Mister 147 & Junior 147

La snooker nu exista injuraturi, nu exista galerii inzestrate cu pungi de semninte si cu brichete, gata sa intervina atunci cand meciul o cere, la snooker exista fair-play si asta probabil deranjeaza nervul optic, la snooker exista adevarati maestri, dar nu exista Becali(a se citi la plural), care sa aduca audienta si tiraje imense la ziare.

Zilele acestea am vazut doi dintre acei maestri de care va vorbeam.Un Ronnie O’Sullivan care nu mai are nevoie de nicio prezentare si mai tanarul Ali Carter.Ambii au reusit un lucru incredibil, break-ul maxim de 147 de puncte, impartind astfel premiul de 147.000 de lire sterline si cel de 10.000 de lire pentru cel mai mare break realizat in turneu.Poate ca Ronnie nu a avut atat de mari emotii, experienta lui fiind incontestabila , dar Ali Carter a fost vizibil marcat de ceea ce putea realiza.In momentul in care si-a dat seama ca poate merge spre 147, starea lui de spirit s-a schimbat vizibil.Se invartea in jurul mesei ca un leu in cusca, isi studia “prada” si vroia sa fie sigur ca va pune mana pe ea.Cand a ramas cu doua bile pe masa, inainte de bila roz, a schitat un zambet… a reusit lovitura si parca apoi nu mai era sigur ca poate sa trimita bila neagra in buzunar.O bila neagra cu care de obicei se inchid jocuri si care aduce descatusare, de data aceasta parea atat de grea.Descatusarea a fost maxima, a fost un moment pe care cred ca doar marii actori de teatru il mai traiesc atunci cand toata sala se ridica in picioare si ii ovationeaza in picioare minute in sir.Peter Ebdon privea juniorul din fata lui si sunt convins ca ii transmitea tot respectul lui.