Articol de Marius Mărgărit - Publicat sambata, 12 noiembrie 2022 09:23 / Actualizat sambata, 12 noiembrie 2022 10:42
Saly Marian Palapuic (18 ani) are deja două titluri naționale și e un mare talent al boxului românesc. Povestea lui e povestea a mii de copii născuți și crescuți în medii defavorabile, dar care își croiesc un drum în viață prin sport. Citește mai jos un reportaj special GSP și DONEAZĂ pentru a-l ajuta pe Saly! El locuiește într-o casă minusculă, împreună cu mama și cu sora sa de 11 ani. Uneori fac și foamea. Le lasă pe ele să doarmă în pat, iar el își încropește un culcuș pe jos, cu o saltea gonflabilă. Dar nu renunță: vrea să facă performanță pentru a-și scoate familia din sărăcie.
E deja o regulă în sporturile grele, cu atât mai mult în cele de luptă. Majoritatea covârșitoare a speranțelor vin de la copiii din medii defavorizate, obișnuiți cu greutățile vieții. Cei pe care, de multe ori la propriu, foamea de acasă îi face să caute salvarea în sport.
Gazeta Sporturilor a descoperit la marginea Bucureștiului un astfel de caz, cel al unui puști care de curând a împlinit 18 ani și e considerat un real talent. Fără tată, care a părăsit familia în urmă cu 11 ani, Saly Marian Palapuic a început boxul dintr-o întâmplare. Lipsurile de acasă nu l-au oprit, iar acum începe să-și croiască un drum în viață prin ring, adunând deja primele medalii și titluri.
Trei suflete pe 20 de metri pătrați
Când ajungi acasă la familia Palapuic, pe o stradă sărăcăcioasă din comuna Chitila, în marginea Bucureştiului, ai primul șoc încă din stradă: poarta minusculă de metal și un petic de zid vopsit într-un verde abia vizibil ascund o „curte" de numai doi metri lățime. Este practic un spațiu dintre două case, cu un acoperiș improvizat.
Acasă erau doar Saly și sora lui, Roza. Mama era la muncă, e femeie de serviciu la una dintre firmele de îmbrăcăminte din apropierea unui mall de la ieșirea din București.
Un hol minuscul, o baie la fel, bucătărie de 8-9 metri pătrați și o cameră de zi-dormitor, o idee mai mare. În cameră, un pat, un șifonier vechi, peste care stau grămadă lucruri și haine, o noptieră pe care se află un televizor.
O nișă în perete reprezintă un alt „șifonier", acolo unde, printre alte lucruri, se află și o parte dintre trofeele cucerite deja de Saly.
Noaptea, mama și Roza, sora mai mică a lui Saly, dorm în pat, iar băiatul alături, pe o saltea gonflabilă, în singura cămăruță a locuinței.
Un geam mic dă spre un loc părăsit, în care zac aruncate tot felul de lucruri. În cameră, o sobă de teracotă e singura sursă de încălzire. Casa nici măcar nu este a lor, e a unei fundații care i-a ajutat, ca să aibă un acoperiș deasupra capului.
Da, casa e mică, dar bine că avem unde să punem capul jos. Au fost și multe momente când nu aveam ce să mâncăm. Și nu mai vreau să trecem prin asta. Mama are mare grijă de noi
- Saly Palapuic, boxer
Ademenit la box printr-o strategie a mamei
În urmă cu mai bine de 7 ani, Saly avea obiceiul s-o însoțească pe mama lui la muncă. Un fel de-a spune, fiindcă Liliana Palapuic era vânzătoare ambulantă, la Bucur-Obor, unde comercializa diverse articole de lenjerie. Încă de atunci, Saly avea grijă și de sora sa mai mică, o ducea la grădiniță, stătea cu ea când nu-și însoțea mama.
Puștiul povestește: „Când mergeam cu mama, eu împreună cu alți copii de vârsta mea ne jucam pe acolo. Iar într-o zi a venit un domn și ne-a întrebat dacă nu vrem să facem box". Saly a aflat ulterior că, de fapt, „domnul" era un boxer, Eugen Stan, pe care mama îl rugase să încerce să-i convingă fiul să vină la sală, să facă un sport, să-și consume energia.
Tânărul pugilist continuă: „Am fost singurul care a mers la sala domnului Alex Scarlat, dintre toți acei copii din Obor. Deși era departe rău, tocmai în Baicului, m-am dus, deși nu știam nimic despre box. Și așa am început, cu primele mișcări, la început în oglindă, apoi la sac, după aceea în ring. Mi-a plăcut de la început, deși nu le aveam eu cu bătaia.
Nu m-am speriat de lovituri. Prima dată mi-au dat ca adversar un copil ceva mai solid, unul Cipi, care era mai vechi, știa niște chestii. M-a bătut rău, dar nu m-a pus jos. Iar asta m-a ambiționat. Devenisem disperat, mai chiuleam și de la școală, doar să nu lipsesc de la antrenamente. Mai ales că domnul antrenor Alex Scarlat mă încuraja mereu, zicea că progresez, că voi fi tot mai bun. Când mă întreba ce vreau să fac în box, eu îi spuneam mereu că vreau să fac performanță, să câștig medalii și bani, să-mi ajut familia, să scăpăm de sărăcie".
1.000 de lei salariul mamei și primele puștiului
Tatăl lui Saly a plecat de acasă de când s-a născut cea mică, Roza. De atunci, mama, Liliana, se chinuie să-și crească copiii:
„Ai mei nu fură, nu fac prostii, n-au voie să vorbească urât. Eu vreau să fac oameni din ei. I-am spus și lui Saly, după ce a împlinit 18 ani, gata, tu ești șeful casei de acum, dar eu sunt jupânul. Trebuie să mă asculți și să-ți faci un viitor! E un copil cuminte, sunt mândră de el și sper să reușească cu boxul. Eu fac tot ce pot. Roza merge la școală, dar vreau ca și Saly să-și reia studiile. Că fără carte, uite, ajunge ca mine".
Liliana Palapuic câștigă doar 1.000 de lei din salariu, cu tot cu bonusuri. Ca să reușească să-și crească copiii, s-a mai ajutat cu primele de campion pe care le-a luat fiul său în ultimii doi-trei ani.
„E greu să știu că eu mănânc mai bine la club decât mama și sora mea acasă"
De-a lungul anilor, Saly a mai făcut bani muncind prin vecini: „M-am mai dus să sparg lemne, să ajut la curățenie, la vreo construcție. Nu mi-e rușine să muncesc, o mai ajut și eu pe mama".
Pentru titlul de la juniori a încasat în jur de 5.000 de lei. „O parte i-am dat în casă, cu restul mi-am mai luat și eu ce-mi mai trebuia de îmbrăcat și alte lucruri", a mai spus Saly.
Puștiul a fost legitimat și la Bacău, iar acum este la Pandurii Tg. Jiu, unde are o indemnizație de efort de 500 lei pe lună. În perioadele când se pregătește acolo, are asigurate cazarea și mesele zilnice. Când vine acasă, destul de des, continuă să se antreneze la clubul privat al lui Alex Scarlat. „Mi-e greu când știu că eu la club mănânc mai bine decât mama și sora mea acasă. Nu uit asta și muncesc tocmai ca în curând să le pot ajuta mai mult", spune Saly.
Visul meu este să ajung ca Floyd Maywather, idolul meu. De când am început boxul, am tot căutat pe YouTube meciurile lui. E șmecher, mare boxer, dar care știe să facă și bani
- Saly Palapuic, boxer
„M-a impresionat, venea primul, pleca ultimul"
Primul său antrenor, Alex Scarlat, e genul pasionat de box până la sacrificiu. Și-a vândut o mașină ca să poată avea o sală unde să crească mici boxeri. Își începuse activitatea cu clubul într-un parc, dar acolo nu erau condiții pentru a dezvolta viitori campioni. Acum are o sală și mai bună lângă Arena Națională.
Își amintește prima întâlnire cu Saly: „Nu știa nimic, era micuț, nu avea motricitate. Prima dată l-am pus la oglindă, să învețe mișcările de bază, pașii. Sincer, nu credeam că o să mai vină, fiindcă stătea și foarte departe, tocmai în Chitila. Dar a venit, zilnic. Ajungea primul, pleca ultimul și asta m-a impresionat".
Apoi zâmbește nostalgic: „Acum toți au remarcat că e foarte talentat. Atunci, la început, nu părea deloc talentat, dar poate era doar timid. A muncit însă enorm ca să ajungă cel de azi. Mai târziu am aflat ce situație grea are acasă. Da, făceau foamea, nu aveau ce să mănânce. Uneori, înainte de competiții, îl mai luam la mine două-trei săptămâni, să fiu sigur că mănâncă bine, că se odihnește. E un boxer de mare perspectivă. Dacă rămâne serios, va avea un viitor foarte frumos în acest sport".
Vreau să ies campion mondial, campion olimpic și apoi să lupt la profesioniști, să-mi fac un nume, o situație, să le ajut pe mama și pe sora mea
- Saly Palapuic, boxer
Dublu campion național și „bronz" la Europene
În 2017, Saly a participat la primul său campionat național, de copii. A luat locul 3. În următorul an, la cadeți, și-a luat revanșa, a câștigat și titlul, și Cupa României. A repetat eventul și în 2020, de această dată la juniori, iar în 2021, în primul său an de tineret, a ieșit vicecampion național și a cucerit iar Cupa.
Anul acesta și-a mai trecut deja o Cupă în palmares și, recent, a câștigat Centura Moldovei la 54 kg. Are deja un loc trei la „europene" la juniori, în 2020, fiind primul boxer român, după mulți ani, care a învins un sportiv rus, în „sferturi".
Saly nu e puternic, dar este foarte tehnic. Directa de dreapta și upercutul de stânga, la corp, sunt principalele lui arme. Este o speranță a boxului românesc
- Alex Scarlat, antrenor Saly Palapuic
Mama face tot ce poate să ne crească bine. Tata a plecat demult, muncește prin Anglia, ne tot promite ajutor, dar nu face nimic. Mai vorbim din când în când. Ce să-i fac, el a pierdut. Vreau să-i dovedesc că pot să ajung sus și singur
- Saly Palapuic, boxer
Probleme cu școala, are doar 7 clase
Marea dezamăgire a lui Saly este că în ultimii ani a abandonat școala. Are numai 7 clase, dar vrea să-și reia studiile. Antrenorul său din București, Alex Scarlat, este decis să-l ajute. „Acum să vedem cum va fi, dacă va intra în clasa a 8-a la Târgu Jiu sau aici, la București.
Copilul ăsta a avut prea multe probleme ca să se mai poată ține de școală, dar e important ca el să facă și liceul, să ia măcar BAC-ul". Și Saly este hotărât: „Sincer, nu am prea putut să mai merg și la școală, nu mai aveam timp. Am fost la Bacău, acum la Târgu Jiu, a fost greu. Dar știu că trebuie să și învăț și o s-o fac".
- Oricât de mici ar părea, sumele donate de cititorii GSP vor însemna enorm pentru cei care așteaptă o mână de ajutor din Inima Sportului
- Dacă știți cazuri de sportivi cu probleme și credeți că ar putea fi ajutați prin campania Inima Sportului, ni le puteți semnala la adresa de email [email protected]
- sumele donate pe GSP.ro sunt colectate în contul Fundației Ringier și apoi direcționate către cei în nevoie. Fundația Ringier este o organizație non-profit ce aparține de grupul Ringier, cea mai mare companie media elvețiană, care deține în România, printre altele, și brandul Gazeta Sporturilor
Citește AICI despre alte cazuri din campania „Inima Sportului”!
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
