VIDEO Dr. Miruna Stănescu: „Primul pas spre vindecarea depresiei e recunoașterea problemei”

- Cum se manifestă depresia în cazul unui sportiv?
- Sportul e văzut ca un panaceu universal și, într-un fel, e și adevărat. Exercițiul fizic are un efect pozitiv asupra stării psihice. Totuși, există sportivi care suferă de tulburări de dispoziție. Nu numai de depresie, ci și de anxietate, de tulburări de panică, de tulburări obsesive, de consum de substanțe. În ultimii 10 ani, din ce în ce mai mulți sportivi au avut curajul să declare că au avut parte de un episod depresiv, minor sau mediu. E un lucru foarte important, pentru că în acest domeniu depresia e văzută ca o stigmă, ca o slabiciune. N-ar fi rău pentru un atlet să aibă și un antrenament psihologic periodic, așa cum este și cel fizic. În afară de simptomele clasice, dispoziția tristă, lipsa plăcerii, oboseala, tulburările de somn și apetit, afectarea concentrării sau a memoriei, la sportivi mai apar și episoadele de furie frecventă, comportamentele exagerate de apărare. Apare fie antrenamentul excesiv, fie momentul când sportivul se duce către substanțele de abuz, căutând un ajutor pentru a-și menține performanța la un înalt nivel.

- Sunt mai predispuși sportivii de performanță la depresie?
- E foarte interesant că sportivii nu doar că fac tulburări de dispoziție, ci uneori au și factori mai mari de risc. Spre exemplu, ei se pot accidenta, există riscul să-și încheie cariera prematur, există problema abuzului de substanțe care uneori produc boli extrem de greu de tratat. Și mai există o problemă, care în engleză se numește overtraining syndrome - o exagerare a antrenamentelor, care în loc să îmbunătățească performanța sportivului, o scad.

- Prin ce modalități pot sportivii să depășească episoadele depresive? 
- Primul pas e să le recunoască. Echipa din jurul sportivului trebuie să fie atentă, să aibă un înalt grad de vigilență asupra dispoziției acestuia. Ar fi util ca medicul sportiv să le explice sportivilor efectele adverse multiple pe care le are consumul de substanțe. Și vreau neapărat să spun că depresia nu înseamnă că ești slab, ineficient sau defect ca persoană. În general, oamenii entuziaști, muncitori, cei care pun suflet fac depresie. Spun asta pentru că vin mulți pacienți care își cer scuze când vin la mine. Nu este un subiect tabu. Aceste probleme se tratează și se vindecă.

„E OK să facem sport, dar nu să ne refugiem în sală"

- Cât e de utilă activitatea fizică, din punct de vedere psihologic, pentru o persoană obișnuită?
- Toată lumea știe că e extrem de utilă. Știm că e bine să facem mișcare, atât pentru sănătatea fizică, cât și psihică. Mișcarea ne ajută să ne dezvoltăm abilitățile cognitive. Efortul fizic crește creativitatea, performanța în muncă, scade sentimentul de singurătate. S-au făcut multe studii în care se arată că persoanele care fac sport regulat au o incidență de 20-30% mai mică a tulburărilor de tip depresie sau anxietate, față de cele care nu fac mișcare. Este clar că sportul îți oferă niște ancore de rezistență psihică.

- Sportul văzut drept un refugiu pentru problemele cotidiene reprezintă o gândire corectă?
- Sportul e un mod de ventilare a anxietății sau stresului. Problema e că exercițiul fizic acționează asupra unor stresori, tratând consecințele problemelor. În sala de sport nu vei rezolva niciodată cauza traumelor sau problemelor pe care tu le ai! E OK să facem sport, dar nu te poți refugia într-o sală de sport ca să-ți înlocuiești viața, să o înghesui acolo. Mai mult, poate apărea sindromul de overtraining, când hrănești depresia și stresul. 

- Care e rolul unui psiholog sportiv în cadrul unor cluburi profesioniste? 
- E un subiect arzător. Ar trebui ca fiecare mică echipă să aibă un psiholog, cum fiecare școală are unul! Primul lucru pe care psihologul îl poate face e să antreneze mental sportivul. Sportivii greu vor bate la ușa unui psiholog, asta pentru că există o stigmă legată de acest subiect. Dacă psihologii sportivi s-ar pune la dispoziția sportivilor ca să-i învețe anumite lucruri, performanța atletică ar fi mai constantă. 

- Ce părere aveți despre fenomenul de mental coaching, care a luat amploare în ultimii ani? 
- Într-adevăr, terapia de tip mental coaching este o formă de intervenție psihologică care s-a dovedit eficace în cazul sportivilor de performanță. Ce înseamnă mental coaching? Un antrenament al rezistenței mentale în scopul creșterii toleranței la stres. Cel mai important punct este negocierea obiectivelor sportivului, punct cu punct. Ele trebuie să fie specifice, exacte. Sportivul nu trebuie să aibă ca obiectiv să fie cel mai bun din țara sa, ci doar să câștige câteva meciuri. Cu cât sunt mai vagi, cu atât mai mult el nu va avea satisfacții, pentru că nu va atinge niciodată obiectivul propus. Obiectivele trebuie să fie realiste. Nu poate nimeni să ajungă Roger Federer de la 10 ani. Cel mai important este faptul că rezistența psihică a unei persoane se construiește din prima zi de viața, și cele mai bune instrumente pe care le avem noi, părinții, sunt parentingul concentrat pe valorizare și stimularea copilului, evitând critica, comparația și presiunea excesivă.

VEZI ȘI:

Dr. Liviu Ojoga și Dr. Simona Fătulescu, recomandări privind afecțiunile ortopedice și recuperarea acestora