Articol de Justin Gafiuc - Publicat miercuri, 22 iulie 2026, 00:19 / Actualizat miercuri, 22 iulie 2026 00:30
La Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), directorul general al Farului, Cristian Bivolaru, e titularul dosarului de rețea R45846. Apare ca agent al Securității începând din mai 1982, când a semnat un Angajament cu serviciul secret comunist. Recrutat pe zona de contrainformații economice, a lucrat și sub umbrela unității speciale de interceptare a corespondenței. Bivolaru spune că a fost șantajat. Și afirmă că a plecat de la Farul de la 1 iulie, dar apare în continuare pe site ca oficial!
În fotbalul românesc, traseul lui Cristian Bivolaru e legat în special de perioada petrecută la FRF.
Vreme de 19 ani (1986-2005), a activat la sectorul internațional al federației, a și condus departamentul respectiv în calitate de secretar general adjunct. A fost delegatul echipei naționale la cinci turnee finale în timpul mandatelor lui Mircea Sandu: CM 1990, 1994, 1998 și CE 1996, 2000.
Înainte de a ajunge director general la Viitorul/Farul, în februarie 2015, când Hagi l-a cooptat în administrația clubului său, Bivolaru a lucrat inclusiv cu FIFA pe diferite proiecte ca freelancer.
Dincolo însă de profilul său cunoscut publicului, există și un alt Cristian Bivolaru: informatorul Securității, sub numele conspirativ „George”!
Când a devenit Cristian Bivolaru agentul Securității cu numele conspirativ „George”
Ce a scris în Angajamentul semnat cu serviciile secrete comuniste
Motivele și scopul recrutării, precum și profilul pe care i l-a făcut Securitatea înainte de a-l aborda pentru atragerea la colaborare
Ce atitudine a avut Bivolaru: „Din proprie inițiativă, a furnizat unele date”
Pe cine trebuia să toarne informatorul „George”
Sistemul de legătură dintre „George” și ofițerul de Securitate care-l avea în „portofoliu”
Corespondența dintre diverse unități de Securitate pe marginea dosarului informatorului „George”
Coincidențele stranii între predarea dosarului său de la SRI către CNSAS și momentul demisiei bruște de la FRF, în 2005
De ce a fost scos din rețeaua informativă în 1987, când lucra deja de un an la FRF și care erau scenariile să fi continuat și ulterior colaborarea
Cristian Bivolaru a semnat pactul cu Securitatea la un an după terminarea Facultății de Limbi Străine
În arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), Cristian Cornel Bivolaru, născut în București pe 13 august 1958, e titularul dosarului de rețea R45846.
Întins pe 28 de pagini, el prezintă detaliile colaborării oficialului de la Farul cu serviciile secrete comuniste. Iar perioada acoperită de documente este noiembrie 1981 – noiembrie 1987.
Intervalul de timp e centralizat într-un opis defalcat în 25 de poziții, care evocă multiple rapoarte, note informative, fișe personale, adrese, tabele și note de relații, plus sistemul de legătură cu Securitatea.
Apare inclusiv „Angajamentul” de colaborare pe care Bivolaru l-a semnat personal pe 18 mai 1982, la un an de zile după ce absolvise Facultatea de Limbi Străine din București, secția polonă-engleză.
„Mă angajez să colaborez cu organele de securitate”
„Conștient că apărarea patriei constituie o îndatorire a fiecărui cetățean al RSR, înscrisă în legea fundamentală, Constituția statului nostru, eu, Bivolaru Cornel Cristian, născut la data de 13.VIII.1958 în București, fiul lui Romulus și al Paulinei, cu funcția de traducător limbile engleză, franceză și polonă, la întreprinderea «Steaua Electrică Fieni», membru UTC, cu domiciliul stabil în București și flotant în orașul Fieni, căminul de nefamiliști, mă angajez să colaborez cu organele de securitate în scopul prevenirii, descoperirii și lichidării oricăror acțiuni îndreptate împotriva statului nostru”, scria Bivolaru în vara lui 1982.
Și continua: „În acest sens, voi furniza informații în mod scris și voi semna cu pseudonimul «George». Informațiile furnizate vor fi sincere și obiective. Mă angajez să păstrez legătura în mod organizat cu organele de securitate și să nu profit de calitatea pe care o am de a colabora cu Securitatea”.
Încheia: „Mă angajez să nu divulg nimănui faptul că colaborez cu organele de securitate, indiferent de ce persoană ar fi și în orice situație m-aș afla”.
Textul se închide cu semnătura lui Bivolaru și cu precizarea din partea ofițerului că „prezentul angajament a fost dat astăzi 18.05.1982 în prezența lt. maj. GREAPCĂ DUMITRU”. Pactul fusese făcut!
Recrutat la primul loc de muncă: Întreprinderea „Steaua Electrică” Fieni
Cum, când și unde a ajuns însă Bivolaru în plasa Securității lui Ceaușescu?
A absolvit liceul „Mihai Viteazul” din București în 1977, după care a intrat imediat la Facultatea de Limbi Străine, secția polonă-engleză. A terminat studiile în 1981, iar apoi, în toamnă, a ajuns în calitate de traducător la Întreprinderea „Steaua Electrică” Fieni (Dâmbovița). Aici, la primul său loc de muncă, va porni „dansul”!
Mai întâi, o fișă personală scrisă de mână chiar de Cristian Bivolaru, datată 17 noiembrie 1981, la scurt timp după începerea jobului de la Fieni. Cel mai probabil, e un document pe care Securitatea l-a captat în fază incipientă din dosarul de angajat al țintei sale operative, luată în vizor pentru demararea procedurilor de recrutare.
Câteva repere trecute în scurta biografie:
„căsătorit din 1980 cu BIVOLARU ILEANA, profesoară de limbi străine în satul Urziceanca, județul Dâmbovița”
„nu posed bunuri de valoare, autoturism, apartament, bijuterii etc”
„sunt membru UTC”
„am efectuat deplasări în RP Bulgară 1972, RP Ungară 1974 și RP Polonă 1979, toate în scop turistic”
„nu am rude în străinătate și nu am relații cu cetățeni străini”
„tatăl meu, Bivolaru Romulus Virgiliu, funcționează ca medic la Spitalul Unificat Mizil. Mama mea, Bivolaru Paulina, de profesiune economist, este pensionată medical; fără partid”.
„Din proprie inițiativă, a furnizat unele date de interes operativ. Îi place munca de informații”
La începutul lui 1982, pe 4 martie, Securitatea pornește deja operațiunile pentru recrutarea lui Bivolaru.
Clasificat drept strict secret, un scurt „Raport privind cunoașterea personală efectuată asupra numitului BIVOLARU CORNEL CRISTIAN” face referire la o întâlnire între candidat și lt. maj. Greapcă Dumitru, semnatarul documentului. De altfel, acesta va rămâne ofițerul care-l va avea mai departe în legătură pe Bivolaru.
Concluziile erau unele pozitive: „Este o persoană sinceră față de organele noastre în sensul că, din proprie inițiativă, a furnizat unele date de interes operativ în DUI (n.r. Dosar de Urmărire Informativă) «Inginerul». De asemenea, în discuțiile avute, a rezultat că nu va avea rețineri să ne sprijine în continuare în rezolvarea unor sarcini pe linie de securitate”.
Este o persoană sociabilă, comunicativă, bun interlocutor, cu o bună pregătire pe linie de cultură generală, se orientează în discuții. Este atașat orânduirii sociale și de stat din țara noastră. Îi place munca de culegere de informații
pasaj din Raport privind cunoașterea personală, 04.03.1982
„Nu este predominat de vicii care să creeze probleme organelor noastre”
Cinci zile mai târziu, pe 9 martie 1982, același ofițer de la Inspectoratul Județean Dâmbovița al Ministerului de Interne întocmea un „Raport privind rezultatul investigațiilor efectuate asupra numitului BIVOLARU CORNEL CRISTIAN”.
Cele mai importante remarci:
„este o persoană cu o conduită normală, nu a creat probleme pe linie de producție”
„deoarece la Liceul Industrial Fieni nu este profesor de limba engleză, predă ore și la acest liceu după orele sale de program”
„folosit a efectua diverse traduceri din documentațiile tehnice necesare la o serie de mașini din întreprindere”
„nu este predominat de vicii care să creeze probleme organelor noastre”
„este în relații bune cu KATAY GYORGY, element aflat în atenția organelor noastre, fiind suspect de propagandă naționalist-șovină; RĂUȘ MAGDA – are relații în RFG. De asemenea, poate lua contact și cu o serie de elemente din cadrul căminului de nefamiliști și care interesează organele noastre, cum este cazul numitului NEDELCU NICOLAE – avertizat pentru faptul că a audiat și a colportat știrile de la posturile de radio capitaliste”.
Ultimul pasaj sugera deja utilitatea recrutării lui Bivolaru prin prisma faptului că avea acces la persoane de interes pentru Securitate. Și se învârtea într-un anturaj de unde se puteau obține informații importante pentru misiunile operative ale serviciului secret.
Verificat prin trei surse din anturajul său
Iar ultimul pas înaintea episodului de recrutare avea să fie culegerea de date despre Cristian Bivolaru prin intermediul unor colaboratori din jurul lui.
Astfel, prin sursele „Dumitru Dumitru”, „Martin” și „Voicu”, Securitatea i-a completat profilul lui Bivolaru, în interval de circa două luni (martie-mai 1982):
„nu face comentarii cu caracter politic”
„este pasionat după muzică, făcând schimb în acest sens cu o serie de persoane din obiectiv de înregistrări, cum este cazul numitului NEDELCU NICOLAE, element avertizat de organele noastre deoarece audiază emisiunile posturilor de radio capitaliste”
-
„îi plac mai mult discuții pe linie de cultură generală”.
Plus o serie de referiri la persoanele cu care intră nemijlocit în contact.
Pe toate cele trei rapoarte apar aceleași punctări din partea lt. maj. GREAPCĂ DUMITRU:
Bivolaru Cornel Cristian este verificat în scopul recrutării sale ca informator
SARCINI PENTRU SURSE: „Să ne semnaleze conduita acestuia, relațiile”
MĂSURI: „Se vor face propuneri de recrutare”.
„În scopul cunoașterii și documentării activității elementelor menționate”
Pe 16 mai 1982, cu un Cristian Bivolaru corespunzând pe toate palierele conform criteriilor Securității, ofițerii redactează „RAPORTUL cu propuneri de recrutare în calitate de informator a numitului BIVOLARU CORNEL CRISTIAN”.
E cel mai complex document din dosar. El centralizează toate motivele care justificau racolarea în rețea a traducătorului de la „Steaua Electrică” Fieni, abia venit de pe băncile facultății de la București.
Să vedem, așadar, calupurile esențiale din textul cu pricina:
„1. Necesitatea și scopul recrutării
În Întreprinderea Steaua Electrică Fieni își desfășoară activitatea numiții KATAY GYORGY, element lucrat prin DUI, întrucât a făcut unele comentarii cu caracter naționalist șovin, NEDELCU NICOLAE, element avertizat de organele noastre deoarece a audiat și colportat emisiunile de la postul de radio autointitulat Europa Liberă.
De asemenea, periodic, în întreprindere sosesc diferiți cetățeni străini pentru discuții în vederea contractării și nu se cunoaște în totalitate poziția lor în această perioadă.
În căminul de nefamiliști în prezent nu avem surse de informare. În scopul cunoașterii și documentării activității elementelor menționate mai sus, a conduitei cetățenilor străini care vin în cadrul obiectivului, cât și pentru a asigura supravegherea informativă la căminul de nefamiliști, este necesară recrutarea unui informator cu calități și posibilități de informare”.
„Este o persoană serioasă, sociabilă și comunicativă”
„2. Principalele date rezultate din studiul și verificarea candidatului.
În acest sens, ne-am orientat asupra numitului Bivolaru Cornel Cristian, născut la 13 august 1958 în municipiul București (...). Din verificările efectuate asupra acestuia nu au rezultat aspecte care să intereseze organele noastre.
3. Calitățile și posibilitățile candidatului.
A. Calități.
Susnumitul este indicat pentru a colabora cu organele noastre întrucât din materialele culese în procesul studierii și verificării candidatului rezultă că are calități personale, cunoaște limbile poloneză, engleză și franceză, ceea ce îi permite să intre în contact cu problemele care se ridică în perioada discuțiilor cu cetățenii străini veniți în întreprindere pentru discuții în vederea contractării.
S-a mai stabilit că este o persoană serioasă, sociabilă și comunicativă, fiind agreată de colegii săi de muncă, cât și de anturajul din care face parte.
B. Posibilități
Datorită faptului că, pentru a-și îndeplini atribuțiunile de serviciu, intră în contact cu persoanele menționate mai sus, fiind folosit și ca traducător în cazul când vin diferiți specialiști în întreprindere, ne poate semnala problemele care interesează organele noastre.
Ne mai poate da informații și de la căminul de nefamiliști, unde în prezent domiciliază”.
„Dorește să sprijine organele de securitate în culegerea de informații în mod secret și organizat”
„4. Garanțiile asupra loialității și căile de determinare să lucreze cu organele de securitate.
Garanția colaborării cu organele de securitate rezultă din aceea că este o persoană atașată orânduirii sociale și de stat din țara noastră, a informat în scris organele noastre referitor la o serie de aspecte care interesează, cu prilejul contactelor a dat dovadă de corectitudine, seriozitate, punctualitate și a rezultat faptul că dorește să sprijine organele de securitate în culegerea de informații în mod secret și organizat.
Recrutarea informatorului se va face pe bază de sentimente patriotice, bazându-ne pe faptul că este atașat orînduirii socialiste și și-a exprimat intenția de a ne sprijini în prevenirea unor pagube economiei naționale.
5. Locul și modalitatea aducerii candidatului la recrutare.
Recrutarea se va efectua în biroul candidatului după orele de program ale acestuia, în care sens se va fixa întâlnire de comun acord cu acesta.
Menționez că biroul de lucru este cabinetul tehnic al întreprinderii. După orele 15 nu mai lucrează nici o persoană în acest birou și asigură efectuarea recrutării în condiții de deplină conspirativitate”.
„Recrutat în probleme de contrainformații economice”
„6. Varianta de retragere.
Discuțiile cu candidatul vor avea ca punct de plecare modul cum sunt respectate prevederile Legii 23/1971, a HCM 19/1972 și vor continua cu o serie de deficiențe existente în acest sens în întreprindere.
În cazul că se va observa că nu are rețineri în a ne semnala aspecte negative, i se vor face propuneri concrete, trecându-se la recrutarea sa. Dacă se vor observa unele rețineri, discuția va fi canalizată în așa mod încât să i se lasă impresia că a fost o discuție referitoare la conduita pe care să o adopte în viitor în scopul respectării Legii 23/1971, îndeosebi că va intra în contact cu unii cetățeni străini care vin în întreprinderea «Steaua Electrică» Fieni.
Recrutarea se va efectua de locotenent major Greapcă Dumitru. Față de cele raportate mai sus, propun a se aproba recrutarea în calitate de informator a numitului Bivolaru Cornel Cristian în probleme de contrainformații în sectoarele economice”.
Legea 23/1971 oferea cadrul pentru protecția secretelor de stat, iar HCM 19/1972 era actul normativ de aplicare a L23/1971.
„I s-a luat o notă informativă referitoare la Mîrza Gabriela, care are soțul rămas ilegal în Italia”
Aprobarea pentru recrutare va veni din partea șefului Securității Dâmbovița, lt. col. IFTIME NECULAI.
Și se făcea pentru Serviciul II, care se ocupa cu probleme de urmărire informativă și contraspionaj intern.
Apoi, 48 de ore mai târziu, pe 18 mai 1982, era înregistrat oficial în rețea în calitate de informator! „Recrutarea s-a desfășurat în condiții corespunzătoare, neexistând probleme deosebite”, se nota în raportul aferent.
Și mai departe: „Întrucât candidatul cu ocazia discuțiilor anterioare a mai furnizat informații de interes operativ, s-a trecut la efectuarea recrutării propriu-zise. Acceptând colaborarea cu organele de securitate, i s-a luat un angajament în mod scris, o notă de relații și o notă informativă referitoare la Mîrza Gabriela, care are soțul rămas ilegal în Italia. I s-a stabilit numele conspirativ «George»”.
Cu ocazia recrutării i s-a făcut un instructaj amănunțit privind problemele care sunt în atenția organelor noastre, conduita pe care să o aibă în viitor, cum să redacteze materialele, importanța păstrării legăturii în mod organizat și conspirat cu organele noastre
pasaj din Raportul de înregistrare ca informator a lui Bivolaru Cristian, 18.05.1982
Botezul involuntar la prima notă ca informator: dă să semneze cu „Bivolaru”, șterge, trece la „George”!
Prezentat în deschiderea poveștii, Angajamentul a fost scris de Bivolaru tot pe 18 mai 1982.
E data în care viitorul „ministru de externe al FRF” înainta Securității și o Notă de Relații, care cuprindea o listă cu persoane din anturajul său, despre care ar putea oferi detalii în viitor.
Era vorba despre 6 colegi de serviciu și o cunoștință personală, Coicea – Mîrza Gabriela, profesoară de limba rusă la o școală din localitatea Gura Vulcanei (Dâmbovița). E aceeași persoană despre care ofițerii de Securitate afirmau că Bivolaru a dat o notă informativă în legătură cu ea, tot în ziua recrutării.
Respectiva notă informativă nu se regăsește în dosarul de rețea al lui Bivolaru, existent în arhiva CNSAS.
Și o observație de detaliu: Bivolaru a pornit să iscălească Nota de Relații cu numele său real, din obișnuință, dar, corectat, probabil, de ofițeri sau realizând cu întârziere că devine altcineva în relația cu Securitatea, a schimbat și a semnat repede cu conspirativul „George”. Nu înainte să taie cu o linie începutul de semnătură pentru „Bivolaru”.
Un fel de botez involuntar pentru informatorul „George”!
Sistemul de legătură cu agentul „George”
În dosarul lui Bivolaru apare imediat, pe 22 mai 1982, și „Nota privind sistemul de legătură utilizat cu informatorul GEORGE”. Adică versiunile codificate de comunicare pentru schimbul de informații.
Situația 1
„Când informatorul «George» are de transmis organelor de securitate informații care nu mai suferă amânare până la întâlnirea planificată și nu poate lua legătura cu ofițerul care îl are în legătură, va telefona la numărul X și va cere cu șeful ofițerului căruia îi va spune că este un prieten al ofițerului «George» și vrea să vorbească cu ofițerul sau șeful acestuia. După aceasta se va fixa data, ora și locul întâlnirii”.
Situația 2
„Când organele noastre vor să transmită unele sarcini care nu suferă amânare până la întâlnirea planificată și va telefona la numărul X, se va cere întreprinderea Steaua Electrică Fieni, după care se va cere cabinetul tehnic. După ce se va lua legătura cu informatorul, i se va spune că «George» din Târgoviște vrea să discute cu el, după care se va fixa data, ora și locul întâlnirii. Legătura cu informatorul se va ține personal de către ofițer prin sistemul de legătură convențional”.
Schimbă două locuri de muncă: „Rugăm să ne comunicați dacă informatorul «George» vă este util”
În dosarul de rețea R45846 din arhiva CNSAS nu există nicio altă notă informativă oferită de „George”, în afara Notei de Relații scrisă de agent în ziua recrutării. Ele pot apărea însă în alte dosare ori, pur și simplu, să fi fost distruse.
Dar indiciile strecurate în documentele de la CNSAS oferă imaginea unui informator apreciat de Securitate.
Bunăoară, din octombrie 1983 până noiembrie 1985, când funcționa deja sub umbrela Securității, Cristian Bivolaru schimbă alte două locuri de muncă. Mai întâi, trece prin detașare la Întreprinderea de Comerț Exterior „Electroexportimport” București (traducător), apoi se mută definitiv la Rompresfilatelia pe postul de referent de specialitate.
În tot acest timp, Securitatea Dâmbovița coresponda cu diferite Unități de Securitate din București, care aveau în subordine „Electroexportimport” și „Rompresfilatelia”, oferindu-se să le pună la dispoziție dosarul lui Bivolaru: „Întrucât este informatorul organelor noastre cu numele conspirativ George, rugăm să ne comunicați dacă vă este util”.
Unitatea Specială „S” pentru interceptarea corespondenței îi cere dosarul: lucra la „Rompresfilatelia”
Iar pe 7 februarie 1986, UM 0647 răspunde pozitiv în sensul că solicită trimiterea dosarului personal al informatorului „George”, „fiind util organelor noastre în cadrul întreprinderii unde își desfășoară în prezent activitatea”.
În acel moment, Bivolaru lucra la „Rompresfilatelia”. Iar UM 0647, care a cerut dosarul lui de agent al Securității, avea drept principală misiune interceptarea și controlul secret al corespondenței (cenzura poștală) și exploatarea operativă a acesteia. Mai precis:
deschiderea clandestină a scrisorilor și coletelor;
fotografierea sau copierea conținutului;
expertizarea scrisului și a documentelor;
identificarea expeditorilor și destinatarilor;
reînchiderea corespondenței astfel încât destinatarul să nu observe intervenția;
transmiterea informațiilor către direcțiile operative ale Securității.
UM 0647 era, de fapt, indicativul militar al Unității Speciale „S” din cadrul Securității, care se ocupa cu controlul corespondenței. De altfel, într-una dintre adresele existente în dosarul lui Bivolaru, apare precizarea că Rompresfilatelia este un „obiectiv aflat în preocupările Unității Speciale «S» (lt. col. Ilie V.)” (dosar R 45846, pag. 12).
La Rompresfilatelia mă ocupam cu operațiuni de export a presei românești și import de presă străină. Am fost și de vreo două ori prin străinătate, la niște târguri de specialitate
Cristian Bivolaru, director general Farul
La „Electroexportimport”, sub umbrela unei unități de Comerț și Protocol
Anterior, în perioada de la „Electroexportimport”, legăturile pe linie de unități de securitate au fost ținute la București cu UM 0625/CP și UM 0500.
UM 0625/CP era o unitate specială a Departamentului Securității Statului (DSS), creată în 1976, aflată inițial în coordonarea Direcției a III-a – Contraspionaj. Abrevierea „CP” provine de la „Comerț și Protocol”. Atribuțiile sale principale erau:
supravegherea contrainformativă a comercianților și reprezentanților economici străini aflați în România;
supravegherea personalului român din comerțul exterior și din reprezentanțele comerciale;
combaterea activităților de spionaj economic;
protejarea secretului de stat în domeniul relațiilor economice externe;
coordonarea unor operațiuni valutare speciale (O.V.S.), prin care Securitatea obținea valută convertibilă pentru stat.
Iar UM 0500, apărută la sfârșitul lui 1985, a rezultat din reorganizarea UM 0625/CP.
Propunere de scoatere din rețea după ce fusese „folosit pentru supraveghere informativă în sectorul import/export, presă și filatelie”
Cristian Bivolaru a continuat să lucreze la „Rompresfilatelia” până în decembrie 1986, când s-a mutat la FRF ca referent de specialitate în departamentul internațional. El a fost adus în federație la recomandarea președintelui de atunci, Mircea Angelescu.
„Socrii mei stăteau cu nea Mircea în aceeaşi vilă, pe lîngă Caşin. Când m-am căsătorit, am locuit şi eu cu dânsul, din '81 pînă în '90. A văzut că sunt pasionat de sport, făcusem rugby, şi în '86 m-a pus la relaţii internaţionale în locul lui Dan Cristea, care tocmai suferise un accident cerebral”, explica Bivolaru într-un interviu pentru GSP, în iunie 2012.
La circa un an după accesul lui „George” în FRF, pe 30 noiembrie 1987, căpitanul Sorin Costescu din cadrul UM 0647 întocmea un „RAPORT cu propunere de scoatere din rețea a informatorului BIVOLARU CORNEL CRISTIAN, conspirativ GEORGE”.
Motivul: „La data de 15.09.1987 a devenit membru PCR”.
La data de 26.04.1985, ca urmare a angajării sale la Întreprinderea Rompresfilatelia, dată în competența Unit. Militare 0647 București, dosarul personal nr. 5898 privind pe susnumitul (n.r. BIVOLARU CRISTIAN) a fost transferat unității noastre. De la data preluării în legătură a fost folosit pentru realizarea sarcinilor de supraveghere informativă în cadrul sectorului import/export, presă și filatelie
pasaj din Raport scoatere din rețea, dosar CNSAS R45846, pag. 28
De ce trebuia să existe aprobare pentru informatorii membri PCR
Conform dispozițiilor funcționale în acea perioadă, pentru membrii PCR trebuia să existe o aprobare specială pe linie de partid spre a presta ca informator al Securității.
Prevederile vizau nu neapărat masa largă de membri PCR, ci cu precădere activiștii de partid, membrii conducerilor de partid, cadrele de conducere din întreprinderi, instituții, ministere ori nomenclatura de partid. Era o metodă prin care PCR căuta să tempereze elanul Securității, astfel încât serviciile secrete să nu poată folosi pe ascuns membri ai partidului pentru scopuri cu potențial de a submina controlul politic.
Iar solicitarea de scoatere din rețea din rațiuni de membru PCR nu excludea reactivarea și reînregistrarea lui ulterioară, cu respectarea rigorilor fixate de partid. Nu există însă, deocamdată, niciun fel de date care să susțină faptic acest scenariu în cazul lui Bivolaru, după noiembrie 1987.
Tratative comerciale în RDG și curs de perfecționare în „Derularea contractelor externe”
Încă două repere despre parcursul lui Cristian Bivolaru din perioada în care funcționa în conspirativitate sub umbrela Securității. Și, la Rompresfilatelia, era „folosit pentru realizarea sarcinilor de supraveghere informativă în cadrul sectorului import/export”, cum apare în dosarul său de la CNSAS.
Înainte de a se muta la FRF la sfârșitul lui 1986, Cristian Bivolaru, angajat la ICE Rompresfilatelia, efectua și o deplasare în RDG pentru tratative comerciale.
De asemenea, în același an, urma un curs pentru „Derularea contractelor externe” la Centrul de Perfecționare al Ministerului Comerțului Exterior al Cooperării Economice Internaționale (MCECEI).
Ambele informații apar într-un CV extins alcătuit de Cristian Bivolaru, existent, de asemenea, în arhivele CNSAS.
Coincidențe incredibile în 2005 pe traseul dosar CNSAS – studiere documente – demisie FRF
Prin urmare, cel puțin un an, decembrie 1986 - noiembrie 1987, Cristian Bivolaru a lucrat în FRF sub acoperire la departamentul internațional al federației, fiind sub „contract” cu Securitatea.
Ulterior, după Revoluție, o succesiune rapidă de evenimente din vara/toamna lui 2005 se leagă însă într-un șir bizar de coincidențe:
12 august 2005 – SRI predă la CNSAS dosarul de informator al lui Cristian Bivolaru, alias „George”, conform ștampilei de evidență plasată pe ultima pagină a dosarului R45846
14 septembrie 2005 – Cristian Bivolaru își consultă propriul dosar la CNSAS, așa cum apare în fișa de studiu a documentului
25 octombrie 2005 – Cristian Bivolaru își dă brusc demisia de la FRF, invocând acuzații „jignitoare și neadevărate” lansate într-o conferință de presă de președintele FRF Mircea Sandu, care-i criticase activitatea din ultimii trei ani
Dacă Mircea Sandu avea ce să-mi reproșeze, ar fi trebuit să o facă de-a lungul anilor. Niciodată nu s-a arătat nemulțumit de activitatea mea și, dintr-o dată, vine și spune că e nemulțumit de mine, că a făcut de multe ori și treaba mea. Eu cred că mi-am făcut datoria, dar nu accept acest atac nedrept și am decis să demisionez
Cristian Bivolaru, ex-secretar general adjunct FRF, octombrie 2005
„Atestat” mincinos pentru Miriuță, acuzat de deconturi frauduloase de Mircea Pascu
În aproape 20 de ani petrecuți la FRF, până în toamna lui 2005, Cristian Bivolaru, altfel un personaj foarte discret, a trecut prin cel puțin două episoade controversate.
În 1993, în calitate de secretar general adjunct FRF, elibera un document cu informații false despre Vasile Miriuță. Era vorba despre o adresă prin care federația „atesta” că mijlocașul „a fost selecționat de mai multe ori în echipele naționale ale României”.
În fapt, Miriuță n-a jucat absolut niciodată pentru „tricolori”, la niciun nivel, dar hârtia a fost eliberată atunci unui agent belgian, Gyorgy Bognar, spre a-l ajuta la transferul de la Gyor la Bourges, în Franța.
De asemenea, în 1997, Mircea Pascu, fost vicepreședinte (1983-1989) și președinte FRF (februarie-august 1990), afirma public despre Bivolaru că ar fi făcut deconturi frauduloase la deplasările în străinătate ale echipei naționale. Acuzatul l-a acționat în judecată pentru calomnie, dar Judecătoria Sectorului 1 și Tribunalul București i-au dat câștig de cauză lui Pascu, plus 50 milioane lei cheltuieli de judecată în dreptul lui Bivolaru.
Pascu n-a obținut nicio victorie, ci doar a scăpat de condamnarea penală care-l pândea dacă pierdea procesul
Cristian Bivolaru, 2000, după finalul litigiului de calomnie cu Mircea Pascu
Familia Bivolaru a fondat în 2001 Școala Europeană București: „Credit de un milion de euro”
Pe lângă activitatea din fotbal, FRF, UEFA/FIFA, Viitorul/Farul, Cristian Bivolaru s-a lansat puternic și în antreprenoriat după Revoluție.
În 2001, a fondat împreună cu soția, Ileana, Școala Europeană București (SEB). „Drumul de la prima clasă I – cu 4 elevi la început de an – la trei cicluri de învățământ complete acreditate (primar, gimnazial și liceal), numărând peste 500 de elevi, de la un spațiu închiriat – în primii patru ani – la două sedii moderne, special proiectate și construite pentru a servi desfășurării activităților didactice, a fost lung, pe alocuri anevoios, dar mereu provocator și motivant”, spun cei doi Bivolaru într-un text de prezentare al instituției pe portalul oficial al SEB.
„Am pornit pe drumul nebătătorit de a obține un credit. A fost și de durată și foarte pretențios până când am dat de o bancă care ne-a ascultat, ne-a văzut proiectul și a crezut în noi. Am reușit să luăm un milion de euro, cea mai mare sumă oferită unei persoane fizice la momentul acela”, a punctat recent și Cristian Bivolaru într-un interviu oferit pentru emisiunea Profit Live, găzduită de Prima News TV.
Fiul lui Bivolaru e în boardul de la SEB: a lucrat mulți ani la UEFA/FIFA în paralel cu tatăl
În prezent, SEB e cotată printre cele mai bune entități private din educație. Conform informațiilor de pe propriul portal, taxele anuale variază între 12.500 euro (clasa pregătitoare) și 18.800 euro (Liceu IB – International Bachelor).
În board-ul de conducere se regăsește și fiul soților Bivolaru, Octavian, în calitate de membru în Consiliul Director.
El s-a mutat un timp în Elveția încă din 1999, a terminat Dreptul la Fribourg și a lucrat mulți ani în diviziile juridice de la UEFA și FIFA. În paralel, tatăl său colabora și el cu ambele instituții ca observator, mentor pentru noi delegați ori pe proiecte independente.
Cristian Bivolaru: „N-am făcut rău nimănui”
Contactat de GSP, Cristian Bivolaru a recunoscut experiența de informator al Securității.
El a explicat însă că ”am semnat în urma unui șantaj. Am avut un conflict cu un coleg de etnie maghiară, securistul de la întreprindere a aflat și mi-a pus în vedere că risc să fiu dat afară. E contextul în care am acceptat colaborarea cu Securitatea într-un moment în care abia ieșisem de pe băncile facultății, eram căsătorit, aveam un copil mic, pe Octavian”.
Continuă: „Vă rog să vă închipuiți acea situație, practic fără ieșire, cu pericolul de a rămâne pe drumuri, în timp ce trebuia să am grijă de familie. Mergeam luni dimineața la Fieni, mă întorceam sâmbătă seara, îmi vedeam copilul o zi și trebuia să revin. Ar trebui să vă puneți în postura acelor timpuri pentru a înțelege situația critică”.
Am dat vreo două note informative sub presiune. Regret acel pas, dar nu am făcut rău absolut nimănui. Sunt convins de asta. De altfel, securistul, Greapcă, trăgea de mine să livrez informații, dar nu reușea să obțină nimic relevant
Cristian Bivolaru, director general Farul
„Marin Bărbulescu mi-a propus să vin la Victoria. Voiau, probabil, să mă reactiveze. Am refuzat!”
Fostul secretar general adjunct FRF mai punctează că „Securitatea a mai încercat să mă activeze și după ce am ajuns la FRF, în 1986. Prin ‘87, m-a chemat Marin Bărbulescu, șeful Miliției Capitalei, să mă aducă la Victoria. Probabil mizau să mă facă ofițer și apoi să-mi traseze și alte însărcinări. Am refuzat și am preferat să rămân în federație”.
El semnalează că nu și-a studiat dosarul de la CNSAS, deși fișa de la instituție arată contrariul, sub semnătura lui Bivolaru.
„Nu știu despre ce e vorba. Eu am făcut o cerere în anii ‘90, dar mi s-a dat un înscris că nu există nimic pe numele meu”, indică fostul federal.
Bivolaru mai susține că în dosar ar exista și o inadvertență importantă: „Eu am devenit membru PCR în iunie 1984. Înțeleg că în documentele de la CNSAS se spune că asta s-a întâmplat în 1987, motiv pentru care Securitatea m-ar fi abandonat atunci. Nu înțeleg de ce”. Și a pus la dispoziția Gazetei carnetul său de membru de partid, care atestă, într-adevăr, argumentul lui Bivolaru.
„Am plecat de la Farul din 1 iulie”. Niciun anunț, apare încă oficial pe site!
Acesta încheie anunțând că „nu mai sunt director general la Farul de la 1 iulie. Am decis să ies din viața publică”. Până în prezent, clubul de pe litoral n-a făcut însă niciun anunț oficial legat de o despărțire de Cristian Bivolaru!
De altfel, el apare în continuare pe site-ul clubului în organigrama managerială în calitate de director general, alături de președintele Gică Popescu.
Ai o informație? Scrie-ne pe [email protected]! Gazeta își protejează întotdeauna sursele.
