
Tolontan îl sună. În timp ce vorbește, își pune o mână pe piept, ca și cum a cere comentarii e un act ceremonios precum depunerea unui jurământ de credință. Ministrul sănătății nu comentează. Povestea este publicată. Două săptămâni mai târziu, ministrul demisionează", povestește The Ringer.
"Sunt mândru să fiu un jurnalist sportiv"
"Colectiv este o celebrare a reportajului de investigație care tocmai a trecut pe lista scurtă pentru două Oscaruri. Tolontan este Ben Bradlee și John Carreyrou ai acestui film. Ce uimește este că poveștile de senzație ale lui Tolontan apar într-un ziar de sport, Gazeta Sporturilor. «Chiar și acum»". Mi-a spus Tolontan pe Zoom săptămâna trecută, "sunt mândru să fiu un jurnalist sportiv", mai scrie autorul.
Cele două nume invocate sunt Ben Bradlee, editorul lui The Washington Post în timpul investigației Watergate, și John Carreyrou, unul dintre reporterii laureați cu Premiul Pulitzer, pentru o serie de dezvăluiri despre Theranos, o companie din domeniul sănătății, investigații publicate în The Wall Street Journal și care au stat la baza unui documentar.
Nanau relatează pentru The Ringer că mai mulți jurnaliști, de la diverse publicații, au relatat după Colectiv, pe măsură ce evenimentele evoluau.
"Sportul anulează împătimirea publicului"
Din punctul de vedere al echipei Gazetei, scrie The Ringer, "o investigație politică ce este băgată între relatări despre meciuri are mai multe șanse să fie citită cu mintea deschisă. Într-o manieră amuzantă, sportul anulează împătimirea publicului".
"Dacă te duci către un ziar de sport, ești mai puțin sceptic", spune Tolontan. "Acesta a fost un avantaj imens pentru noi în ultimii 20-25 de ani". Ziariștii i-au spus reporterului american că nu citești un ziar de sport ca suporter al unui partid, de stânga sau de dreapta, ci ca om fără partizanate, altele decât cele sportive.
Jurnalistul de la site-ul deținut de Spotify scrie că următoarea sarcină a echipei, de care s-a apucat, este transformarea Libertății, dintr-un tabloid, într-un ziar "cu mai multă consistență", prin investigații și alte articole de calitate.
Ziaristul american încheie spunând că ziariștii români, "după ce au văzut "Toți oamenii președintelui", au pășit pe urmele lui Woodward și Bernstein în seriile de investigație. Cu ocazia lansării Colectiv, el s-a alăturat echipei pe ecran, așa cum jurnaliștii din filme confruntă puterea cu cămășile desfăcute și umerii trași în spate. Mă tot gândesc la scena în care Tolontan intră în redacția Gazetei înainte de închiderea ediției. "Oameni buni", spune el echipei, «i-am prins»".
