Articol de GSP - Publicat vineri, 16 octombrie 2020 14:35 / Actualizat vineri, 16 octombrie 2020 14:37
Marius Ionescu subliniază importanța competițiilor în acest an 2020 atât de complicat, în care a fost dificil pentru toată lumea să se motiveze și antreneze adecvat.
Are 35 de ani și este singurul român care a reușit să alerge de 3 ori maratonul sub 2 ore și 14 minute, cel mai bun timp al său fiind 2h13:00, atins în 2016. El era pregătit să ia startul în cursa de la București, weekend-ul trecut, și se simte dezamăgit de faptul că evenimentul a fost anulat în ultima clipă. Își dorește să revină aici cu prima ocazie, mai mult, promite că în acest maraton își va face retragerea, atunci când va veni momentul.
- Marius, cum te-ai antrenat în acest an complicat, cum ți-ai gasit motivația?
- Începutul anului m-a prins în Portugalia, acolo unde pregăteam maratonul de la Rotterdam, având ca obiectiv realizarea baremului olimpic, 2h11:30. Totul a mers bine până în luna martie, când am avut și șansa să alerg o cursă de semimaraton, NN CPC Loop Den Haag, pe data de 8. Rezultatul de acolo îmi dădea speranțe că voi putea alerga și baremul pentru Tokyo. După acea cursă a început perioada grea, Rotterdam Maraton, din 4 aprilie, s-a anulat. Am vorbit cu managerul și mi-a spus să continui pregătirea pentru că ar mai fi o șansă la Hamburg, pe 19 aprilie, dar nu a mai durat mult și a fost anulat și acesta.
- Ce ai făcut atunci?
- La finalul lunii martie m-am întors acasă și de atunci motivația mea a scăzut foarte mult. A fost o perioadă de 2 luni în care am ieșit la antrenament de 3-4 ori pe săptămână. Neavând nicio cursa "la orizont" am hotărât să mențin o oarecare formă fizică, dar nimic special. Acum pot spune că mi-a revenit motivația și aștept ca și cursele să își facă apariția!
4.500 din 7.000 propuși
- Câți kilometri ai alergat în 2020?
- Mi-am propus 7.000 de kilometri, dar momentan am alergat doar 4.500 și nu cred că am să mai pot atinge obiectivul.
- Care este cel mai greu moment din cursă, dar și cel mai frumos?
- Cu o pregătire bună, toată cursa poate fi "un moment" frumos, dar dacă pregătirea nu este bine pusă la punct, majoritatea alergatorilor au de suferit după kilometrul 30.
- Ne poți spune câteva lucruri despre tine?
- La momentul actual sunt: soț, mândru tânăr tătic, sportiv, antrenor, reprezentant al atleților -asistent manager, o persoană destul de activă căreia îi place să fie în mijlocul acțiunii sau cât mai aproape de ea. Probabil că moștenesc această energie de la mama, când mă uit acum la ea, cu toate că în tinerețe tata a cochetat puțin cu sportul, practicând o perioadă boxul.
- Ce înseamnă pentru un alergător profesionist să poată avea totuși o cursă în acest an complicat?
- Pentru un profesionist o cursă în acest an este ca un colac de salvare. Motivația și partea financiară depind de competiții. Sunt mulți sportivi care nu au avut șansa să participe la anumite curse și atunci ei și-au îndreptat atenția către alte activități sau joburi pentru a putea supraviețui.
Medaliile și JO
- Care consideri ca este cea mai mare realizare a ta?
- Cred ca prima medalie la Campionatele Europene de juniori a fost o pistă de lansare, dar bineînțeles că fiecare medalie are un rol important în toată cariera mea de sportiv. Sunt mândru de o carieră destul de lungă la nivel internațional - prima cursă am alergat-o la Campionatul European de Cros în 2002, cât și de faptul că am redeschis ușa către maratonul masculin după 48 de ani cu participarea la JO Londra 2012.
- Vei mai veni în viitor la Maratonul București?
- (zâmbește) Bineînțeles, este acasă și probabil va fi cursa unde îmi voi și face retragerea, atunci când va veni momentul!
