Articol de Maria Andrieş - Publicat miercuri, 16 februarie 2011 00:00 / Actualizat marti, 15 februarie 2011 23:08
Seria Neagră devine Extrem de Neagră într-un roman despre teste genetice
Într-un clasament al ţărilor după numărul de crime, Islanda se află pe un meritat loc 79 din 83. Pare o misiune aproape imposibilă să scrii romane poliţiste într-o ţară unde se petrec 4 crime pe an, nu 37.000 ca în India, nu 13.000 ca în Mexic sau 563 ca în Romania. Şi să nu uităm de bariera lingvistică.
Erupţie de talent
"Succesul în străinătate m-a surprins, ca scriitor de limbă islandeză, o limbă cu atît de puţin vorbitori". Cu aproximativ 300.000 de vorbitori. Dar asta n-a împiedicat cărţile lui Arnaldur Indridason să fie citite în peste 30 de ţări. Dacă n-ar fi fost vulcanul cu nume de nepronunţat, Islanda ar fi rămas o insulă la fel de discretă pe harta lumii. Dacă n-ar fi fost tonele de filme proaste, pe care le-a văzut din obligaţie profesională, Indridason nu s-ar fi apucat de scris. "Am fost cronicar de film aproape 20 de ani, am învăţat şi cum să spun o poveste, şi cum să n-o spun. Hitchcock era favoritul meu", spunea islandezul într-un interviu din "The Guardian".
ADN-ul asasin
"Oraşul Borcanelor" a cîştigat Nordic Crime Novel Award şi a consacrat seria cu detectivul Erlendur. Iniţial, autorul nu intenţionase să scrie un roman poliţist, ci povestea vieţii tatălui său, scriitor şi editor islandez. "Poveştile cu crime nu sînt doar despre crime!", crede Indridason. Subiectul din "Oraşul Borcanelor" a stîrnit o dezbatere în Islanda, pe marginea bazelor de date genetice. Anchetarea morţii unui bătrîn îl conduce pe detectitvul Erlendur într-un laborator secret, unde se ţin organe prelevate pentru cercetări genetice. Fiecare borcan conţine "cheia" unor întîmplări macabre, pe care Erlendur încearcă să le scoată la lumină.
Numele tatălui, cartea fiului
Punctul forte al romanului este figura poliţistului veteran, obsedat de detalii şi de meseria lui. E figura tatălui scriitorului, de fapt - acest urs singuratic, morocănos, care fumează prea mult şi nu se împacă deloc cu viaţa la oraş. Are o familie departe de a fi exemplară: divorţat, cu doi copii dependenţi de droguri. Dar are charismă cît cuprinde, plus intuiţia şi umorul negru necesare să rezolve nu doar cele patru crime pe an din Islanda, ci zecile de crime din roman.
Islanda experimentelor genetice ridică ştacheta ororilor şi a misterelor, iar Seria Neagră devine Extrem de Neagră. Gazeta Sporturilor vă invită miercuri, 23 februarie, să exploraţi "Oraşul Borcanelor" şi partea întunecată din ADN-ul nordic.
Fragment din carte
"Patologul se uită la Erlendur, se duse pînă la masă, luă o bucată roşie de carne de pe o tăviţă de metal şi o ţinu într-o mînă.
- Eu nu-mi pot da seama dacă oamenii au fost buni sau răi, zise el. Aceasta ar putea cu uşurinţă să fie inima unui sfînt. Ceea ce trebuie să aflăm, dacă înţeleg bine, este dacă pompa sînge rău."
"Oraşul Borcanelor"
