Articol de GSP - Publicat vineri, 26 septembrie 2008 00:00
Într-o perioadă în care fotbaliştii dedicaţi întreaga carieră culorilor unui singur club au devenit o raritate, iată că Javier Zanetti a sărbătorit prezenţa cu numărul 600 în tricoul Interului. De la debutul său din 1995 şi până în prezent, argentinianul a fost un adevărat exemplu de modestie, putere de luptă, ataşament necondiţionat faţă de echipă, dar, mai ales, un lider adevărat. În cei 13 ani petrecuţi pe Meazza, este greu de găsit un meci în care „Tractorul” să fi evoluat slab. Chiar şi în perioada neagră a formaţiei milaneze din anii ‘90, Zanetti avea prestaţii în afara oricărui reproş. Rămâne emblematic felul în care, în dubla cu Liverpool din primăvară, el efectiv alerga de nebun, încercând să-i facă şi pe coechipieri să nu renunţe la luptă.
Ceea ce este cu adevărat incredibil la Zanetti, este faptul că a reuşit să se menţină la un nivel înalt atât de mult timp. În condiţiile în care marile vedete ale sportului rege au un vârf de formă de câţiva ani, sud-americanul impresionează printr-o constanţă de invidiat. Din acest punct de vedere, este probabil cel mai valoros fotbalist al generaţiei sale. Şi cu siguranţă, în momentul în care se pun pe tablă titularii Interului, numele lui „Il Capitano” este primul scris. Un alt jucător care a adunat sute de meciuri pentru o singură formaţie, galezul Ryan Giggs, a spus că cel mai dificil adversar întâlnit în carieră este fundaşul dreapta argentinian. E un fel de-a spune fundaş dreapta, în ultimul timp, Zanetti evoluând în mai multe poziţii din apărare şi de la mijloc. Peste tot, cu aceeaşi consistenţă.
Mai pot fi spuse multe despre un astfel de jucător. Dacă există ceva care să-i egaleze calităţile de fotbalist, acest ceva îl reprezintă calităţile de om. Fair-play-ul de care dă dovadă, atât pe teren, cât şi în afara lui, respectul pentru adversari, relaţia pe care o are cu presa şi multe altele, amintesc de regretatul Giacinto Facchetti. Şi nu este deloc vorba despre o exagerare. Zanetti şi-a construit cu mare grijă o carieră magnifică şi o imagine fără pată. Tot ceea ce a făcut din 1995 încoace, i-a asigurat un loc în istorie, nu doar în cea a Interului, ci şi în cea a fotbalului.
Verdict înainte de play-off: „La ce calitate avem, nu avem voie să pierdem vreun meci!”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
