Articol de GSP - Publicat miercuri, 18 iunie 2008 00:00
Am vrut sa incep optimist acest articol. Am vrut sa scriu despre cum am lasat vicecampioana mondiala acasa. Cum am scos 2 puncte in “Grupa mortii”.
Dar nu pot. Sufletul nu ma lasa. Mintea nu ma lasa. Cand ma gandesc ca noaptea trecuta trebuia sa fie alba. Da, a fost. Insa alba de tristete. O noapte trista. Nopti din astea am tot trait. Cele fericite le traim mai greu. Am tot amanat bucuria. Dupa meciul cu Franta, dupa cel cu Italia, pentru ca in final sa nu o mai traim.
Ahhh… cand ma gandesc ca acum trebuia sa scriu despre Romania in sferturi. Doare… Doare al naibii de tare. Voi 11, 13, 22 sau cati ati fost prezenti acolo, n-ati putut sa faceti o Romanie fericita. Ati dat cu piciorul in sperantele noastre, la fel cu ati facut cu mingea de joc.
Nu va reprosez nimic. N-am ce. Voi ne-ati adus aici. Voi ne-ati dat sperante si iluzii. Si tot voi ne-ati adus acum dezamagirea. Puteati s-o faceti altfel insa. Puteati s-o faceti sa nu doara asa tare. Nu v-am cerut sa spulberati Olanda, Italia sau Franta. V-am cerut sa jucati. Sa puneti osul. V-am dat pe tava sufletele noastre. Am crezut in voi din primul pana in ultimul minut. Ne-ati facut mandrii, dupa partidele cu Franta si Italia. Dar poate ca asteptarile noastre au fost prea mari. N-ati putut mai mult.
NU!!! Nu cred asa ceva. Acel imn cantat magistral de suporteri trebuia sa va poarte spre careul olandez. Trebuia sa-i urcati pe garduri. Sa muriti cu ei de gat. Sa va scuipati ficatii pe teren.
Pacat… Tot ce ati facut bun la acest European, ati stricat, cel putin in ochii mei, cu acest meci. Asta este. V-am promis ieri ca vom fi alaturi de voi. Asa va fi. Anul viitor in Franta sau Serbia, peste 2 ani in Africa de Sud, peste 4 in Polonia si Ucraina. Oriunde alaturi de voi. Pacat ca voi nu ne-ati mai dat ocazia sa va demonstram asta acuma.
Îl recunoști? Fostul număr 1 ATP, nomad în Munții Atlas: „Casa noastră - mama natură”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
