ISTORII NEȘTIUTE, EPISODUL 27 Povestea primei fotbaliste din România: a evoluat pe postul de atacant într-o echipă de bărbați! » „Era dură. Știa să dea și la glezne!” » Federația i-a refuzat transferul vieții: „Fără nicio explicație”

În anii '70, a mai fost o scurtă perioadă de efervescență a fotbalului feminin în țara noastră, s-au organizat și niște competiții, dar s-a renunțat rapid. Se spune că Elena Ceaușescu ar fi asistat la un meci al fetelor și, dezgustată de cum le-a văzut cum arătau „mamele eroine” - transpirate, ciufulite și zgâriate - când au ieșit de pe teren a ordonat să se interzică fotbalul feminin. Dar noi mergem cu povestea din acest episod cu alte câteva decenii în urmă față de momentul în care Elena Ceaușescu a dictat acea interdicție.

Prima jucătoare de fotbal din România a activat însă în perioada interbelică! Fiindcă nu avea alte fete alături de care să practice sportul mult iubit a jucat într-o echipă de bărbați. Elisabeta Szigheti, alintată „Boske”, a vrut să fie o deschizătoare de drumuri. Și-a văzut visul cu ochii, a jucat fotbal câțiva ani. Dar a și plătit scump pentru asta, fiind „paratrăznet” pentru toate frustrările misogine și sexiste exprimate chiar și în presa timpului.

„Îi place să fie în control...”

Prima mențiune a apărut în publicația de limba maghiară „Esti Kurir”, care a anunțat în numărul din 23 iunie 1931, în avancronica amicalului dintre echipele Aradului și Budapestei, că în deschidere urma să fie programată o partidă specială.

În articolul intitulat „Vârful de atac al celor de la Ineu este o femeie foarte frumoasă” se scrie, printre altele: „Duminica următoare va avea loc un alt mare eveniment sportiv la Arad. (...) În deschidere va fi programat un meci unic în felul său. Pe stadionul «Gloria» va juca echipa Victoria Ineu, al cărei vârf de atac este o femeie: Boske Szigeti. Femeile sunt prezente în aproape toate sporturile - și nu sunt puține deloc - , exceptând fotbalul. Boske Szigeti, prima fotbalistă, a început să practice acest sport la 12 ani. La început, ea a evoluat ca portar, apoi a prins curaj și s-a aventurat în câmp, ajungând în linia de atac. Se mișcă foarte bine în teren, oferă pase inteligente, lovește bine mingea cu capul. Îi place să fie în control...”.

În același „Esti Kurir”, numărul din 26 iunie 1931, au fost prezentate câteva cuvinte ale fotbalistei din Ineu.

+5 FOTO

Szigheti Boske s-a prezentat publicului din Arad: „Mă simt bine când îi dirijez pe ceilalți patru bărbați din atac!”

„(…) Audiența a fost mult mai interesată de meciul din deschidere, Victoria Ineu contra celor de la Gloria, pentru prezența în premieră la Arad a lui Szigeti Boske, femeia-fotbalist de la Victoria. Așa cum am mai scris, Szigeti Boske evoluează ca atacant în echipa Victoria Ineu și audiența a îndurat canicula de peste 40 de grade pentru a o urmări pe fotbalistă. O întreagă „colonie” de fani din Ineu a venit după echipa favorită la Arad și a încurajat-o entuziast pe Szigheti Boske, sub conducerea căreia Victoria Ineu a obținut un 2-2. (...)

După meci, Szigheti Boske a oferit un interviu în care a vorbit despre ea și despre fotbal. „Joc în prima echipă de șase ani (n.r. - eroina acestor rânduri a fost născută în 1909, iar dacă juca de șase ani în prima garnitură, înseamnă că o făcea din 1925, când avea 16 ani). Îmi place să joc în atac, fiindcă acolo am șansa să înscriu goluri. Ca portar ești lovit dur adeserori. Odată, când jucam ca portar, am greșit grav și n-am mai vrut să aud de stat în poartă. Mă simt bine când îi dirijez pe ceilalți patru jucători din linia de atac. Am fost emoționată înaintea meciului de la Arad, fiindcă a fost prima dată când am jucat în fața unei asistențe așa de ridicate”.

Când a fost întrebată dacă nu se gândește să se mărite, a răspuns că preferă fotbalul, mai ales că abia depășise pragul vârstei de 20 de ani. Ultima curiozitate a reporterului care a intervievat-o a fost dacă are o cabină separată unde să se schimbe. Ceea ce Boske a confirmat.

Aceleași declarații au fost redate și în publicația de limbă maghiară „Aradi Kozlony” (Gazeta de Arad), din 23 iunie 1931.

Principalul punct de atracție, femeia-atacant

Un an mai tâziu, în 1932, Szigheti Boske a uimit și Timișoara. Iată pasaje dintr-o cronică din „Temesvari Hirlap” (Ziarul de Timișoara), din 23 august 1932.

„Tricolor - Victoria Ineu 4-1 (2-1)

Meci amical pe stadionul Banatul. Arbitru Bela Ritter
O neașteptat de mare mulțime de oameni s-a strâns la acest meci, dar punctul principal de interes n-a fost echipa oaspete, Victoria Ineu, ci, în special, Boske Szigeti, femeia-atacant care a jucat pentru echipa din Ineu”.
După ce au detaliat cum s-au marcat golurile, cei de la „Temesvari Hirlap” au tras și concluzia: „Szigeti Boske știe să joace fotbal”.

„Unica footballistă feminină activă în România”

În „Sport Album 1932- 1933”, singura carte cu tematică sportivă din România apărută într-o ediție trilingvă (în limbile română, maghiară și germană), apărută la Arad, în care sunt găzduite portretele oamenilor importanți din „precambrianul” sportului de pe aceste meleaguri, există și câteva rânduri dedicate fotbalistei din Ineu.

„Szigethy Boske, locuitoare din Ineu, unica footballistă feminină activă în România, născ. la 1909. Dela vârsta de 8 ani practică sportul de football, gimnastică, ciclism, luptă, patinaj și înot, fiind jucătoare activă. De 12 ani este membră la Clubul Sportiv „Victoria” și de 8 ani joacă la postul de înaintaș centru în echipa I-a a acestui club” .

„Domnișoara Sigeti este o blondă nostimă, cu enorm de mulți adoratori”

În 1933, Szigheti Boske a intrat și în vizorul presei centrale, „Gazeta Sporturilor” publicând pe prima pagină din 8 septembrie 1933 un portret al fotbalistei din Ineu. Concluzia cu o evidentă tentă misogină a fost că Victoria Ineu a introdus-o pe Boske Szigheti - „o tânără nostimă, cu mulți admiratori” - în prima garnitură pentru a-și spori vizibilitatea și fondurile.

Domnișoara Sigeti

Nu e vorba de o nouă parașutistă. Domnia d-rei Brăescu va mai dura multă vreme, căci, altă romăncuță care să cadă de mai sus, nu se va ivi prea curând... Totuși domnișoara Sigeti este destinată să reprezinte un moment în viața sportivă: începutul celei mai interesante metamorfoze... iată cum: în centrul Victoria din Ineu (Transilvania), în luptă teribilă cu criza și în căutarea unei soluții care să învioreze visteria, s'a oprit asupra unei idei nebănuite. Footballul așa cum se joacă în prezent tinde spre o monotonie distrugătoare. Trebue găsit ceva inovator, și-au zis mai marii de la Victoria din Ineu. N’au prelungit inutil chibzuiala și după o serie de reflecții, unele mai inexprimabile, altele mai sportive... au găsit inovația. În postul de centru înaintaș al primei lor echipe, au introdus pe domnișoara Sigeti. Strategia atacului va fi deci condusă de o reprezentantă a sexului slab... Din punct de vedere tehnic urmările acestei imixtiuni feminine nu vor fi deosebite. Visteria clubului din Ineu, se va înviora însă într-un grad neașteptat. Pentru că nu trebue neglijat un amănunt. Domnișoara Sigeti este o blondă nostimă, cu enorm de mulți adoratori, urmărită de aproape toți «cavalerii» din Ineu. Toți aceștia, cari Duminică se plimbau pe «corso» sau își pierdeau vremea pe la cinematograf în căutarea domnișoarei Sigeti vin acum la arena sportivă, unde concursul lor a devenit binefăcător. Și trebile footballiste de la Ineu sunt în plină prosperitate.
La București nu s’ar putea oare importa inovația de la Ineu? În loc de football nocturn, cupe și alte încercări de a mări atracția matchurilor, n'ar fi mai bine să se cedeze postul de centru înaintaș unei nostime cu adoratori? Și cum avem pe Miss România în mai multe ediții și aparținând diferitelor edituri... n'ar fi interesant să le introducem în câte o echipă bucureșteană? Pe «miss Grivița» la Venus, «miss Obor» la Unirea Tricolor, «miss Dudești» la Macabi, «mis Ghencea» la Turda și eventual să se refacă Sparta din cenușă... cu toate fetele din Sfinții Apostoli... Negoțul cu siguranță ar sălta. S’ar goli calea Victoriei și toți craii cari fac kilometri în urmărirea miselor ar lua drumul arenelor, umplând tribunele și visteriile. Cred că ar fi foarte interesant să vezi pe Magda Demetrescu (prima miss România, titlu cucerit în 1929) driblându-l pe Stanciu, sau făcând cu ochiul lui Xifando, ca să-i obțină indulgența... Și până la urmă ca metamorfozasă fie complectă, d-na Smara (n.r. - Smaranda Brăescu, 1897 -1948, prima femeie din România cu brevet de parașutism, campioană europeană în 1931 și campioană mondială în 1932) să fie cooptată în comisia districtuală.. LIS
„Gazeta Sporturilor”, 8 septembrie 1933

+5 FOTO

Din același număr al „Gazetei Sporturilor”, aflăm că Victoria Ineu a jucat și la Brad cu Boske Szigheti în atac.

Brad
MICA - VICTORIA (Ineu) 2:2 (0:1) Matchul de Duminecă a atras pe arena sportivă «Mica» Garabarza un public numeros grație faptului că s’a încredințat conducerea echipei Victoria d-rei Sigeti, care a jucat centru înaintaș. Publicul a urmărit jocul cu deosebită plăcere admirând pe tânăra «căpitană» care a jucat admirabil. (...)
„Gazeta Sporturilor”, 8 septembrie 1933

Anul de grație 1934

Poate cel mai plin de evenimente an din cariera Elisabetei Szigheti a fost 1934. A jucat și a impresionat contra celor de la CFR Caransebeș, CFR Simeria, Virtutea Pecica, CS Satu Lung. Iată detalii de la aceste meciuri

INEU
SPORTIVE. - Pe arena din „Grădina Verde” s’a disputat un match amical de foot-ball între echipele „Victoria”, din Ineu şi C.F.R., din Caransebeş. Localnicii au marcat imediat 3 puncte, din care 2 au fost marcate de d-ra Szigheti Bocska, care a jucat ca centru înaintaş. Rezultatul a fost 4:4. A arbitrat d. Marica Cornel corect şi imparţial. De relevat este faptul, că „Victoria” poate e singura echipă de foot-ball din ţară, în care joacă şi o domnişoară. Dânsa a arătat un joc foarte frumos, fiind aplaudată de public.
„Universul”, 26 mai 1934

INEU
SPORTIVE. - Duminică, pe arena din „Grădina Verde“, a fost un match amical de football între echipele „Victoria“ din localitate şi „C.F. R.“ din Simeria. S-a desfăşurat unul dintre cele mai frumoase jocuri în sezonul acesta, atât din partea localnicilor, cari au fost în mare formă, căt şi din partea oaspeţilor. Localnici conduceau de la început cu 2 puncte ca la sfârşitul reprizei întâi scorul să fie de 3-2 pentru Ineu. La sfârşit scorul a fost de 4-2 în favoarea „Victoriei“. A arbitrat d. Marica Cornel, căruia i s-a aliniat următoarele formaţii:
„C.F.R. Simeria“: Pop, Mulea, Horovat, Bârzeanca, Luşan, Bogdan, Brată, Laşită, Moga, Volan, Inişca.
„Victoria“ Ineu : Kiss Bela, Scherer T., Scherer II, Sas I, Havasi II, Crista T., Hary T., Szigheti Boske, Havasi I, Scherer III şi Csécsi.
A marcat pentru localnici Csecsi (2), D-ra Szigheti B. (1) şi Havasi I (1). Iar la oaspeţi a marcat: Brată (1) şi Luşan (1).
Cei mai buni au fost: d-ra Szigheti Boszke şi Havasi I. Iar la „C. F. R.“, Horvat.
„Universul”, 3 iunie 1934

INEU
SPORTIVE. - Duminică, pe arena din „Grădina verde“, s-a disputat mult aşteptatul match de football între echipele „Virtutea“ din Pecica şi „Victoria“ din localitate. Rezultatul a fost 4-2 în favoarea „Victoriei“. A arbitrat de Cornel Marica.
Echipele au jucat în următoarele formaţii:
„Virtutea“: Jugu, Lăzărescu, Katona, Ponta, Pigoi, Igrişan St., Laza, P. Ardeleanu, I. Igrişan, D. Ardelean, Zister.
„Victoria“: Kiss, Scherer I., Scherer II, Andru, Cristea, Kovács, Hary, Crişan, d-ra Szigheti, Csécsi, Scherer III.
(...)
„Universul”, 5 august 1934

Din „Brassoi Friss Ujsag” (Ziarul Nou de Brașov), din 12 octombrie 1934, aflăm că Victoria Ineu a fost chemată inclusiv în zona Brașovului pentru un meci amical. Cei de la SC Satu Lung (n.r. - azi parte componentă a localității Săcele, de lână Brașov) au învins cu 6-1 pe Victoria Ineu, dar din echipa oaspete s-a remarcat Szigeti Boske.

FRF i-a refuzat transferul: „Fără nicio explicație”

O altă publicație de limbă maghiară, „Reggel” (Dimineața), din 1 martie 1935, a notat că „Szigeti Boske, fotbalista de la Victoria Ineu, a cerut transferul la Olimpia PTT Arad, care a fost refuzată de federația de la București fără nicio explicație. Cererea de transfer fără precedent a produs multă rumoare în țară”.

„Rombol”, oficiosul Federației Române de Fotbal”, a confirmat în comunicatul publicat câteva zile mai târziu, că i s-a interzis transferul la Arad.

Biroul federal
6) Se respinge cererea grupării Olimpia PTT din Arad privitoare la legitimarea domnișoarei Szighety Boske
„Gazeta Sporturilor”, 9 martie 1935

„Szigeti Boske a fost cea mai bună din echipa celor de la Victoria”

Tot în „Reggel”, din 22 iunie 1935, a fost publicată o mini-cronică a meciului Sparta Arad - Victoria Ineu 3-3.

„Primul amical al celor de la Sparta a fost foarte bun, iar Victoria a muncit din greu pentru acest egal. Szigeti Boske a fost cea mai bună din echipa celor de la Victoria, iar Szigheti II (n.r. - fratele ei, Șandor Szigheti), care s-a întors la echipă, a jucat, de asemenea, foarte bine. Au jucat următoarele echipe:
Victoria: Havasi II - Scherer I, Martincsek - Andru, Cristea, Szeigheti I - Szigheti II, Havasi I, Szigheti Boske, Csecsi I, Herern
Sparta: Carac - Pavlon, Sajti - Pohanek, Lukacs, Huszar - Fleischer, Bartok, Schmidt, Nagy, Reinmuller.
(...)

În aceeași publicație, „Reggel”, din 27 iulie 1935, într-o altă cronică a unui amical, Sebișana Sebiș - Victoria Ineu, scor 5-4 (3-1), se menționează că două dintre golurile oaspeților au fost realizate de Szigheti Boske.

Portretul făcut de un fost coleg: „Bine clădită, avea viteză, dribla, fenta”

Cel mai amplu al Elisabetei Szigheti a fost publicat în Almanahul Sportul din 1971. Un fost fotbalist din epocă, Silviu Andru, i-a descris amănunțit toate calitățile.

Femeie - fotbalist în România anilor '30

În orășelul Ineu activa, prin 1930, echipa de fotbal «Victoria» (culori alb-negru) formată din vreo 20-30 de tineri muncitori - croitori pantofari, frizeri, tîmplari - și 2-3 funcționari de la finanțe și judecătorie, printre care și judecătorul-pensionar de azi SILVIU ANDRU, semnatarul acestor rînduri. Echipa era de talia unei divizionare «C» de azi și avea ceva care ieșea din comun, ceva cu care nu se putea mîndri nimeni atunci, în anii 1930-1937. Centrul atacant, în sistemul WM, era o femeie, domnișoara Elisabeta Szigeti. În echipă mai juca și un frate al ei, extremă dreaptă, - Alexandru. Această femeie - centru atacant - avea toate calitățile unui înaintaș, bine clădită, după cum se vede și din fotografie, avea viteză, orientare în joc, deschidea bine extremele, dribla, fenta, lovea mingea cu capul, șuta, era aproape dură în joc și la nevoie știa să dea și la glezne. Singurul ei defect era că nu rezista ritmului dictat de noi băieții decît 50-60 de minute. De regulă, la începutul reprizei secunde trebuia înlocuită. În deplasările noastre la jocuri amicale - atunci nu era organizat fotbalul ca în prezent - în județele învecinate Timiș și Bihor și chiar în orașele Oradea și Timișoara - nu mai zic de Arad - făceam senzație și eram punct de atracție cu Elisabeta noastră - centru atacant. «Victoria», echipa de atunci, activează și azi în campionatul județean. Eu jucam half pe dreapta, la nevoie și pe stînga, după cum era de periculoasă extrema, și eram și căpitan de echipă. Deși nu erau atîtea rigori regulamentare, băieții erau disciplinați pe teren și respectuoși față de public, de arbitri și mai ales față de Elisabeta. Jucam fotbal de dragul mingii și din mîndrie pentru orășelul nostru. Ca intelectual și ca judecător, am avut neplăceri pentru că jucam fotbal cu croitorii, pantofarii, chelnerii etc. Mi se spunea că sînt neserios, că nu cadrează cu mine și am primit observație scrisă de la Ministerul Justiției. Dar eu am jucat mai departe, pînă în 1937, cînd am fost mutat din Ineu. Termin aci, deși despre felul cum se făcea sport acum 45-50 de ani aș ști să spun multe. Poate că voi face acest lucru cu altă ocazie. Am vrut mai ales, să arăt că pasiunea femeilor pentru jocul de fotbal nu e chiar așa de nouă cum se crede și că pe la noi există mărturii în acest sens, poate unice în lume la data aceea.
„Almanahul Sportul”, pe anul 1971

În presa din Ungaria a apărut mărturia unui adversar

Elisabeta „Boske” Szigheti a rămas în atenția presei maghiare și la aproape 4 decenii după ce evolua la Victoria Ineu. „Magyar Hirlap” (Ziarul maghiar, din Budapesta), din 17 ianuarie 1972, a publicat scrisoarea unui anume Lajos Debreczeni, fost jucător în perioada interbelică. „În anii 30 am jucat la echipa de Divizia C din Salonta, în România. Îmi aduc aminte că la formația din Ineu juca o femeie în echipa masculină în perioada 1935 – 1940. O chema Szigheti Boske. În 1937, am jucat împotriva ei la Salonta și țin minte că ne-a marcat un gol”.