Articol de Justin Gafiuc, Remus Dinu, Cezar Titor - Publicat miercuri, 25 martie 2026 13:22 / Actualizat miercuri, 25 martie 2026 14:39
În inima Istanbulului, acolo unde zgârie-norii și reclamele luminoase dau ritmul unei metropole moderne, la câteva minute de „Trump Towers”, există un alt univers, unul ascuns în spatele decorului. Kuștepe, din districtul Șișli, nu apare în broșurile turistice și nici în poveștile „glossy” despre oraș, dar există: o mahala, un ghetou în adevăratul sens al cuvântului, un loc în care taximetriștii evită să ajungă, iar vlogerii de călătorie îl promovează drept unul dintre cele mai periculoase locuri din Stambul.
Am mers în zona respectivă, cu două zile înaintea semifinalei barajului pentru Campionatul Mondial, dintre Turcia și România.
Contrastul e brutal. Străzile înguste și obosite se strecoară printre clădiri îmbătrânite, cu fațade scorojite și balcoane improvizate. Copiii aleargă în haine prea subțiri pentru anotimp, transformând asfaltul într-un teren de joacă improvizat. La colțuri, viața curge altfel: găini ciugulesc lângă blocuri, iar vecinii stau la povești pe scaune scoase în stradă, ca într-un sat mutat cu forța în mijlocul orașului.
FOTO. Kuștepe, parte din Istanbulul nevăzut
Kuștepe este, în esență, o enclavă a neprivilegiaților. Există astfel de locuri în orice mare metropolă a lumii. Aici trăiesc, în mare parte, comunități migrante și familii cu venituri reduse, iar imaginea generală e cea a unei periferii sociale, chiar dacă geografic se află aproape de centrul economic al metropolei. Zona a fost asociată și cu traficul de droguri, furturi și violențe.
Cartierul e locuit în mare parte de oameni veniți din Anatolia rurală sau din estul țării, migrați între 1960 și 1980, familii mutate de zeci de ani în căutarea unui trai mai bun, dar și de comunități de romi și migranți recenți.
Mulți dintre ei lucrează în economia informală: zilieri pe șantiere, muncitori necalificați, vânzători ambulanți sau în servicii slab plătite. În plus, urbanizarea haotică a cartierului a dus la locuințe improvizate, uneori construite fără autorizații, ceea ce înseamnă infrastructură slabă și investiții minime din partea autorităților.
Un aspect important e densitatea foarte mare a populației. Familii numeroase locuiesc în spații mici, uneori mai multe generații sub același acoperiș. Asta pune presiune pe infrastructură, dar și pe sistemul educațional local. Școlile din zonă sunt suprasolicitate, iar resursele limitate.
Zona a înregistrat peste 10.900 de infracțiuni într-un singur an (date 2024), în principal furturi, fraude și incidente de stradă. Are o populație de aproximativ 15.000 de locuitori, cu o densitate de peste 37.800 locuitori pe kilometru pătrat, extrem de ridicată, chiar și pentru Istanbul, cu un venit mediu per persoană de 600 de dolari pe lună.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
