Articol de Daniel Grigore - Publicat vineri, 09 iunie 2023 15:00 / Actualizat vineri, 09 iunie 2023 15:38
Cosmin Contra (47 de ani) a povestit la podcastul „Profu' de Sport” cum a ajuns să se despartă de Poli Timișoara în 2010. Acel mandat la clubul din Banat a reprezentat începutul carierei de antrenor pentru „Guriță”.
La începutul sezonului 2010/2011, Cosmin Contra a preluat rolul de jucător-antrenor la Poli Timișoara, club finanțat la acea vreme de Marian Iancu.
Cu „Guriță” la cârmă, Poli a obținut 6 victorii în 11 meciuri de campionat. Au mai fost 5 egaluri, zestre care i-a ajutat pe timișoreni să încheie sezonul pe locul 2, sub campioana Oțelul Galați.
Contra a povestit într-o ediție specială a podcastului GSP, filmată în Arabia Saudită, cum a avut loc despărțirea de clubul la care și-a încheiat cariera de fotbalist.
Cum l-a făcut Marian Iancu pe Cosmin Contra să demisioneze în autocar
- Datorită unor probleme familiale a trebuit să mă întorc la Timișoara și să-mi închei cariera de jucător. Și să o încep pe cea de antrenor.
- Ai urmat modelul foarte criticat în zilele noastre: de pe gazon direct pe bancă. Ideea e că tu ai făcut-o excelent. Adică...
- Eu n-am vrut să mă fac antrenor.
- Nu?
- În principiu, ideea mea era să fiu director sportiv. Eu am făcut cursul de director sportiv în ultimul an la Getafe. Mi-am scos licența și am făcut cursurile la Federația Spaniolă de Fotbal. După care m-am întors la Timișoara și...
- Te-a luat valul?
- Circumstanțele în viață au făcut ca... Eram căpitanul echipei și, după 7 etape, antrenorul care îl aveam la Poli a plecat la națională.
- Petrovic?
- Da, Petrovic! Iar Marian Iancu și Chivorchian mi-au propus să fiu jucător-antrenor.
- Nu-ți doreai să fii antrenor, dar ai devenit antrenor și ai început fulminant. Au fost 11 meciuri fără înfrângere și ai lăsat echipa pe locul 2. Te-ai certat cu ei și ai plecat.
- Au fost șase egaluri și 5 victorii (n.r. - raportul este invers). Am urcat echipa de pe locul 7 pe locul 2 și am dus-o pe Poli în spatele Oțelului, Oțelul câștigând în acel an campionatul.
- De ce te-ai certat cu Iancu?
- Pentru că mai toți patronii din zilele noastre...
- Se bagă?
- Nu era genul care să se bage. Dar pe mine m-au deranjat foarte multe lucruri... Păi, ce am făcut eu cu acei băieți minunați fără salarii plătite, cu multe minusuri care existau în acel moment la echipă... M-au deranjat declarațiile pe care le făcea atunci după meciuri. Totul a pus capac la ultimul meci la Bistrița, unde am făcut 2-2 (n.r. - rezultatul final a fost 3-3) după ce am condus cu 2-0. Atunci Marian Iancu a ieșit și a spus că trebuie să învăț fotbal, că nu știu.
- După 11 meciuri fără înfrângere.
- Da. Dar eu n-am spus niciodată că sunt un antrenor super dotat!
- Nici nu aveai cum pentru că nici nu începusei bine cariera...
- Exact. Chiar dacă simțeai să-mi spui lucrurile alea, puteai să mi le spui în față. Pentru că eu niciodată nu m-am dat că sunt atotștiutor, că nu pot să greșesc la început de drum. Important e că atunci când greșești să poți învăța din erori, să te lase cineva să greșești pentru că atunci poți să devii mai bun antrenor. Și atunci a fost o chestie la televizor care m-a deranjat foarte tare. Imediat după ce am auzit declarațiile l-am sunat. Eram în autocar. Oricum mi se terminase contractul și am zis că nu mai continui.
Mai multe știri din podcastul „Profu' de Sport”:
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
