Avancronica pesimistului

Selecţionerul, ca de obicei, nu mi-a dat decât apă la moară. Putea fi diplomat, putea chema un om de la CFR Cluj şi un atacant de la Dinamo, putea să-l aducă pe Ogăraru, pentru ca mai mulţi suporteri să fie mulţumiţi. Apoi a programat amicaluri cu Rusia sau Muntenegru, când adversarii noştri jucau cu Anglia sau Spania.

Nu m-a impresionat egalul cu Franţa. Or fi fost ei finaliştii ultimului Mondial, dar ce om cu capul pe umeri poate aplauda un punct obţinut fără să tragi pe poartă? V-am făcut fricoşi, am râs de Piţurcă după ce a spus că ar fi vrut victoria cu francezii.

În meciul cu Italia nu l-am văzut decât pe Grosso trecându-i mingea printre picioarele lui Petre şi intervenţiile salvatoare ale lui Lobonţ. Nu m-am bucurat la golul lui Mutu şi nu am dat cu pumnul la ratarea acestuia, pentru că nu-mi puteam scoate din cap golul anulat aiurea lui Toni. Chiar trebuie să ne calificăm şi noi folosind metodele danezo-norvegiene, pe care le-am hulit atâta anii trecuţi??