Health Talks, episodul 46 Fostul jucător al Rapidului s-a făcut antrenor de fitness: „Am o mare bucurie în suflet să văd că reușesc să schimb viața oamenilor în bine”

- Bine ai venit, Cristian. Întâi de toate, povestește-ne începutul tău în sport, în fotbal. Cum te-ai apucat și dacă ai fost pasionat de mic de pregătirea fizică.
- Nu, eram prea mic să îmi placă. De mic m-am dus doar pe fotbal. Am fost singur la fotbal, m-am înscris la un club — Electroaparataj. M-am dus singur, m-a selecționat un antrenor care a venit la școală. De acolo a început totul și, ușor, ușor, pașii i-am urmat până am ajuns în Liga a III-a să joc la Electromagnetica. Se numea pe vremea aia o echipă de cartier, să zic așa, din Rahova. Acolo mi-am făcut senioratul, m-am călit.

- La ce vârstă ai început?
- La șase ani m-am dus prima dată la fotbal. Eram destul de bun, i-am plăcut din prima antrenorului. Eram micuț de statură, eram slăbuț. Mi-a cerut două poze de legitimație și așa am început să mă duc în fiecare zi la fotbal.

- Era perioada aia în care Electromagnetica avea o colaborare cu Rapid?
- La început nu a fost această colaborare. A durat mulți ani de zile cât a funcționat Electromagnetica singură. După, mai spre final, au fuzionat și s-a format Rapid 2, un satelit.

Cristian Ionescu: „Răzvan Lucescu m-a ajutat enorm”

- Ce antrenor sau ce persoană din fotbal te-a ajutat pe tine cel mai mult să crești ca om și ca fotbalist?
- În primul rând, antrenorul de la juniori — domnul Marinescu îl chema — cu care am crescut și m-a învățat tainele fotbalului. Și apoi, ușor, ușor, am avut mulți antrenori pe parcursul acestei cariere, dar cel mai mult m-a ajutat Răzvan Lucescu. L-am avut antrenor la Rapid și doi ani de zile la Brașov, care, mi-a deschis ochii asupra fotbalului și m-a ajutat foarte mult în carieră.

- Ești de acord că una dintre problemele fotbalului nostru este pregătirea fizică și, mai ales, pregătirea fizică la nivelul copiilor și juniorilor?
- Da, este o problemă foarte mare și în acest moment, pentru că nu sunt pregătiți oamenii pentru a ajuta copiii pe această parte, nu sunt nici condiții de antrenament, nu sunt materiale de antrenament adecvate pentru a învăța acești copii să-și dezvolte calitățile motrice. Sunt multe lucruri și multe exerciții de învățat în fotbal, multe elemente pe care foarte puțini le stăpânesc; nu sunt în stare să demonstreze unui copil ce trebuie să facă, cum să execute, cum să facă anumite exerciții și atunci nu prea se pune accent pe partea asta de dezvoltare a motricității copiilor.

Health Talks

Antrenor cu 20 de ani de experiență în fitness: „90% dintre influencerii de health nu sunt curați!” + Care e „cel mai puternic aliment”

- Crezi că asta e o problemă pentru care fotbaliștii români care ajung în Vest nu reușesc să se mai impună acolo?
- Nu știu dacă chiar asta e o problemă, pentru că fotbaliștii din trecut care au ajuns la un nivel înalt și au jucat cu mari performanțe nu au avut aceste condiții la juniori, nu au avut condiții de antrenament, terenuri, mingi, echipament de joc și totuși au ajuns la un nivel foarte mare, la un nivel de joc în campionate străine. Problema este la mentalitatea jucătorilor, pentru că nu sunt preocupați să evolueze cât mai repede, nu sunt preocupați să încerce să antreneze suplimentar și atunci se mulțumesc doar cu ce fac la antrenament și sunt de acord că vor evolua mai târziu.

Cristian Ionescu: „Am vrut să stau mai mult cu familia”

- Asta voiam să zic. Uite, de exemplu, am făcut egal cu Cipru, o echipă pe care în trecut o băteam de fiecare dată pe unde o prindeam. Sunt foarte multe țări care au evoluat foarte mult datorită acestui lucru pentru că știu să profite de aceste tehnologii noi care au apărut, de exerciții, sunt parcă mult mai bine preocupați de pregătirea fizică, de pregătirea mentală a jucătorilor, ceea ce la noi pare că încă nu se întâmplă.
- S-au mai făcut și la noi, sunt fel și fel de cluburi individuale unde poți să lucrezi cu jucătorii, se încearcă, am văzut mulți oameni preocupați de acest aspect, dar foarte puține — mai ales la nivel rural sau în alte orașe; destul de puțin. La București am văzut câțiva oameni și câteva companii care încearcă să facă niște programe pentru a ajuta copiii. Sunt mulți antrenori care au început să facă antrenamente individuale cu copiii, mă refer pe partea de fotbal, și ușor, ușor sper și la noi să încercăm să dezvoltăm acest aspect, să vină cât mai mulți copii să facă individual față de ce fac la antrenament, pentru că îi ajută și vor progresa mult mai rapid. Cum ai spus și tu, ne mișcăm greu.

- Cum a fost trecerea asta către cariera asta de antrenor de fitness și de ce nu ai rămas în fotbal?
- Mie mi-a fost destul de ușor pentru că eram conștient că la un moment dat se va termina cariera de fotbalist. Am vrut să fac trecerea asta să rămân tot în sport, pentru că asta știu să fac cel mai bine, îmi place cel mai mult, îmi place să ajut oamenii în sport, să-i inspir. Și am avut un prieten care făcea fitness, era instructor de grup fitness, și mi-a deschis un pic mintea în direcția asta. Îmi place să fac mișcare, îmi place să schimb un pic ceva în viața mea, pentru că am stat toată viața pe drumuri: meciuri, antrenamente, terenuri de antrenament, hoteluri, și dacă continuam pe partea asta de antrenorat, practic duceam aceeași viață în continuare. Eram la fel, numai că eram antrenor. Și atunci am vrut să schimb un pic, să rămân mai mult lângă familie, să stau mai mult pe acasă, să nu fiu tot timpul plecat și, în același timp, să fac și sport.

- Cât de mult te-a ajutat faptul că ai făcut un sport de performanță în actuala ta carieră?
- M-a ajutat foarte mult, pentru că baza o aveam, iar la cursul de personal trainer se vedea de departe că eram mult mai antrenat și mult mai pregătit decât cei care pur și simplu veneau să facă un curs de personal trainer. Mă refer la exerciții, la rezistență, la forță, la execuții și așa mai departe. Mulți dintre ei se chinuiau să învețe. La anumite lucruri îmi era mult mai ușor pentru că veneam din sport și eram bine pregătit. Apropo de asta, fac o paranteză scurtă.

- Te rog.
- Am făcut o lună armată și ne-a luat domnul sergent să batem pas de defilare. Era un platou de 100 de metri, ne-a pus arma la piept, ridicați piciorul, nu vă mișcați. Eu, dacă aveam forță în picioare, aveam coordonare, eram bine pregătit. Am luat arma la piept, am ridicat piciorul, tot platoul acela până sus, cum se bătea pas de defilare înainte. Și i-am uimit pe toți. Restul, la 2–3 metri, 5 metri, oboseau; respirau greu și așa mai departe. S-au mirat toți, da. Eu m-am folosit de asta și s-au mirat toți, că nu știau că eu sunt sportiv. Sportul te ajută în orice domeniu, te ajută să ai motricitate bună.

Cristian Ionescu: „Sportul m-a disciplinat”

- Te-a ajutat și pe partea asta de disciplină și de motivație? Îți este mult mai simplu să vorbești cu clienții având în vedere background-ul tău de sportiv?
- Cel mai mult m-a ajutat asta. Pentru că m-am disciplinat singur în sport, în viața de zi cu zi, ca om. M-a dezvoltat sportul, m-a disciplinat, m-a făcut să fiu punctual, să mă îngrijesc singur, să îmi spăl singur, să fiu un om cum trebuie, un sportiv adevărat și te ajută și pe alte planuri.

- Ce ți se pare mai greu: să lucrezi cu niște oameni obișnuiți care vin și fac sport doar ca mod de a-și petrece timpul liber și pentru sănătate, sau într-o echipă de fotbal profesionist?
- Da, sunt puțin diferite aceste două aspecte. La fotbal ai o anumită responsabilitate: trebuie să faci un anumit program de antrenament, trebuie să știi anumiți parametrii, să reușești să îi duci pe toți la același nivel. E cu totul altceva. Pe partea de fitness ești ca un fel de prieten pentru client, un fel de motivator pentru client, să-l ajuți cu sfaturi, cu antrenamente și așa mai departe. Și mulți clienți ai mei vin special pentru mine, pentru că sunt eu acolo în sală, știu că îi ajut, îi împing de la spate, le mai dau un sfat, mai spunem un banc, mai facem și o glumă și așa mai departe. E un mediu plăcut de antrenament. Pe când la fotbal trebuie să fii strict programul de antrenament. Nu neg că nu mi-ar plăcea să mă întorc în fotbal, am făcut de fapt și chestia asta, dar deocamdată mă simt bine aici și nu știu ce îmi rezervă viitorul.

- Ca antrenor de fitness ești un fel de psiholog, nu?
- Ești de toate: psiholog, pedagog — depinde și ce clienți ai — că am și copilași pe care îi învăț și le explic și încerc să le insuflu așa din ceea ce am trăit eu și să prindă și gustul ăsta să se antreneze suplimentar, să mănânce corespunzător, să se antreneze mult pentru a ajunge la un nivel foarte mare. Trebuie să fii de toate. Nu că ești antrenor, le explici exercițiile și ai plecat. Nu, e destul de complex, mai ales partea teoretică.

Cristian Ionescu: „E important să ai o chimie cu clienții”

- Crezi că ai un avantaj față de un alt antrenor de fitness, pentru că ai făcut sport de performanță și clienții se uită la tine altfel?
- Nu neapărat. Fiecare antrenor are gândirea lui, are metodele lui de antrenament. Suntem diferiți. Mai sunt antrenori care au făcut rugby, de exemplu, judo. Sunt din mai multe sporturi și fiecare are metodele lui de antrenament. Antrenamente diferite: unii fac antrenamente cu greutăți, unii fac fără greutăți, unii fac mixte și așa mai departe. În general, trebuie să ai și o chimie cu clientul și clientul cu tine la rândul lui, pentru că altfel nu reușești să te bucuri de antrenament.

- La tine cum e? Care e principiul tău de bază în privința fitnessului atunci când lucrezi cu clienții tăi?
- Depinde și de client, că sunt fel și fel de tipuri de clienți cu nevoi diferite. Încerc să mă adaptez fiecărui client la ce nevoi are. Lucrez un mixt, să zic așa: și cu aparate, și cu exerciții funcționale. Încerc să combin tot timpul ca să fie diferite antrenamentele. Nu am neapărat un tipar standard pe care să-l urmez mereu. Mă mulez pe fiecare client, în funcție de calitățile fiecăruia, de motricitatea fiecăruia, de felul cum execută, ce rezistență are la efort și așa mai departe. Trebuie să te adaptezi continuu, că nu toți sunt la fel, sunt diferiți. E mai greu să lucrezi cu un client care nu a făcut sport, are probleme medicale sau are greutate. E mult mai ușor cu unul care a făcut sport sau știe să lucreze corect. E mult mai simplu pentru noi.

- Practic nu trebuie să-l mai iei de la zero.
- Nu mai trebuie să-l iei de la zero, să stai să-l poziționezi. E o muncă destul de grea, să zic așa, și trebuie multă răbdare. În primul rând, să fii răbdător cu acel client, să-l înveți practic chestiile de la zero. Mulți nu au făcut niciodată sport, nu știu să facă o genuflexiune, o fandare, o săritură și așa mai departe. Trebuie să le arăți, să-i poziționezi până învață.

Cristian Ionescu: „Oamenii mănâncă compulsiv din cauza problemelor psihice”

- Ce ți se pare mai greu? Să slăbești sau să pui masă musculară?
- Și, și. Depinde și ce greutate ai. Dacă ai o greutate foarte mare, e destul de dificil. Iar masa musculară se pune destul de greu. Și aici este nevoie de disciplină, pentru că depinde și cum lucrezi. Dacă lucrezi pe natural, e greu de pus masă musculară. Dacă bagi și alte substanțe în tine, e mult mai ușor, dar îți cam dereglezi organismul. Ambele procese sunt diferite. E un chin, e un plus de efort. Așa, când ajungi la o greutate optimă, să zic, e mult mai ușor să te menții. Și să-ți menții tonusul muscular. Sau, dacă te-ai îngrășat două kilograme, revii și încerci să slăbești acele două kilograme. Și atunci echilibrul ăsta te ajută cât de cât.

- Te-am întrebat acest lucru pentru că mi se pare că de multe ori, atunci când ne îngrășăm, este foarte dificil să slăbim, pentru că intervine și partea asta emoțională.
- Și aici, cu masa musculară, tot pe partea emoțională e și asta. Dacă nu ești bine tu, ești nefericit, ai probleme în familie, cu banii, cu diverse lucruri, nu reușești să te focusezi, să-ți faci antrenamentele complet, să fii 100% la antrenament, să fii focusat pe alimentație, pe ce mănânci după... nu-ți mai arde. Și invers, la fel, pe procesul de slăbit. Din ce am observat eu, oamenii mănâncă destul de compulsiv din cauza problemelor mentale, psihice: nu sunt bine, au probleme, stresuri și n-au chef. Și mie mi se mai întâmplă uneori să n-am chef, dar încerc să trec peste, să mă adun și să mă duc să fac puțină mișcare, să ies din pasa aia. Pentru că, stând cât mai mult acolo, începi să mănânci, să nu te mai intereseze, să nu mai faci mișcare și atunci se pune, se pune, se pune. La un moment dat te trezești și e destul de târziu.

- Aș vrea să te întreb acum ce pași ar trebui să facă un bărbat care ajunge la 40 de ani, de exemplu, care n-a mai făcut sport și vrea să facă mișcare? La ce trebuie să fie atent?
- Dacă n-a făcut sport și nu știe despre ce e vorba, trebuie să apeleze la un antrenor personal de fitness, să meargă într-o sală de sport, să înceapă să lucreze cu greutatea corpului două-trei săptămâni, exerciții simple, ușoare, după aia să adauge greutăți mici spre medii, să învețe să lucreze corect. Este aceeași progresie ca la un bebeluș care evoluează: stă în funduleț, merge în picioare, începe să alerge. Așa și aici, treptat, ușor, ușor. Cu cât merge mai mult în continuitate în antrenament, poate să adauge greutăți, să pună mai multă forță pe el și, ușor, ușor, să-i crească și un pic masa musculară, cu o alimentație corespunzătoare. Atunci, venind constant, o să aibă progresie. Depinde ce vrea: unii vor masă musculară, alții vor să se mențină și așa mai departe. Dar ideal e să ai continuitate și să faci constant.

- Cât de des ar trebui să vină la sală să facă antrenamente de forță, de exemplu?
- După părerea mea, cel puțin de trei ori pe săptămână ar fi ideal. Cât mai mult, cât se poate mai mult. Și cu timpul, că fiecare nu prea își permite în ziua de azi să vină de 5-6 ori pe săptămână la sală, dar pentru început, de 2-3 ori pe săptămână ar fi ideal.

Cristian Ionescu: „Dintr-un băiat de 125 de kilograme s-a transformat într-un bărbat adevărat”

- Ești adeptul antrenamentului pentru tot corpul sau pe grupe musculare majore?
- Eu fac antrenamente funcționale. Fac și antrenamente de forță când e cazul, depinde de client. Fac și antrenamente funcționale mixte, fac și antrenamente cardio, numai cu greutatea corpului, fac și exerciții de stretching, de relaxare. Părerea mea e că e bine să le îmbini pe toate, să faci și înot, să și alergi, să faci un jogging, să te plimbi în aer liber. Cât mai multă mișcare de toate tipurile.

- Care a fost cea mai mare provocare a ta ca antrenor personal? Ai avut un caz mai dificil?
- Da, am avut câteva cazuri. Chiar acum îmi vine în minte un băiat de 20 de ani. Mama era disperată, pur și simplu. Venise la sală, i-a făcut abonament. Băiatul avea 125 de kilograme. Era micuț de statură, destul de mare. Mi-a povestit mama lui că acasă stătea la calculator, bea cola toată ziua și mânca foarte prost. Nu făcuse sport mai deloc în viața lui. Și atunci s-a hotărât împreună cu mama lui să vină să facă mișcare, să schimbe ceva. Era și un pic introvertit, din cauza aspectului și greutății. Era antisocial, nu prea vorbea.

- Ce s-a întâmplat cu el?
- Era destul de închis în el și atunci mi-a plăcut de el că a venit. Era chiar preocupat să slăbească. Muncea, trăgea la antrenament până cădea. Era epuizat, săracul. I-am zis: „Du-te la bazin și înoată. Fă și un pic de bazin”. Și era foarte rușinos că avea vergeturi pe burtă și mi-a zis: „Nu mă duc, mi-e rușine”. I-am zis: „Nu trebuie să-ți fie rușine, să învingi aceste temeri. Nu o să se întâmple nimic. Se uită cineva la tine și cu asta-basta. Mergi înainte. Încearcă să evoluezi”.

- L-ai convins?
- Da. Am făcut și antrenamente gratis cu el. L-am ajutat și din punct de vedere al alimentației. La început, mă mai păcălea. Îl întrebam repede: „Ce ai mâncat dimineața?”. „Patru sandvișuri, dublă pâine, dublă.” Aoleu, ce fac cu el? Mânca pilaf dimineața la micul dejun. Trăia doar cu mama lui. Mama nu avea nicio treabă cu sportul. Tatăl era plecat și atunci copilul se deteriorase destul de mult. Și ușor, ușor... Într-un an jumate, doi ani, ajunsese la 80 de kilograme. Pusese și masă musculară, era alt om. Atât de mult m-a încântat acest lucru, că am putut să-i schimb viața. A evoluat ca bărbat, ca om. Era prezentabil, se îmbrăca frumos, cu mușchiuleți pe el. Și mi-a plăcut foarte mult că am avut și eu un merit să-i schimb un pic viața.

- Și parcă nu mai era chiar atât de antisocial, nu?
- Nu, nu, nu. Deja avea glume, era foarte ok. S-a lăsat la un moment dat, nu l-am mai văzut. Dar m-am întâlnit cu el întâmplător și era alt om. Era mișto ca bărbat, așa. Era transformat și mi-a făcut o mare bucurie în suflet să văd că reușesc să schimb cât de cât mentalitățile și oamenii.

Cristian Ionescu: „Am simțit că pot să ajut oamenii”

- Asta voiam să te întreb. Cum simți succesul clienților tăi când îi vezi că, pur și simplu, dintr-o persoană care avea frică să iasă din casă sau să ridice capul din pământ, ajunge cu pieptul înainte și și-a schimbat viața?
- De asta m-am apucat de această meserie. Am simțit că pot să ajut oamenii, că pot să-i învăț, să le schimb viața, să-i fac să înțeleagă că sportul este extraordinar pentru viața fiecăruia. Indiferent dacă arăți bine sau nu, sportul contează. Că mai sunt oameni care spun: „Tu ești slab, de ce mai faci sport?” Mi se pare o prostie. Prin ceea ce fac eu, încerc să inspir: mă antrenez cu clienții, fac cot la cot cu ei. Le arăt că se poate face un antrenament. Le dau exemplul meu, să vadă că și eu pot. Și atunci ei fac la fel și se inspiră mai mult. Au ambiția să mă întreacă, mai ales tinerii.

- Vin așa mulți tineri la sală?
- Da. Îți mai dau un exemplu. Am avut un băiat din fotbal, 16-17 ani, cu ambii genunchi afectați — ruptură de ligament, meniscul, ceva grav. Am făcut recuperare cu el și la un moment dat am început să lucrăm pentru acumulare de masă musculară. Acum e model, arată foarte bine. Nu mai joacă fotbal competitiv, doar de plăcere, dar s-a transformat într-un om și într-un bărbat adevărat, cu un aspect fizic plăcut.

- Te-a surprins ceva în cariera asta de antrenor de fitness, de când te-ai apucat și până acum?
- Nu mi-a fost ușor, chiar dacă veneam din spate ca sportiv de performanță. Nu mi-a fost simplu să creez planuri de antrenament, să mă adaptez fiecărui om, să explic antrenamentele și exercițiile. Să demonstrez știam, dar să explic un program de antrenament corect, ca o continuitate, era diferit. Mi-era greu până mi-am dat drumul la vocabular, să fiu cursiv. Am făcut sport, fotbal, credeam că știu totul, dar adevărata taine a fitness-ului m-au făcut să realizez că nu-i chiar așa. Ușor, ușor, practicând, am început să evoluez. Sunt în domeniu de 10 ani și deocamdată e ok.

Cristian Ionescu: „Trebuie să înveți să execuți corect”

- Care sunt cele mai mari greșeli pe care le fac oamenii care vin pentru prima oară la sală?
- Cele mai mari greșeli sunt să nu apeleze la un expert. Se duc singuri, fac exerciții haotic, fără plan, și apoi vin la antrenor și se plâng. Trebuie să fie invers: mai întâi apelezi la un expert, înveți exercițiile corect și apoi te poți descurca singur. Altă greșeală este lipsa de continuitate. Vin o dată pe săptămână, apoi lipsesc, apoi vin iar… și nu progresează. Mulți abandonează.

- O altă greșeală este să te compari cu ceilalți.
- Exact. Să vrei din prima să faci ce face cineva care se antrenează de trei ani. Sau să slăbești într-o lună ceea ce ai acumulat în trei ani. Oamenii nu au răbdare. Tot procesul durează și trebuie pregătire mentală. Unii se antrenează într-un confort și nu evoluează. Vin la sală doar să bifeze prezența, nu transpiră, nu obosesc, și nu obțin rezultate.

- Trăim într-o perioadă în care răbdarea e redusă. Cum le explici oamenilor că pentru rezultate au nevoie de disciplină și răbdare?
- Încerc să fiu exemplul lor. Dar totul trebuie să vină din persoana respectivă. Degeaba le explic eu, dacă nu vin din interior: să mănânce corect, să doarmă suficient, să se antreneze corect. Eu pot ajuta, dar rezultatele depind de disciplina și motivarea fiecăruia.

Cristian Ionescu: „Disciplina se învață treptat”

- Care ar fi 3 sfaturi simple pentru cineva sedentar care vrea să schimbe ceva în viața lui?
- Să-și schimbe viziunea către viață și sport. Să încerce să facă sport constant, să se miște zilnic. Să se alimenteze echilibrat, fără diete drastice: porții mici, moderare. De exemplu, dacă ai poftă de pizza, mănânci două felii, nu întreaga pizza. Disciplina se învață treptat.

- Cum vezi evoluția fitness-ului în România?
- Acum 7-8 ani, doar aproximativ 7% dintre români făceau sport. Foarte puțin, deși s-au făcut multe investiții în săli și parcuri. Acum se vede o creștere, mai ales în orașe. La rural e mai greu din cauza lipsei de facilități, dar oamenii din oraș s-au mai conștientizat și vin să facă mișcare. Am doamne de 70-75 de ani la sală care vin de 3 ori pe săptămână, fac aquagym, se plimbă, ies la plajă. Oamenii în vârstă învață să se miște și văd că le face bine. Organizez și niște boot-camp-uri la mare și munte, unde ne antrenăm și ne distrăm, și de fiecare dată vin mulți oameni.

- Spuneai că încerci să fii un exemplu pentru clienții tăi. De câte ori te antrenezi pe săptămână?
- Mă antrenez aproape zilnic, de 5 ori pe săptămână. Alternez tipurile de mișcare: tenis, fotbal, înot, antrenament în sală, clase de grup cu clienții, plimbări cu bicicleta și joacă cu băiețelul meu. Sportul meu e diversificat, nu doar în sală.

- Ai o alimentație strictă sau deja știi cum să te gestionezi?
- Nu, nu-mi place să calculez caloriile și nu m-a pasionat niciodată. Îmi cunosc corpul și știu ce și cât să mănânc, fără să exagerez. Încerc să fiu echilibrat, mai ales după ce m-am lăsat de sportul de performanță. Știu că nu mai ard la fel de multe calorii zilnic, așa că trebuie să fiu atent. Mănânc, în general, ce vreau și când vreau, dar dacă exagerez într-o zi, a doua zi fac un antrenament intens ca să echilibrez. Evit dulciurile în exces și încerc să mănânc echilibrat în timpul săptămânii. În weekend, depinde de evenimente sau de ce vreau să mai gust altceva.

Cristian Ionescu: „Sportul m-a echilibrat mental și fizic”

- Cât de mult te-a ajutat fitness-ul după ce te-ai lăsat? Mulți foști fotbaliști nu mai fac deloc sport și se îngrașă sau au probleme de sănătate. Cum te-a ajutat pe tine sportul să te echilibrezi mental după 40 de ani?
- Am încercat să fac tranziția de la sportul de performanță către fitness, să rămân activ și focusat. Mi-a ajutat enorm, pentru că trebuie să fiu exemplu pentru clienți și să am grijă de corpul meu. Nu pot să apar cu 20 de kilograme în plus și să predau ca antrenor. Sportul zilnic și alimentația echilibrată m-au ajutat să-mi mențin corpul și metabolismul activ. Într-o săptămână, dacă sunt atent, pot pierde 2-3 kilograme. Sportul m-a echilibrat mental și fizic, și cred că e foarte important să rămâi activ cât mai mult posibil.

- În încheiere, ce sfat ai da celor care încă nu sunt convinși să facă sport?
- Trebuie să te apuci de sport și să-l integrezi în stilul de viață. Sportul te ajută la musculatură, articulații și mental. Te face vesel, energic și te menține activ. Dacă nu acum, când ești tânăr, mai târziu va fi mai greu. Mușchii se pierd odată cu vârsta, iar o masă musculară acumulată devreme te ajută să te miști și să faci activități plăcute la orice vârstă.

Emisiunea integrală cu Cristian Ionescu

- Legat de prelungirea vieții, te gândești și la acest aspect?
- Da, alimentația, somnul și mișcarea sunt esențiale. Trebuie să echilibrăm aceste trei lucruri și să evităm excesele, mai ales după o anumită vârstă, pentru că ne recuperăm mai greu. Stresul și liniștea mentală sunt la fel de importante, pentru că fără echilibru nu poți menține un stil de viață sănătos.