EXCLUSIV Fostul arbitru din Liga 1 a „zguduit” Bursa de Valori: „Am o avere de 60-80 milioane de euro” » Pregătește o BOMBĂ: „Lucrez la proiect, Hagi CEO!”

Coleg de generație cu Alexandru Tudor, Marian Salomir, Constantin Zotta, Sorin Corpodean sau Viorel Anghelinei, constănțeanul Constantin Frățilă a adunat 27 de partide în calitate de „central” în Liga 1 într-o perioadă tulbure a fotbalului românesc: 1995-2001.

„Mă trimiteau numai la meciuri cu cuțitele pe masă”, se amuză azi omul de afaceri care, pe lângă pachetele ample de acțiuni de pe bursă, deține o colecție de hoteluri pe întreg litoralul.

Recent, a achiziționat încă unul, complexul „Siret” din Saturn, 3,5 milioane de euro. E prilejul pentru o discuție deschisă despre afaceri și fotbal cu unul dintre românii care au dat mari lovituri sau au suferit pierderi semnificative pe bursa carpatină, într-un carusel financiar alimentat cu portofelul și cu adrenalina.

+14 FOTO

Constantin Frățilă, culise din turism: „Se pregătesc mari combinații, hoteluri vândute pe sub mână”

- Domnule Frățilă, nu e un secret că vă numărați printre cei mai bogați români, așa că recenta afacere cu achiziționarea hotelului „Siret” din Saturn n-a surprins. De ce ați decis să vă extindeți în domeniul turismului?
- A fost o achiziție firească, întrucât de jur împrejur am active tot eu, adică hotelurile „Mureș”, „Prahova” și „Hora”. Practic, mi-am întregit proprietatea. Dincolo însă de hotel, care arată foarte bine, e la fel de important detaliul că se întinde pe aproape 10.000 metri pătrați. E o investiție pentru viitor. Păcat însă că în culise se pregătesc mai departe niște mari combinații!

- La ce vă referiți?
- Hotelul „Siret” făcea parte din portofoliul societății THR Marea Neagră SA, la care am fost președinte doi ani și am lăsat în urmă proceduri clare cu privire la vânzarea activelor. Este vorba despre licitația cu strigare, cea mai adecvată în condițiile de azi, fiind mai ales în favoarea societății și a acționarilor. Numai că acum s-a întâmplat o măgărie. Pe 22 ianuarie, când am plusat 800.000 euro peste prețul de licitație la „Siret”, THR, prin acționarul majoritar, SIF, a hotărât că următoarele hoteluri se vor vinde prin încredințare directă!

- Puteți explica?
- Adică nu va exista o licitație publică, nu un preț public, nu ofertanți! Cu alte cuvinte, pe sub mână! Este aberant să spui că vei vinde în urma unui raport de evaluare, fiindcă prețul corect ți-l dă piața, nu un evaluator. Trăim în România și știm foarte bine din viața reală, nu din povești!, că evaluarea e făcută la comandă, pe prețul pe care i-l sugerezi dinainte evaluatorului.

Voi face tot ceea ce e legal pentru a proteja micii acționari din THR, printre care mă număr și eu. Mă aștept, totuși, să intervină inclusiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, care să-și exercite rolul: să supravegheze în ajutorul mulților mici acționari. În caz contrar, dacă nu acționează, putem crede ceea ce s-a împământenit legat de ASF, anume că este o instituție de nepoate, mătuși și amante
Constantin Frățilă, om de afaceri

„Au existat societăți la care am câștigat și de peste 85 de ori suma investită pe bursă”

- Cam la ce nivel se ridică în prezent averea dumneavoastră, dacă nu e un mare secret?
- Undeva pe la 80-90 milioane de euro în active. Asta în condițiile în care niciuna dintre societățile pe care le administrez nu are împrumuturi de la bănci. Dimpotrivă, avem depozite.

- În afară de turism, de unde vine, concret, această sumă?
- Majoritar din bursă. Dar am ridicat cărămidă cu cărămidă, nimic nu mi-a picat din cer. Am avut marea intuiție de a intra pe bursă în anii 2000, chiar cu foarte puțini bani, dar rulați în diferite plasamente. Nu pot spune neapărat că am fost deștept, dar bursa românească, fiind emergentă, aproape că n-ai cum să greșești investind, cu condiția să-ți pui ouăle în mai multe coșuri: energie, pharma, food și așa mai departe.

- Cum a apărut însă ideea de a vă axa pe bursă?
- Atunci când, în 2000, am cumpărat 40% din COMCM, trustul de construcții al Constanței, unde SIF Transilvania era inițial acționar majoritar. Între timp, controlez undeva în jur de 98 la sută din companie, care e, practic, aproape integral proprietatea mea privată. Cam așa m-am decis să mă axez pe SIF-uri, capitol la care am devenit unul dintre cei mai mari investitori. Au existat societăți la care am câștigat și de peste 85 de ori suma investită. Aici poți spune, da, ok!, ai făcut banii ușor. Dar am trăit și situații în sens opus.

- Ca de exemplu?
- La sfârșitul anului trecut, am vândut 7% din SIF3 Transilvania, cu 75-76 de milioane de lei, numai că din tranzacție a rezultat, de fapt, o mare pierdere, undeva pe la 83 de milioane de lei. Asta s-a întâmplat din cauza traiectoriei pe care a luat-o SIF-ul pe bursă și a lipsei de implicare din partea Autorității de Supraveghere Financiară. Dar ăsta e deja un alt subiect.

Am în jur de 7-8 milioane de euro în acțiunile Băncii Transilvania, pe care le consider bune. O investiție a românului într-o bancă integral românească e o investiție corectă. Mai am acțiuni în societățile de energie, la TGN – Transgaz, SNC – SIF Muntenia, TEL – Transelectrica sau EL – Electrica
Constantin Frățilă, om de afaceri

„Dacă există sportivi interesați de bursă, sunt dispus să-i ajut cu orice sfaturi”

- Cam care e strategia de investiții și ce i-ați sfătui, de exemplu, pe sportivi să facă, în timpul carierei sau spre finalul ei, pentru a se racorda la lumea aceasta a bursei?
- Mi-am învățat copiii să intre pe bursă, să cumpere și să ruleze banii. Atenție, eu fac investiții pe termen lung! Vând rareori și numai când sunt nevoit. Prin urmare, nu mizez pe tranzacții bursiere, pe speculații, ci pe investiții. Iar exituri operez doar după analize, fie că-mi convine să vând, fie nu-mi inspiră încredere managementul. Iar înainte de a da sfaturi, aș puncta o observație importantă!

- Vă rog!
- Am ieșit de 24 de ani din fotbal, dar consider în continuare că acea lume este net superioară societății, în general, ori politicii sau administrației locale, de la inteligență până la conștiință. Mă refer aici la jucători, antrenori, conducători, arbitri, oficiali din Ligă sau FRF, care sunt mult peste ceea ce oferă viața politică și socială în România. Merg cu oricine într-o emisiune live ca să demonstrez că un arbitru sau un conducător din fotbal îl depășește total pe orice politician din țara asta, mulți trimiși în Parlament pe bază de amante sau neveste. Și nu fac decât să răspundă la niște comenzi, lepădându-se de propria conștiință și decuplându-se de la viața reală. Dacă vreți, nenorocirile din politică sau din administrația locală sunt mult-mult mai grave decât așa-zisele aranjamente din fotbal.

- Revenim la întrebarea legată de sfaturi?
- Îmi plac fotbaliștii care au început să investească, fie în bursă, fie în imobiliare, fie în alte sectoare. Pe sportivi, în general, i-aș sfătui, în primul rând, să se informeze încă din timpul carierei despre fenomenul bursier, dacă îi atrage domeniul. Nu trebuie mare pricepere la început pe bursa românească și nici mare curaj, fiindcă nu preau au cum să piardă cu o distribuție echilibrată pe acțiuni.

- Ce ar însemna asta?
- Ar însemna 30% din sumă investită în zona financiar-bancară, încă un 20% în pharma, vreo 40% în energie, gaz, electricitate, plus un 10% în food. Ăsta ar fi un potențial tablou în patru direcții, prin care le dau scris că vor produce mai mulți bani decât în depozite sau alte instrumente financiare. Serios vă spun: dacă sunt sportivi interesați de chestiunile astea, mi-ar face mare plăcere să-i ajut și să-i consiliez prin experiența mea ca să intre pe bursă!

„Misiunea era să mă «curețe» după meciul FC Argeș - Rapid”

- Haideți să mergem spre amintirile din fotbal! Spuneți-mi un meci în care considerați că ați greșit și ați vrea să schimbați azi deciziile?
- Înainte de toate, arbitrajul a fost pentru mine o mare pasiune, un lucru pe care l-am făcut realmente cu dragoste și cu dăruire. Mi-aduc aminte cu plăcere de orice moment petrecut în această activitate și n-aș schimba nici măcar deciziile eronate, fiindcă am știut mereu să-mi asum și greșelile, și reușitele. Nu mai poți modifica nimic din vorbe, să refaci un episod de dreptate.

- Vă reamintesc un FC Argeș – Rapid 1-0 din toamna lui 2001, când oaspeții v-au acuzat că le-ați refuzat două penalty-uri și a ieșit mare tărăboi!
- A existat într-adevăr un penalty pe care ar fi trebuit să-l dictez la un fault asupra lui Șumudică. Dar am avut acolo și niște circumstanțe în sensul în care, la faza anterioară, chiar atacantul Rapidului faultase pe la 17 metri, am lăsat jocul să curgă, asta a fost! Nu mai puteam întoarce faza. Dar nu mai știți și cum m-au tratat atunci în Comisia de Analiză la CCA?

- Nu! Spuneți-ne dumneavoastră!
- Funcționa o presiune fantastică să mă scoată din arbitraj, m-au ținut aproape trei ore la studierea meciului. Constantin Gheorghe de la Suceava era șeful Comisiei de Analiză. Mi-au luat la puricat partida minut cu minut, iar misiunea era să-mi descopere cât mai multe erori în defavoarea Rapidului.

- Și cum s-a soluționat?
- În final, mi-au imputat doar șapte decizii, în raport patru la trei. Și le-am zis: „Domne, dacă am greșit de numai șapte ori într-un meci, cam egal în ambele părți, înseamnă că trebuie să mă premiați, nu să mă suspendați!”. Am tratat foarte lejer momentul, fiindcă știam că ținta e să mă „curețe”! De altfel, după câteva luni, în anul următor, am și renunțat la arbitraj, dându-mi seama că voi continua să fiu vânat, așa că nu mai avea sens să continui.

N-am avut niciodată veleități de lista FIFA, fiindcă era atunci un subiect tabu. Fără să supăr pe nimeni, se alcătuia și se aviza în zona „cooperativizată”. Sigur, intrau și arbitri de valoare, dar și o mulțime de prieteni cu arbitrii!
Constantin Frățilă, fost arbitru Liga 1

„Iorgulescu mă poate acuza că a câștigat cu mine dintr-o greșeală de arbitraj”

- Care conducător era cel mai nesuferit și care cel mai sobru?
- Nu cred că am avut vreun conflict cu un conducător. L-am apreciat mult pe Chivorchian, la fel pe Gino Iorgulescu și pe Dănilescu. Am ținut mult la Sechelariu. Cu Pădureanu, Dumnezeu să-l ierte!, n-am avut niciun fel de relație, iar pe Copos îl felicit pentru rezultatele extrafotbalistice. Cu Dinu au existat niște contre, dar păstrate în registrul unor replici cu spirit, savuroase, din partea amândurora. Ca între doi dâmbovițeni, fiindcă ambii ne-am născut la umbra Turnului Chindiei. Îi urez multă sănătate!

- Credeți că Iorgulescu ar trebui să se retragă de la LPF pe fondul acestui subiect interminabil legat de dosarul fiului său, care l-a distras complet de la atribuțiile de șef al Ligii, bașca un salariu colosal, 33.000 euro pe lună?
- Voi avea o părere contrară opiniei publice generale și voi spune că Dumnezeu îți oferă copiii să-i ai așa cum îi e dat fiecăruia, chiar dacă îi educăm foarte bine. Nu cred că un om de valoare, precum Iorgulescu, trebuie să-și dea demisia dintr-o cauză care nu-i aparține. Și spun asta fără a fi prieten cu Gino, ci doar fiindcă i-am apreciat munca, inclusiv cea de conducător remarcabil la FC Național. E un tip cu vers, iar mie mi-a plăcut întotdeauna să interacționez cu astfel de oameni.

- V-a plăcut și cum l-a alergat pe Zotta pe teren, când l-a arbitrat scandalos într-un FC Național – Rapid 1-3 din mai 1999?
- A fost bine pentru amândoi că Gino nu l-a prins, fiindcă nu mai stătea așa bine cu condiția fizică, probabil! Apropo de asta: îl arbitrasem pe Iorgulescu exact cu câteva etape înainte la un meci cu Astra, unde președinte era Petrică Buduru, care locuia pe atunci pe aceiași stradă cu mine, în Constanța. Și Gino m-a tocat înainte pe tema asta. Dar, până la urmă, Naționalul a învins cu 1-0, gol marcat parcă de Carabaș, dintr-un corner pe care admit că l-am acordat eronat. Așadar, Iorgulescu mă poate acuza că a câștigat cu mine dintr-o greșeală de arbitraj!

Unde erau cele mai fastuoase protocoale din Liga 1? N-o să dau nume, dar eram bine primit de majoritatea gazdelor chiar în sensul acestei fastuozități, fără să fie însă nimic ieșit din normal. Atâta vreme cât nu-ți băga nimeni pe gât băutură, mâncare sau femei, erai liber să accepți ceea ce considerai că e firesc la un protocol. Aici nu vorbesc despre situații excepționale, când un club din România a pasat domnișoare unui arbitru gay!
Constantin Frățilă, fost arbitru Liga 1

„Uitați de poveștile că X bagă bani în fotbal gândindu-se la sufletele dinamoviștilor sau craiovenilor!”

- Fiindcă aveți o experiență vastă în domeniu, vi se pare că e fezabil planul ca un club din România să fie listat pe bursă în următorii patru-cinci ani?
- Vă fac o confesiune! În urmă cu circa un an, am purtat o discuție pe tema asta cu Tiberiu Curt, vicepreședintele Farului. Și m-am angajat să structurez un material care să schițeze componentele generale pentru a scoate clubul pe bursă. E un proiect complicat, la care lucrez personal, dar nu privește în mod particular pe Farul, ci va fi aplicabil oricărui club interesat să urce pe bursă. Deocamdată, n-am discutat nimic personal cu Gică, dar sunt convins că știe tema aceasta de la Curt.

- Ne mai dați câteva detalii, vă rog?
- Ieșirea pe bursă nu e simplă. Dar nici nu trebuie să inventăm roata, ci doar să adaptăm la specificul local modelele compatibile din Anglia, Germania sau Spania, care are fiecare specificitatea lui. Trebuie să lăsăm la o parte discursurile ipocrite și să plecăm de la ideea că, înainte de orice, fotbalul reprezintă un business. Să uităm pasajele acelea că X bagă bani gândindu-se la sufletele rapidiștilor, steliștilor, dinamoviștilor sau craiovenilor. Astea sunt povești.

- Dacă ar fi să discutăm punctual pe Farul, care ar fi abordarea?
- Înainte de toate, ar trebui să știm cu ce vine clubul în societatea propusă pentru listare. Mii de felicitări pentru ce a făcut Hagi la Farul, dar ar fi important să cunoaștem dacă ar băga doar echipa, dacă intră și Academia, și activele. E necesară o analiză a lucrurilor cu oamenii din interior pe fiecare segment în parte, fiindcă nu chemi un evaluator să-ți spună cât face un teren de fotbal sau un jucător. Chestiunile astea se scanează la pachet, ca entitate complexă. Esențiale sunt mecanismele de funcționare și capacitatea de a atrage oameni cu bani dispuși să investească în acțiuni. Dacă cineva vrea să bage 5% într-un club pe bursă, el are interesul ca banii aceia să fie corect administrați și reprezentați.

„Cu Hagi voi discuta personal doar dacă achiesează la plan și trecem la pașii concreți”

- Puteți fi mai precis?
- Să zicem că societatea pentru listare vine cu terenul, infrastructura, jucătorii, Academia, toate celelalte, active, pasive. Să spunem, aleatoriu, că astea ar însemna 60 de milioane de euro și echivalentul a 60% din acțiuni. Dacă faci societatea de 100 de milioane de euro, trebuie să mai găsești 40 de milioane dinspre oameni de afaceri interesați să introducă banii în sport.

- Care oameni ar veni, probabil, cu un interes, corect?
- Evident, nimeni nu aruncă sumele fără vreun interes, la suprafață sau ascuns, așa că, pentru a scoate un club pe bursă, trebuie să știi clar răspunsurile la niște întrebări: ce este în patrimoniu?, ce se urmărește?, care e viziunea?, unde vrem să ajungem?. Repet însă, ca să fie clar: discutăm acum despre niște idei valabile la modul general pentru introducerea pe bursă. O discuție punctuală cu Hagi o voi avea, probabil, doar dacă Gică achiesează și ajungem la pașii concreți, pe baza proiectului ferm. Oricum, am convingerea că, în momentul de față, Farul e cel mai pregătit club din România pentru a începe demersurile de listare pe bursă. Și sper că va fi primul pe acest drum!

Pe varianta actuală de organizare de la Farul, n-aș fi dispus să fac investiții personale. Eu vreau să bag banii doar în soluții de business ferme, controlabile, predictibile. Într-un alt mod de funcționare, da!, aș lua în calcul. Mai convenabil acum ar fi să iau o echipă mică, să pornesc de jos și să parcurg coerent toate etapele până la diviziile superioare. Dar asta necesită timp, în primul rând
Constantin Frățilă, om de afaceri

„Acestea sunt cele trei elemente de bază pentru ca Farul să ajungă pe bursă”

- Dați-mi, vă rog, pe scurt, trei elemente principale care ar trebui întrunite pentru ca Farul să deschidă balul pe bursă?
- Voi invoca trei detalii pe care Farul deja le întrunește în mare parte, cu anumite ajustări. Unu: o Academie foarte bine organizată și cu o bază de selecție amplă. Pornim de la unde mănâncă, unde învață, unde se antrenează, emulație de antrenori la nivel juvenil și așa mai departe. Nicăieri în țară nu există un proiect mai serios decât Centrul de Juniori al lui Hagi. Doi: bază materială. Terenuri de joc, de antrenament, infrastructură de recuperare. Gică le are și pe astea, plus că va veni și stadionul cel nou în Constanța, care va fi tot la dispoziția Farului.

- Trei?
- O masă critică de oameni de afaceri, care să dorească să se implice în fotbal pentru a avea în Constanța un club de calitate și cu rezultate inclusiv în cupele europene, adică nu doar act de prezență. Mă refer aici la businessmeni care vor să creeze un proiect modern în fotbal, cu o bază solidă, cu buget ferm de venituri și cheltuieli. Și asta se poate realiza!

- Mai e însă la mijloc următoarea discuție: există indicii că oameni de afaceri au mai încercat în timp să se implice masiv la Farul, inclusiv frații Pavăl de la Dedeman, Florin Talpeș de la Bitdefender și Dan Șucu ar fi tatonat pista. Dar totul s-ar fi blocat din cauza faptului că Hagi ar dori să devină acționar minoritar, dar tot el să conducă pe banii celor majoritari. Nu e un impas serios în această abordare?
- N-aș avea nicio problemă să mă exprim, dar nu cunosc aceste detalii, așa că nu mă pot pronunța. Dar proiectul de listare pe bursă presupune o altă viziune, care n-ar exclude ca Hagi să fie vârful executivului. Să fie CEO! Pe banii oamenilor de afaceri, ar putea îndeplini însă acest rol pe obiective clare și exacte, pe proceduri, pe grile de responsabilitate.

Cunosc cel puțin 20 de oameni de afaceri din Constanța care ar putea porni de la o investiție de minimum cinci milioane de euro la Farul, într-o formulă de bursă. Dar asta numai ca demers de a introduce niște bani într-un business clar, nu într-un sac fără fund
Constantin Frățilă, om de afaceri

„Arbitrilor ar trebui să li se permită să-și explice deciziile chiar în conferințe de presă”

- Cum vi se par arbitrii și arbitrajele de azi?
- Cred că arbitrajele și fotbalul, în general, au evoluat destul de mult. Parcă nu mai văd, ca înainte, o grămadă de prieteni cu arbitrii și asta spune multe. Aaa, că mai greșesc!, asta se întâmplă. Dar remarc valoare și oameni care chiar merită să fluiere la Liga 1. Îl admir pe Colțescu, aflat spre finalul carierei. Îmi place Istvan Kovacs, cu condiția să-și revizuiască problema cu el însuși în sensul că atitudinea lui externă diferă total față de cea internă. I-aș mai aminti pe Radu Petrescu, pe Ovidiu Hațegan, dar păcat că ultimul a avut parte de o serie de ghinioane teribile în carieră.

- Pare că nu sunteți, totuși, foarte atent la derapajele dese din campionat, etape la rând date peste cap de arbitri, cu decizii absolut toxice!
- Eu nu sunt așa de aspru precum voi, jurnaliștii! Mi se pare însă că n-am mai văzut arbitraje comandate, înclinate clar într-o anumită direcție, scandaloase. Și am pretenția că mă pricep să-i „citesc” pe arbitri!

- Șeful arbitrilor, Vassaras, pedalează prioritar pe latura externă, iar în țară lucrurile arată uneori parcă scăpate de sub control. Aveți aceeași impresie?
- Admit că sunt puțin detașat de aceste amănunte, dar nu văd nimic greșit în atenția arătată pentru prezența arbitrilor români în exterior. Dacă nu vine însă cu explicații plauzibile pe plan intern, asta e probabil o strategie de protecție pentru arbitri. Aici însă sunt adeptul ideii că unui „central” ar trebui să i se permită să-și explice deciziile chiar în conferințe de presă. Mie, unul, mi-ar fi plăcut să ies în fața ziariștilor și, indiferent dacă am greșit sau nu, să-mi motivez hotărârile din teren. Un singur lucru nu l-aș înțelege.

- Anume?
- N-aș fi niciodată de acord cu răspunsurile de tipul „n-am văzut” sau „nu eram pe fază”. Păi, dacă ai fi fost chirurg, ce făceai? D-aia te-ai făcut arbitru: ca să vezi și ca să fii pe fază! Răspunzi de tot ce se întâmplă pe teren.

„Bumbescu ridica brațele că acceptă cartonașul galben, dar îmi zicea de dulce printre dinți”

- Spuneți-mi o fază amuzantă petrecută pe gazon!
- Vă zic una tare cu Bumbescu spre finalul carierei, la Mizil, în liga secundă. I-am dat un cartonaș galben, a venit spre mine și a ridicat mâinile în sus ca și cum își recunoștea greșeala. Dar, mărunt, din buze, mi-a șoptit ceva de dulce! În astfel de faze, dacă ești un arbitru slab sau orgolios, sari să-i dai din nou cartonaș, dar riști să te faci de râs, fiindcă publicul vede ceva, tu invoci altceva și poate ieși un episod penibil. E chestie de orientare.

- Dacă tot am discutat mult despre bursă, pe cine ați miza că va lua titlul sezonul acesta?
- Craiova, dar mi-ar fi plăcut cu Rădoi pe bancă. Am fost în toamnă la meciul cu Noah, când a ieșit și scandalul cu Baiaram. I-am văzut la televizor și la câteva partide. Universitatea chiar are echipă de titlu, plus că orașul merită, în fine, această bucurie după atâta așteptare.