SPECIAL GSP Interviu cu mezinul lui Cristian Țopescu: „Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, Ilie Năstase și Helmut Duckadam, toți veneau la zilele de naștere” » „Asta cred că am moștenit de la tata”

Basti (care este, totodată, și fiul lui Christel Ungar-Țopescu, care de asemenea și-a dedicat viața televiziunii) și-a croit un drum al lui.

+5 FOTO

Flamboaiant, mereu o apariție, nu doar prin ținutele sale vestimentare, ci și prin umorul și inteligența sa, prin spontaneitatea sa, prin replicile sale ironice și autoironice, Basti este pasionat de modă (și colaborează la două reviste de profil din Occident).

Are o emisiune la TVR 1. A început multe sporturi și nu a făcut performanță în niciunul. Crede că dacă ar fi comentat situația României de astăzi, Cristian Țopescu ar fi zis un singur cuvânt. Clar, concis: off-side!  

Interviu cu Basti Țopescu, fiul lui Cristian Țopescu: „Dacă se lipea la mine măcar 20% din autodisciplina care s-a vânturat pe holurile casei noastre, eram multiplu campion!”

– Basti, când ți-ai dat seama că ești fiul lui Cristian Țopescu, cu tot ce înseamnă asta, cu faptul că tatăl tău era un om foarte cunoscut și iubit în România...
– Când s-a așezat un străin cu noi la masă într-un restaurant, eu crezând că ne este prieten, când de fapt era un domn (complet străin) care îl îndrăgea tare pe tatăl meu. Aveam patru ani.

– Cum era la voi acasă, întâlneai sportivi, campioni, te loveai de ei prin casă sau cum era? Te lua tatăl tău cu tine în redacții, ai văzut acolo vreun mare sportiv? Te-a marcat o întâlnire anume?
– Aveam des musafiri campioni, dacă s-ar fi lipit de mine măcar 20% din autodisciplina care a trecut pe la noi, care s-a vânturat pe holurile casei mele, acum eram multiplu campion. La zilele de naștere veneau Gheorghe Hagi, Nadia Comăneci, Ivan Patzaichin, Ilie Năstase și Helmut Duckadam, care mi-a spus “când vei crește mare vei avea mâini la fel de mari ca ale mele și o să poți să fii portar”. Pot să declar acum, la 26 de ani ai mei, că nu a avut dreptate, tot mâini mici am și în continuare mă aflu în afara oricărui pericol să fiu cooptat într-o echipă de fotbal. În schimb, orice casă de bijuterii (inele, ghiuluri, nestemate) ar trebui să mă coopteze ca model dacă ar avea o urmă de instinct.

– Relația ta cu sportul care mai e în ziua de azi? Îl practici, îl privești, îl ignori? De cine îți place și de ce?
– E o relație rece, distantă, încerc să reaprind flăcăruia (în vederea reîncălzirii ciorbei). Doar de yoga am reușit să mă țin, dar recunosc că mai toți cunoscuții mei vor să mă târască la câte un sport cu ei, inspir tuturor mare potențial. Ultima oară am încercat să practic scrima (în emisiunea mea “Vis sau realitate” de pe TVR1) alături de Ana Maria Brânză, m-a înfrânt devastator, dar cred că mi-a apreciat curajul de a mă arunca în fața oricărei provocări.

– Tu ai trăit în mai multe societăți (știu că ai și gânduri de ducă prin Coreea de Sud, așa consideri tu că e bine). Ce e diferit în lumile astea prin care ai umblat tu în ceea ce privește cultura sportului față de cazul românesc?
– Visul meu este să mă mut în Coreea de Sud, da. Am avut o oportunitate înainte de pandemie, dar cred că e ușor de ghicit de ce nu s-a mai putut. Legat de cultura sportului, eu până acum am trăit în mai multe țări/culturi, iar diferențele nu sunt foarte mari (cel puțin pasiunea oamenilor pentru sport din ce-am observat este aceeași). Unde diferă România față de ele este la capitolul investiție în sportivi, în resursele alocate acestora pentru performanță.

– Ai avut vreun idol dintre sportivi? Ai vrut să fii și tu “ca” cineva anume? Sau idolii tăi erau din alte domenii? Care erau?
– Era o gimnastă când eram eu mic pe nume Oana Ban care la Luna Park în Constanța, alături de doctorița lotului de gimnastică artistică, mi-a cusut buza spartă într-o fântână după un accident “de proporții” în mașinuțe cu mama mea. Ea a rămas pe post de model al salvării, înger păzitor.

– Ai o casă plină de suveniruri, care au legătură cu lumea sportului. Care îți e cel mai drag, cum se spune? Iar tatăl tău la care anume ținea cel mai mult?
– Tu ai văzut cum este la mine acasă, treci prin multe ere ale sportului doar pe drumul până la baie. Trofeele familiei mele (printre care se află, timid, și câteva ale mele) mă privesc maiestuoase de pe toți pereții, dar eu nu mă las intimidat de ele. Dar ca să-ți răspund la întrebare, “suvenirul” meu preferat sunt cizmele de călărie ale lui taică-miu. Cum avem același număr la picior, câteodată le și port.

Basti Țopescu: „Tata nu mi-a interzis niciodată nimic. N-a avut pretenții de campion de la mine”

– Pe cine dintre campionii/campioanele despre care a tot comentat, crezi că îl/o admira Cristian Țopescu cel mai mult și de ce?
– Dacă tatăl meu avea o calitate (în afară de faptul că era “the voice”), aceasta era diplomația. O nesfârșită delicatețe față de toți aceia cu care interacționa. Așa că presupun că înțelegi de ce n-am să-ți dau niciun nume. Tatălui meu dacă i-ai fi pus întrebarea asta te-ar fi făcut din vorbe frumoase, dar n-ai fi scos un sportiv anume de la el nici cu cleștele, pentru că admira mai mulți și n-ar fi vrut să nedreptățească pe nimeni. Dar la cum îl știu pe taică-miu ar fi folosit întrebarea asta ca să-ți vorbească de tinere talente.

– Cum era Cristian Țopescu, dincolo de vocea pe care i-o știu oamenii de la televizor? Cum era el, omul?
– Cu mult umor, cald, împăciuitor. Umorul meu (atâta cât e) este o moștenire combinată dintre umorul lui și al mamei mele. De unde provine umorul meu negru nu voi divulga. Taică-miu mereu m-a susținut în tot ce făceam, nu mi-a interzis niciodată nimic. Nu a avut pretenții de campion de la mine, pentru că el a vrut să mă facă să înțeleg că important în ceea ce faci este fericirea. Nu “trofeele”. Sunt sigur că de acolo de unde e se bucură foarte tare că am ajuns să lucrez în televiziune. Cred că s-a prins repede că sunt pasionat de modă, el fiind foarte încântat de toate ținutele mele mai bune sau mai puțin bune pe care i le arătam. Ține de inteligența lui, presupun, faptul că el, fiind atât de “steril” în tot ce ținea de vestimentația-i proprie, se uita fascinat și admirativ la fiul care purta corset, cămăși „gigante”, cercei și alte trăsnăi. Aș vrea să fiu atât de generos cu cei din jur cum era tata.

– Ce vrei să faci, Basti, cu viața ta mai departe? Rămâi în televiziune? Te refugiezi în lumea modei? Emigrezi, ce faci tu, Basti?
– Iau fiecare zi în parte pentru că până acum viața mi-a demonstrat că nu trăiesc într-un film, ci mai degrabă într-o înlănțuire de povestiri scurte fără legătură între ele. Momentan încă „balansez” între emisiunea mea, “Vis sau Realitate” de la TVR1, munca editorială la două reviste de modă din Italia și Anglia, călătoriile în scop de muncă, și mai nou sunt și “personaj” în videoclipurile muzicale ale artistei mele preferate, Alexandrina Hristov. Altfel, am un plan extrem de important și concret pentru viitorul apropiat, să plantez o hortensie în grădină.

– Dacă ar fi făcut un singur comentariu la România de azi, ce crezi că ar fi spus vocea lui Cristian Țopescu?
– Off-side!